29,866 matches
-
misiune principală a Corpului 4 Armată a fost organizarea și desfășurarea pregătirii marilor unități și unităților din subordine pentru o eventuală intrare în război, cu temeinicie dar cu discreție și fără să pară provocatoare. Planul de campanie pentru anul 1916, „"Ipoteza Z"” definea obiectivul politic major al războiului ca fiind „"realizarea idealului nostru național, adică întregirea neamului, prin eliberarea teritoriilor locuite de români, care se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro‑ungară"”. În conformitate cu prevederile aceluiași plan, în momentul declarării mobilizării se
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
termen învechit pentru efectul fotoelectric este efectul Hertz. Importanța acestui fenomen în dezvoltarea domeniului fizicii constă în a sprijini formarea conceptului de dualitate undă-corpuscul a radiației electromagnetice. Explicația matematică a fenomenului a fost dată de Albert Einstein, pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max Planck. O suprafață metalică expusă radiației electromagnetice poate să emită, în anumite condiții, electroni liberi, care produc un curent electric dacă sunt accelerați sub acțiunea unui câmp electric. Electronii emiși prin efectul fotoelectric se numesc "fotoelectroni
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
ci și pe alte materiale, atât conductoare cât și izolatoare, dar conductibilitatea electrică a materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se detectează prin apariția unui curent electric. Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
derivări importante din această parte de denumire, ambele indicând că acest cuvânt are origine indo-europeană: un cuvânt PIE "*gwowjeh³s" cu rădăcina "*gʷou-" „vacă” (cuvânt înrudit cu latinul "bos, bovis" „vită, bou”) și unul cu sensul „războinic”. Ceea ce ar pleda în favoarea ipotezei că tribul boilor s-ar fi autoconsiderat inițial a fi fost fie trib de „văcari”, fie de „războinici”. Reflexul cu sensul „vacă” este în relație strânsă cu termenul cu sensul „străin„” din limba gaelică veche: "amboue" (din protocelticul "*ambouios") care
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
depindeau în agricultură și în război, și că statutul unui om depindea de numărul de asociați cu el și de numărul de asistenți. Aceștia din urmă au fost probabil *ambouii, spre deosebire de omul cu statut, *bouvios, proprietarul de vite. Ceea ce susține ipoteza că *bouii au fost inițial o clasă socială, a proprietarilor de vite. Polybius se referă la faptul că celții erau vecini apropiați ai etruscilor și „că au aruncat ochi lacomi asupra țării lor frumoase”. Invadând valea fluviului Pad, cu o
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
externe. Sub acest sens, ea poate fi asimilată ideologiei partidului. Două definiții frecvent utilizate în științele politice aparțin lui Harold D. Lasswell - „Cine ia, ce, când și cum" (1936) - și David Easton - „Atribuirea imperativă de valori pentru o societate” (1950). Ipoteza marxistă Activitatea politică s-a născut pe o anumită treaptă de evoluție a colectivității umane în condițiile în care produsul muncii colective depășea necesarul de consum și exista posibilitatea acumulării unor bunuri în interes privat.Această stare de lucruri diferită
Politică () [Corola-website/Science/299868_a_301197]
-
râușorului Răut unde la porunca ei s-au sădit foarte multe flori care au și dat denumirea de Florești pe o parte a râului și de Vărvăreuca pe cealaltă”. De asemeni, numele unui demnitar medieval Florea se discută că o ipoteză a unui eventual transfer de nume asupra proprietății deținute de către acesta în regiunea actualei localități. Se știe, însă, în mod cert că în sec. XVII acest sat cu împrejurimile sale făcea parte din moșia lui Miron Costin, cunoscut cronicar și
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
fost moștenite de către poetul-cântăreț de la predecesorii săi și au fost folositoare poetului în compunere. El a numit aceste bucăți de limbaj repetat "formule". Există loc de dezbatere pentru perioada exactă când poemele au înfiripat forma lor fixă. Soluția tradițională este "ipoteza transcrierii", în care un "Homer" non-literat dictează poemul său unui scrib în secolul VI î.Hr. sau mai devreme. Homeriștii mai radicali, precum Gregory Nagy, susțin cu tărie că un text canonic a poemelor homerice ca "scriptură" nu a existat până în
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
considera însă a fi opera însuși marelui poet. 6. În final, "Tebaida" a fost dintotdeauna considerată opera lui Homer. În privința operei "Epigonii", care ducea firul epic către povestea tebană, există dubii în privința identității autorului său. Aceste indicații arată drept plauzibilă ipoteza că poveștile care-l leagă pe Homer cu diferite orașe și insule s-a dezvoltat după ce poemele sale deveniseră celebre, în special în înfloritoarele noi colonii Aeolis și Ionia. Pe scurt, controversa lui Homer a început într-o vreme când
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
aflați sub opresiunea austo-ungară priveau cu speranță de ajutor spre românii deja liberi din regatul României, tot așa și sârbii din Bosnia, și din restul imperiului Austro-Ungar, priveau cu speranță spre frații lor din regatul independent al Serbiei. Există multe ipoteze care încearcă să explice ce, sau cine a fost vinovat de declanșarea Primului Război Mondial. Primele explicații, prelevate în deceniul 1920 și 1930, accentuau versiunea oficială care în conformitate cu Tratatul de la Versailles și Tratatul de la Trianon, plasau întreaga responsabilitate asupra Germaniei și aliaților
Cauzele Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/299912_a_301241]
-
unei puteri politice, o uniune de triburi, condusă de agatârși, în perioada 550-450 î.e.n. și care s-a opus expansionismului scitic. Herodot îi amintește pe agâtirși în conflict cu sciții ( IV; 78; 100; 119; 125), fapt ce s-ar opune ipotezei moderne care îi consideră o ramură a sciților. Legendă transmisă de Herodot (IV; 10),după care Skytes și Agathirsos erau fii legendari ai lui Heracles, poate cel mult întări ipoteza că agatârșii erau iranieni, ca și sciții. Ei ar fi
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
IV; 78; 100; 119; 125), fapt ce s-ar opune ipotezei moderne care îi consideră o ramură a sciților. Legendă transmisă de Herodot (IV; 10),după care Skytes și Agathirsos erau fii legendari ai lui Heracles, poate cel mult întări ipoteza că agatârșii erau iranieni, ca și sciții. Ei ar fi migrat spre apus sub presiunea sciților, în jurul anului 600 î.e.n. Herodot (IV, 104) îi apropie de traci, distingând totuși la agatârși unele trăsături aparte, cum ar fi gingășia, bogăția în
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
vechi, datând din România, ca sunetul cacuminal), iar cei care cred că aceasta a evoluat separat în timp (de la latina inferioară), până în epoca noastră în cursul istoriei sale, influențele lingvistice ale diferiților “cuceritori”, inclusiv toscana sau, astăzi, franceza. Această ultimă ipoteză este susținută doar în publicațiile de un statut "naționalist", statutul "toscan" al limbii corsicane, cu care împărtășește o asemănare cu ordinul lexical de 90%, fiind interogat de orice romanist, în ciuda particularitaților și variantelor sale. Mișcarea culturală corsicană nu a încercat
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
august 1623. Originea lui este incertă: unele izvoare spun că era om de rand din ținutul Putnei, iar alte documente precizau că este "os domnesc", fiind feciorul lui Ștefan al VII-lea Tomșa. Următorul fapt poate înclina balanța spre ultima ipoteza: în anul 1611, marele vizir Nasub-pașa preciza sultanului că "pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomșa-Vodă" și Ștefan a primit steag de domnie. În anii anteriori, Ștefan Tomșa a invatat meseria armelor participând la luptele dintre francezi și spanioli în Pirinei. A
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
este de 24 de ore. În anul 370 î.Hr. astronomul Eudoxus din Cnidus a spus că o sferă uriașă se învârte în jurul pământului și că în această sferă sunt mai multe sfere transparente interconectate. Aristotel a enumerat argumente în favoarea următoarelor ipoteze: apariția la orizont a catargelor înaintea corăbiilor, variația câmpului de stele vizibil în funcție de latitudinea locului de observație, forma rotundă a umbrei Pământului asupra Lunii în timpul eclipselor. Cu toate că a intuit multe adevăruri astronomice, Aristotel era convins că Pământul este centrul Universului
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
("Law of Accelerating Returns") este o teză publicată de Ray Kurzweil cu privire la ipoteza futurologică extrem de radicală numită Singularitatea tehnologică. Dacă aplicăm aceste trei principii la cel mai înalt nivel de evoluție de pe Pământ, primul pas, crearea celulelor, a introdus paradigma biologiei. Apariția ulterioară a ADN-ului a oferit o metodă digitală pentru a
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]
-
fi fost apa înghețată luată din izvorul rîului Styx, din Arcadia. Apa era pusă într-o copită de măgar, de cal sau catâr, căci orice alt vas din lut, fier sau bronz ar fi crăpat din pricina răcelii și acidității apei. Ipoteza otrăvirii, acceptată de îndată de mama lui Alexandru, Olimpia, i-a oferit bătrânei regine, veșnic pusă pe represalii, un motiv de răzbunare. Dar adevărul pare să fi fost altul. Clima caldă a Babilonului în pragul verii, mlaștinile care înconjurau orașul
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
terenul vacantat, dacă șerbii ar fi fost găsiți vinovați și trimiși în Siberia. Acuzații sunt achitați de tribunalul din Tula, dar Andrei Dostoievski, fratele scriitorului, precum și unii biografi vor continua să susțină veridicitatea complotului. Joseph Frank, profesor la Princeton, enumeră ipotezele emise de-a lungul timpului - asasinatul ar fi putut fi spontan, comis într-un acces de furie, sau dimpotrivă, premeditat, având probabil drept cauză tratamentul inuman aplicat țăranilor sau, pur și simplu, condițiile grele provocate de secetă (iobagii ajunseseră să
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
homosexuali și heterosexuali. Lumea nu este împărțită în capre și oi", scria Kinsey în introducerea cărții sale despre sexualitatea umană, în care el și colegii săi găseau ca fiind problematic modul tranșant în care orientările sexuale erau împărțite. Pornind de la ipoteza "consacrată" potrivit căreia există trei tipuri de orientare sexuală (heterosexuală, bisexuală și homosexuală), Kinsey a afirmat că o asemenea "scară limitată nu descrie în mod adecvat continuum-ul sexual care reprezintă realitatea din natură" și a propus o scară cu
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
a numit-o „"Meglen"”. Tot el a notat și publicat pentru prima oară texte în acest idiom. Ovid Densușianu considera că meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o variantă regională a aromânei, iar pe aceasta din urmă autonomă de română. Există și ipoteza originii complexe, dacoromâne și aromâne a meglenoromânei. După textele publicate de Weigand, au mai apărut culegeri de folclor literar ale lui Pericle Papahagi și Ion Aurel Candrea. Cele mai recente sunt culegerile lui Dionisie Papatsafa și Dumitru Ciotti. Există o
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
1828) au adus lămuriri mai clare. O soluție atât de diluată cum e o doză homeopatică nu mai conține nici măcar o moleculă din substanța inițială dincolo de diluția 11 centesimală, deci nu mai poate avea efecte terapeutice. Proponenții homeopatiei au emis ipoteza existenței unei „memorii” a apei, ipoteză susținută inițial de rezultatele unui studiu publicat în jurnalul "Nature", dar care nu a putut fi confirmată când alți cercetători au încercat să repete experimentul. Organizația Mondială a Sănătății a publicat un document prin
Homeopatie () [Corola-website/Science/299390_a_300719]
-
O soluție atât de diluată cum e o doză homeopatică nu mai conține nici măcar o moleculă din substanța inițială dincolo de diluția 11 centesimală, deci nu mai poate avea efecte terapeutice. Proponenții homeopatiei au emis ipoteza existenței unei „memorii” a apei, ipoteză susținută inițial de rezultatele unui studiu publicat în jurnalul "Nature", dar care nu a putut fi confirmată când alți cercetători au încercat să repete experimentul. Organizația Mondială a Sănătății a publicat un document prin care declară că nu susține homeopatia
Homeopatie () [Corola-website/Science/299390_a_300719]
-
practică, care nu se ocupă de probleme teoretice decât în măsura în care poate contribui la salvarea sufletelor prin revelație. Prin credință, se poate ajunge la certitudinea absolută, după care sufletul uman este incoruptibil și nemuritor. Rațiunea poate furniza argumente în favoarea unei asemenea ipoteze, dar nu o poate demonstra cu preciziune. La fel ca și Toma de Aquino, Duns Scot adoptă o doctrină realistă, dar vederile lor diferă în special în problema percepției. Duns Scot admite că atât intelectul, cât și simțurile pot percepe
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
După Duns Scot, categoriile universale (""universalia"") nu sunt independente de spiritul uman, fiecare existență particulară sau singulară posedă o natură formală distinctă. Astfel, cunoașterea adevărurilor eterne are o bază obiectivă, din care derivă libertatea omului și întâietatea voinței umane. Combătând ipoteza după care actele divine ar rezulta dintr-un liber arbitru, el admite totuși că existența reală a lucrurilor depinde de libera decizie a lui Dumnezeu, așa cum obligațiile morale depind de voința divină. Multe secole după moartea sa, discipolii lui Duns
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]