29,398 matches
-
suport pentru o fină descriere a naturii umane, în care decorul nu este decît suport pentru o sensibilă derulare de la aparență către esență. Un discurs cinematografic din care lipsește judecata morală, căci etica nu are de-a face cu natura. Destine care încearcă să se sustragă naturii prin fuga în alt spațiu geografic (Grace), prin evadarea într-un spațiu mental al logicii și manipulării (Tom), prin retragerea în solitudine (personajul orb) ori prin mascarea urii față de soț printr-o exagerată iubire
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
de dragostea mea față de aceste locuri, dar în special față de oamenii de aici. În mod deosebit mă interesează oamenii tineri, mă interesați voi și pe voi vă iubesc în mod special. Poate că acest lucru se datorează și faptului că destinul meu a făcut așa încât să nu am copii. Desigur, nu putem uita meritele celor mai în vârstă. Ei au făcut tot ce ne înconjoară. Dar ce neam face dacă nu ați exista voi, cei ce reprezentați viitorul nostru? Sunteți tineri
Alocuțiunea rostită la 25 mai 2004 de arhitect dr. Alexandru Budișteanu. In: Curierul „Ginta latină” by Alexandru Budișteanu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2250]
-
fost tot timpul ambasadorul ei, chiar în vremuri de restriște. Provine dintr-o familie de intelectuali, tatăl domniei-sale fiind preot, fapt care și-a pus amprenta asupra activității sale viitoare, și explică, în bună parte, pasiunea cu care militează pentru destinele românismului din Basarabia, al nordului Bucovinei și al celorlalte provincii desțărate, precum și pentru românismul diasporei. A fost un elev sârguincios la el acasă, în Basarabia, la Bălți, de care îl leagă multe amintiri, așa cum am înțeles din periplul sentimental realizat
Prolegomene: Portretul sărbătoritului. In: Curierul „Ginta latină” by C. Gh. Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2336]
-
celor șapte păcate. „În istoria bisericii, s-au identificat șapte păcate cardinale sau păcate de rădăcină, stări spirituale ce generează o mulțime de alte păcate în viața unui om. Aceste păcate rup relații, înșeală, înlănțuie și mint, distrugând vieți și destine. Mulți nu le bagă în seamă, dând vina pe temperament, obiceiuri, trecut, circumstanțe - ele fiind însă idoli ai inimii, probleme spirituale adânci, cu multe implicații și consecințe grave.” Întrebări și discuții pentru grupa mică Îmbinând cu talent experiența pastorală cu
SAU DESPRE SUFLETUL OMENESC SI VICISITUDINILE VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349720_a_351049]
-
dar Petrache Poenaru fiind bolnav, discursul de recepție, intitulat „Gheorghe Lazar și Școala Română”, a fost citit de prietenul sau Gheorghe Sion. În acest discurs spunea"că cele 5 luni cât a fost pandur și haiduc i-au schimbat complet destinul și va păstra toată viața în inimă acele clipe mărețe". S-a stins din viață la 2 octombrie 1875, la 76 de ani, și a lăsat în urma sa o operă socială imensă și de o mare importanță. Surse folosite pentru
PETRACHE POENARU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349729_a_351058]
-
mare această lipsă, Eminescu, descoperit cu întârziere de generația șaizecistă, a fost asumat și identificat cu însăși limba română. În percepția majorității românilor basarabeni, imaginea geniului tutelar este suprapusă peste cea a lui Isus, prin forța sacrificiului ce exprimă însuși destinul tragic al acestui ținut. Se știe că problema Basarabiei a reprezentat o constantă în activitatea jurnalistică a lui Eminescu, publicistul genial care a fost neputând rămâne indiferent la o chestiune atât de delicată și dureroasă, cu atât mai mult cu
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
din marea de amar”) a lucrat astfel și asupra sa, Grigore Vieru fiind astăzi un poet-simbol al Basarabiei, cel mai mare și mai iubit poet contemporan român basarabean. Situat în prelungirea poetului, jurnalistului și patriotului român Mihai Eminescu, ca două destine legate prin fire nevăzute, ca înalte conștiințe ale neamului, el este înlănțuit întru eternitate în armonia și muzicalitatea poeziei lui, a Limbii Române înseși, în iubirea imensă pentru pământul românesc, pentru poporul pe care, și unul și celălalt, l-au
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Ce păcate oare-ai săvârșit/ Că te-au dus acolo si pe Tine/ In Siberii fără de sfârșit ?!/ Refren:/ Toate le ierti, / Doamne de sus,/ Cu blândețe măreață/ Chiar și pe cei care te-au dus/ In Siberii de gheață”) -, închinat destinului tragic basarabean, el singur ar fi de ajuns pentru a susține cele afirmate mai sus. . „Organic legată de poezia eminesciană”(Eugen Simion), înscrisă pe linia de aur Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu, neoromantică, orfică, metafizică sau mesianică, inconfundabilă prin unitatea tematică
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Sunt deci un poet al iubirii, iar iubirea este a poeziei. Iubirea este singura dreptate pe lumea asta. Iubirea este o jertfă zilnică. Păcat că măreția sacrificiului o găsim mai mult în singurătatea iubirii.”) - sentiment pe care s-a axat destinul său („Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață”). Cel care afirma „am descoperit frumusețea Limbii Române în poezie, iar în Limba Română mi-am descoperit Țara” s-a constituit el însuși într-un model de înaltă conștiință
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
în simplitate, iubit de cei mulți, urât de cei puțini la suflet, asemeni lui Eminescu, și a plecat, dintrodată, la marea întâlnire, chemat de acesta, biografia și opera sa, primul și cel din urmă drum, întâlnindu-se cu forță de destin în aura genialității celui care i-a alungat sentimentul de exilat în propria limbă, luminându-i drumul. A plecat la întâlnirea cu Eminescu scriindu-și din timp și epitaful („Sunt iarbă și mai mult nu pot fi”), dând , din vreme
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
Strâmbeanu. S-a așezat lângă Eminescu, în spațiul rarefiat rezervat spiritelor înalte, așa cum la Iași, în Grădina Copou, bustul lui se odihnește aproape de cel al „poetului nepereche” întru eternitate, ca într-o împreunare metaforică în Ruga lui Brâncuși pentru un destin mai bun românesc. „Dacă există o veșnicie românească, această veșnicie ar trebui să se numească Vieru, fiindcă ea ne cuprinde pe toți.” - scria Ion Miloș la dispariția fulgerătoare a prietenului său. Mitizat încă din timpul vieții, Grigore Vieru s-a
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
după terminarea Primului Război Mondial. Și, cum zicea cineva: „Când apele adânci se tulbură, ele se liniștesc foarte greu și au nevoie de timp îndelungat spre a se așeza deplin...“ Numai că Bunul Dumnezeu, Cel Care a vegheat cu dragoste multă asupra destinului Neamului nostru, nu ne-a lăsat orfani de sprijinul Lui nici de această dată și, prin toate cele petrecute, putem vedea intervenția înțelepciunii și a dragostei Sale. Iar faptul cel mai semnificativ este că aceasta s-a făcut prin Biserică
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
primit! Acum, când e târziu și drumuri se închid Durerile îmi par din ce în ce mai dese, Ce am făcut mai mult decât oricare individ Să pot să cer răsplata când soarta încă țese? Eu simt că e târziu ca să mai cer ceva Destinul s-a culcat, de mine prea satul Că cer și-acum, ce-am mai cerut cândva; Puțină sănătate, mici bucurii, și-ar fi destul! Se spun povești ce mulți poate le cred Cum că, în fiecare om ar zace o
GÂNDURI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349762_a_351091]
-
aici, în sud-est... Nu-mi propun să rezolv în acest articol spinoasă chestiune a apartenenței României, atâta vreme cât majoritatea românilor se leagănă în iluzia unicității și a originalității politico-socio-etnice. Adevărul e că suntem un popor amărât, în egală măsură persecutat de destinul istoric și de propriile noastre fantasme (nu știu dacă ele nu coincid!) Ținem atât de mult la niște formule găunoase, încât riscăm de dragul lor să pierdem și puținul pe care-l avem. Să fie limpede: nenorocirea de azi a României
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]
-
portret: Nicu Horodniceanu este născut în 1929, la Botoșani, are o formație realistă - absolvent al Institutului Politehnic București. O dată cu emigrarea în Israel (1972) își activează o latură, pînă atunci neexteriorizată sau cel puțin nemanifestata public, care produce o mutație asupra destinului: politehnistul se metamorfozează în omul de teatru. Dramaturg, critic de teatru, scenarist al spectacolelor companiei de balet Iaron Margolin, autor al volumului de estetică a dansului, Dansul independent, scris în colaborare cu balerinul și coregraful Iaron Margolin. În 1995, intră
Arta de a trăi prezentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17647_a_18972]
-
a fost întocmită în perioada în care a fost planificator... Avem satisfacția să constatăm că și securitatea avea lacunele ei. Revenind la cei trei membri ai aceleiași familii: Septimiu Bucur, Ion Chinezu, Doina Graur, care, se pare, au împărtășit același destin: n-au ajuns niciodată la locul pe care l-ar fi meritat. ... Să începem cu cel mai vârstnic: Ion Chinezu; nu era un om dornic de publicitate, dar s-a ocupat, obligat de împrejurări, exclusiv de traduceri, într-o perioadă
Mărturie despre trei destine literare by Carmen Focșa () [Corola-journal/Journalistic/17646_a_18971]
-
un om de litere, a scris o carte... În perioada restrictivă, cănd Septimiu Bucur era la Copsa Mică, Ion Chinezu se vedea cu Blaga? Da, sigur, întotdeauna, pe tot parcursul vieții... Ați putea formulă o concluzie generală asupra celor trei destine? Nici unul nu s-a putut realiza pe masura capacității. Dacă ar fi avut alt climat social... Ion Chinezu, în loc să se ocupe exclusiv de traduceri, putea să mai producă ceva pe tărâm literar. Septimiu Bucur, după cinci ani petrecuți în Germania
Mărturie despre trei destine literare by Carmen Focșa () [Corola-journal/Journalistic/17646_a_18971]
-
numai - demersul profesional se însoțește cu hoinăreala turistului avid de a cunoaște, de a recunoaște vestigiile de cultură mai noi și mai vechi ale continentului nostru. Greu îmi voi putea exprimă recunoștință în legătură cu realizarea acestui periplu european pe parcursul căruia mâna destinului și bunăvoință oamenilor au făcut, împreună, să urmăresc importante fapte de muzică, să iau parte la reuniuni europene dintre cele mai promițătoare; iar acestea începând cu partea central-vestică a continentului european, din Elveția, și până în zona de sud, extrem estică
Periplu european by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17649_a_18974]
-
am întâlnit pe câțiva dintre muzicienii originari din România, actualmente - de aproximativ zece ani - membri ai colectivelor simfonice și camerale din Grecia, anume pe harpista Mariana Bâldea, violoncelistul Sergiu Nastase, violistul Laurențiu Mătăsaru, clarinetistul Ovidiu Căplescu, muzicieni eminenți al căror destin artistic se împlinește, iată, cu deplin temei, într-o zonă spirituală comună căreia îi aparținem încă din străfundurile cele îndepărtate ale Evului Mediu. Pe parcursul conferinței de presă susținute la încheierea lucrărilor Forum-ului, în fața ziariștilor ce proveneau din presa locală
Periplu european by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17649_a_18974]
-
cu personaje fantastice, care bîntuie Internetul dar și istoria omenirii, pun la cale comploturi internaționale, se pregătesc să distrugă și să salveze deopotrivă lumea de la pieire, dar în același timp duc existența obscură și ridicolă a unor indivizi mărunți, cu destine oarecare, pasiuni și ambiții minore. Cartea este o colecție, sau chiar un fel de muzeu narativ al secolului al XX lea, pentru că în ea se regăsește un inventar uluitor de rețete literare, de personaje, tehnici, stiluri, intrigi, estetici, din care
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
și resentimente greu suprimate. La Ierusalim aflîndu-se, ea trăiește de fapt între zidurile unei mănăstiri catolice unde se întîlnesc cei mai mari înțelepți ai lumii, ca într-un fel de stațiune de vacanță, unde aceștia încearcă să pună la cale destinele omenirii. Capitolele despre Andrea sînt profund diferite de cele avînd-o în centru pe Felicity: umorul lui Codrescu e mai subtil și mai licențios, tocmai pentru că e aparent cenzurat. Două călugărițe ardelence, Rodica și Maria, sînt personaje importante în intrigă desfășurată
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
lui Mircea Eliade a fost de multă vreme mitologizata. Despre tânărul Nicolae Balotă nu se știa însă până deunăzi aproape nimic, desi l-a caracterizat același efort titanic de cunoaștere. Și nu este vorba, nici pe departe, de repetarea unui destin. Spre deosebire de Mircea Eliade, la care predomina spiritul științific în tot ce întreprindea, inclusiv în modul riguros și eficient de a se construi pe șine, la Nicolae Balotă conta mai mult decât orice, în anii adolescenței și tinereții sale, o beatitudine
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
o descoperă pe adevărată aleasă a inimii și contopirea se realizează, instantaneu, prin fulgerarea unei priviri. După altercația cu suveranul, înțeleptul moare, de bătrînețe, în apele Gangelui (Ganga). Mergînd să vestească cetății moartea înțeleptului, o reîntîlnește pe iubita dăruita de destin. Dar ea e dorită că ibovnica de suveran, care, de aceea, îl supune pe îndrăgostit celor mai crunte chinuri (i se scot ochii, i se taie limba, e jupuit de viu). Finalul e previzibil, în ordinea doctrinei predicata în român
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
însăși se subție că un abur care se împrăștie. Mai dăinui amintirea unei vieți zădarnice, apoi și ea se stinse. Conștiința pură de-acum plutea fulgerător spre planuri tot mai înalte, ca și cînd ar fi încercat să ocolească un destin." Urmează momentul egiptean. Eroul nuvelei se naște în a șaptea zi a misterelor lui Osiris. Părinții erau guvernatori (regi?) ai unei zone a Egiptului antic. Copilul, ajuns la 17 ani, e trimis în oastea faraonului, unde învăța înțelepciune de la mării
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
La înmormîntarea regelui, la care tînărul asista, se împlinește viața. O vede pe dăruita inimii și privirea lor, rapid fulgerata, se descoperă și se dăruiesc reciproc, numai cu privirea. Cînd, după peripeții, se duce să-și întîlnească iubita dăruita de destin, este, firește, asasinat. Că și în precedentele împrejurări ale reincarnării, iubirea, descoperită, nu se poate întrupa. Cam la fel se petrec lucrurile în episodul asiro-babilonean (Babilu). Fiul unui înalt slujbaș al regelui crescu în dragostea pentru tăblițele de lut incrustate
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]