28,372 matches
-
producători. Un receptor EGNOS este ca un receptor GPS, are aceeași dimensiune, utilizează același tip de antenă, dar are un software special, care permite receptorului să se fixeze pe codul utilizat de către sateliți EGNOS și să calculeze corecțiile EGNOS la semnalele GPS.
EGNOS () [Corola-website/Science/336924_a_338253]
-
AOSR), Secția de științe istorice și arheologice. Dan Zamfirescu a fost un promotor al protocronismului românesc, el publicând în noiembrie 1967, în revista "Contemporanul", un articol intitulat „Tradiția ca «durată» a istoriei și culturii naționale”, care a reprezentat un prim semnal al protocronismului și, după cum afirma autorul său cu prilejul reeditării articolului în 2003, „a dat semnalul reintroducerii noțiunii și ideii de «tradiție», tratate cu adversitate implacabilă sub dictatura «realismului socialist»”. Ideea protocronistă românească a fost lansată de Edgar Papu prin
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
el publicând în noiembrie 1967, în revista "Contemporanul", un articol intitulat „Tradiția ca «durată» a istoriei și culturii naționale”, care a reprezentat un prim semnal al protocronismului și, după cum afirma autorul său cu prilejul reeditării articolului în 2003, „a dat semnalul reintroducerii noțiunii și ideii de «tradiție», tratate cu adversitate implacabilă sub dictatura «realismului socialist»”. Ideea protocronistă românească a fost lansată de Edgar Papu prin articolul „Protocronismul românesc” din revista "Secolul XX" (1974), reluat în volumul "Din clasicii noștri. Contribuții la
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
afla cu Escadra Albastră spre Nord iar D’Estrées cu Escadra Albă câteva mile mai departe spre Sud decât ceilalți, între Dunwich și Aldeburgh. Vântul și-a schimbat direcția spre Est la 5 iunie iar Ducele de York a dat semnalul ca flota să ridice ancora și să iasă în larg (nu se știe dacă a dat semnalul la 26 sau 27, deși cel mai probabil a fost a doua zi). Căpitanul său, John Cox, l-a asigurat că nu exista
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Sud decât ceilalți, între Dunwich și Aldeburgh. Vântul și-a schimbat direcția spre Est la 5 iunie iar Ducele de York a dat semnalul ca flota să ridice ancora și să iasă în larg (nu se știe dacă a dat semnalul la 26 sau 27, deși cel mai probabil a fost a doua zi). Căpitanul său, John Cox, l-a asigurat că nu exista nici un pericol de atac mai devreme de o zi sau două, deoarece York abia sosise fără nici o
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
veniră iar în raza vizuală sub vânt, întorcându-se spre Nord cu vântul în tribord, în timp ce restul celor două flote virau spre Sud-Est la babord. Canonada a continuat pentru încă 2-3 ore după care De Ruyter a dat flotei sale semnalul de a se reforma și a coborât cu vântul spre Sud, în timp ce Banckert s-a întors cu vântul la babord și a stat la capă pentru a-l aștepta, francezii urmându-i exemplul ceva mai sub vânt. Până seara atât
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
rămânând în vânt. La amiază treceau chiar pe lângă bancul Galloper și virau spre Sud-Est, depășindu-i treptat pe neerlandezi în vânt. Pe la orele 16:00 aliații se aflau înt-o poziție de a porni atacul, dar chiar atunci când s-a dat semnalul de atac a fost făcut s-a lăsat o ceață groasă, care a durat 2 ore. Când ceața s-a ridicat, semnalul de atac a fost repetat, dar de această dată vântul era atât de puternic încât era imposibil să
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
orele 16:00 aliații se aflau înt-o poziție de a porni atacul, dar chiar atunci când s-a dat semnalul de atac a fost făcut s-a lăsat o ceață groasă, care a durat 2 ore. Când ceața s-a ridicat, semnalul de atac a fost repetat, dar de această dată vântul era atât de puternic încât era imposibil să fie folosite tunurile de pe puntea inferioară pe partea de sub vânt și ideea de a lupta a trebuit să fie abandonată. Aliații au
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
din California, și este disponibil publicului începând cu 17 mai 19991. folosește calculatoarele a mii de utilizatori conectate prin internet, pentru a procesa digital datele. Toate aceste calculatoare, funcționează ca un supercomputer virtual. Cu acest supercalculator virtual s-a captat semnalul SHGb02+14a. Proiectul SETI@home a fost organizat de David Gedye în 1995, cu sprijinul Universității din California, care a propus folosirea unui supercomputer virtual compus dintr-un număr mare de calculatoare conectate la Internet. Pentru a participa în acest
SETI@home () [Corola-website/Science/337470_a_338799]
-
din Puerto Rico, pe care este implementat SERENDIP, o tehnică pentru piggybacking a antenei secundare. Cînd antena principală urmărește un punct fix pe cer, antena secundară traversează un arc de cerc care acoperă banda întreagă de cer vizibilă spre telescop. Datele semnalului captat sunt divizate în unități de lucru de dimensiuni fixe care sunt distribuite, prin intermediul Internetului, în programul client care rulează pe mai multe calculatoare. Programul client calculează rezultatul, se întoarce la server, și devine o altă unitate de lucru. Nu
SETI@home () [Corola-website/Science/337470_a_338799]
-
redundant, fiecare unitate de lucru este procesată de mai multe ori. Sarcina de creare și distribuire a unităților de muncă se face de către un complex de server-uri situat în laboratorul universității Berkeley. Unitățile de lucru sunt formate prin împărțirea semnalului de 2.5 MHz în benzi cu frecvența 256, fiecare de aproximativ 10 KHz. Fiecare bandă este apoi împărțită în segmente de 107 secunde, suprapuse în timp de 20 de secunde. Unitățile care rezultă sunt de 350 KB. Analiza digitală
SETI@home () [Corola-website/Science/337470_a_338799]
-
Acolo, Yates avea să conducă mașina la viteze de raliu pe lungimea a 40 de tururi, circa 100 de mile(160 km). De-a lungul acestei lungi călătorii, jurnalistul s-a plâns de faptul că antena mangnetică CB a pierdut semnalul la peste 130 mph. La sosire, singurul reglaj necesar a fost ajustarea presiunii cauciucurilor. Parcurgerea a 40 de tururi de circuit a fost o sarcină dificilă pentru un sedan de lux full-size, creat și dotat inițial pentru condusul pe șosea
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
rezolvarea situațiilor problematice. 1. "Teoria condiționării clasice": se bazează pe cercetările lui Pavlov. Învățarea se produce prin asocierea repetată a stimulului indiferent cu cel condiționat, astfel achiziționându-se o reacție condiționată la stimulii care erau inițial indiferenți. Pavlov a asociat semnalul soneriei (stimul indiferent) cu hrana (stimulul condiționat). După mai multe asocieri, câinele saliva în momentul în care auzea soneria. Deci, soneria a devenit și ea stimul condiționat. Pavlov a făcut experimentele bazându-se pe animale. Transferul acestor informații la oameni
Procesul de învățare în școală () [Corola-website/Science/328412_a_329741]
-
scăzută, considerat necesar de De Forest, însă care determina o funcționare neregulată și scurta durata de viață a filamentului. Inventat ca detector, tubul Audion n-a prea fost folosit până în 1912, când a fost observată capacitatea sa de a amplifica semnalele, după care a fost folosit pentru construirea amplificatoarelor și oscilatoarelor pentru aparatele de radio. Diferitele utilizări ca amplificator au determinat răspândirea sa rapidă. În 1913 Harold Arnold de la American Telephone and Telegraph Company, care a cumpărat drepturile asupra tubului Audion
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
ușor de obținut din sursa de alimentare cu curent alternativ a montajului. Însă dacă încălzirea ar fi directă, adică catodul ar fi chiar filamentul, variația potențialului său față de grilă ar comanda tubul cu frecvența sursei, normal de 50/60 Hz, semnalul util fiind parazitat de un „brum”. Catodul este acoperit cu un amestec de oxizi ai metalelor alcalino-pământoase (calciu, stronțiu, bariu) și thoriu, care facilitează emisia electronilor. Grila este formată dintr-o spirală sau o plasă. Anodul poate fi și pătrat
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
va respinge mai mulți electroni, diminuând fluxul lor spre anod, adică curentul anodic, iar la o tensiune mai pozitivă va atrage electroni, mărind curentul anodic. Astfel grila acționează ca un element care comandă curentul anodic în funcție de tensiunea grilei. La un semnal alternativ, chiar un semnal de mică putere ("V") poate varia tensiunea pe grilă. Curentul anodic va varia la fel, însă, el fiind mult mai puternic, va rezulta o amplificare de putere. Prin plasarea în circuitul anodic a unui rezistor de
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
electroni, diminuând fluxul lor spre anod, adică curentul anodic, iar la o tensiune mai pozitivă va atrage electroni, mărind curentul anodic. Astfel grila acționează ca un element care comandă curentul anodic în funcție de tensiunea grilei. La un semnal alternativ, chiar un semnal de mică putere ("V") poate varia tensiunea pe grilă. Curentul anodic va varia la fel, însă, el fiind mult mai puternic, va rezulta o amplificare de putere. Prin plasarea în circuitul anodic a unui rezistor de sarcină "R", variațiile de
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
fel, însă, el fiind mult mai puternic, va rezulta o amplificare de putere. Prin plasarea în circuitul anodic a unui rezistor de sarcină "R", variațiile de curent vor determina variații de tensiune pe rezistor, mult mai mari decât variațiile tensiunii semnalului aplicat pe grilă, rezultând o amplificare în tensiune ("V"). La o diferență de tensiune zero între grilă și catod trioda este "deschisă", permițând trecerea curentului. Pentru a opri curentul grila trebuie să aibă un potențial ("tensiune de prag") mai negativ
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
electronică principiul producerii oscilațiilor întreținute constă în compensarea pierderilor dintr-un circuit oscilant, în lipsa compensării oscilația fiind amortizată. De obicei circuitul oscilant este format din bobine și condensatori. Din circuit se extrage o mică parte din energia oscilației, care formează semnalul de comandă al unui element activ, aici trioda. Trioda amplifică acest semnal și restituie circuitului oscilant partea extrasă, compensând și pierderile circuitului. Pentru a funcționa, semnalul amplificat trebuie să fie în fază cu tensiunile din circuitul oscilant ("reacție pozitivă"). În
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
oscilant, în lipsa compensării oscilația fiind amortizată. De obicei circuitul oscilant este format din bobine și condensatori. Din circuit se extrage o mică parte din energia oscilației, care formează semnalul de comandă al unui element activ, aici trioda. Trioda amplifică acest semnal și restituie circuitului oscilant partea extrasă, compensând și pierderile circuitului. Pentru a funcționa, semnalul amplificat trebuie să fie în fază cu tensiunile din circuitul oscilant ("reacție pozitivă"). În figura alăturată este un exemplu de de tip . Circuitul oscilant este format
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
și condensatori. Din circuit se extrage o mică parte din energia oscilației, care formează semnalul de comandă al unui element activ, aici trioda. Trioda amplifică acest semnal și restituie circuitului oscilant partea extrasă, compensând și pierderile circuitului. Pentru a funcționa, semnalul amplificat trebuie să fie în fază cu tensiunile din circuitul oscilant ("reacție pozitivă"). În figura alăturată este un exemplu de de tip . Circuitul oscilant este format de bobina "L" și de condensatorii "C", "C" și "C", în serie. Condensatorul variabil
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
exemplu de de tip . Circuitul oscilant este format de bobina "L" și de condensatorii "C", "C" și "C", în serie. Condensatorul variabil "C" permite reglarea frecvenței oscilatorului, iar condensatorii "C" și " C" formează un divizor de tensiune care stabilește nivelul semnalului extras, aplicat pe catod. Semnalul este amplificat de triodă, tensiunea anodică variază conform semnalului și alimentează circuitul oscilant, întreținând oscilația lui. Un exemplu de funcționare a triodelor în comutație sunt circuitele logice, cum ar fi calculatoarelor din prima generație. În
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
oscilant este format de bobina "L" și de condensatorii "C", "C" și "C", în serie. Condensatorul variabil "C" permite reglarea frecvenței oscilatorului, iar condensatorii "C" și " C" formează un divizor de tensiune care stabilește nivelul semnalului extras, aplicat pe catod. Semnalul este amplificat de triodă, tensiunea anodică variază conform semnalului și alimentează circuitul oscilant, întreținând oscilația lui. Un exemplu de funcționare a triodelor în comutație sunt circuitele logice, cum ar fi calculatoarelor din prima generație. În figura alăturată este prezentată schema
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
C", "C" și "C", în serie. Condensatorul variabil "C" permite reglarea frecvenței oscilatorului, iar condensatorii "C" și " C" formează un divizor de tensiune care stabilește nivelul semnalului extras, aplicat pe catod. Semnalul este amplificat de triodă, tensiunea anodică variază conform semnalului și alimentează circuitul oscilant, întreținând oscilația lui. Un exemplu de funcționare a triodelor în comutație sunt circuitele logice, cum ar fi calculatoarelor din prima generație. În figura alăturată este prezentată schema unui bistabil Eccles-Jordan de tip SR ("Set-Reset"). În montajul
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
cu impulsul nervos sau cu fluxul de sânge din penis - vârsta, la pacienții de 50 ani sau mai în vârstă - probleme vasculare care pot împiedică circulația sângelui sau să rămână suficient timp pentru a menține erecția. - probleme neurologice care blochează semnalele de excitație să ajungă de la creier și măduva spinării până la penis; tulburări nervoase (boala Parkinson, boala Alzheimer, scleroză multiplă sau accident vascular cerebral); afecțiunile nervilor din diabet, complicații chirurgicale, leziuni ale măduvei spinării - probleme ale structurii penisului sau ale țesuturilor
Impotență sexuală () [Corola-website/Science/333473_a_334802]