29,239 matches
-
mă duc, și să vedeți dacă nu v-o plăcea... Sărut mânile... sărut mânile!... (iese repede zăpăcit prin fund.) SCENA X Zoe: (singură) E adevărat, ori visez? (șade pe un scaun, scoate scrisoarea, o citește, o sărută.) Fănică! (se scoală râzând, o mai citește, o mai sărută de mai multe ori și iar șade.) Fănică! (plâns nervos... după o pauză, se scoală zâmbind, se șterge la ochi și răsuflă tare.) A!... mi-a trecut... Fănică! (suie repede scările la dreapta și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
bună! (ciocnește cu ea: ea i strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.) Cațavencu: (lui Tipătescu încet) Să mă ierți și să mă iubești! (expansiv) Pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români!... Mai mult, sau mai puțin onești! (Tipătescu râde.) În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru! (Urale, ciocniri.) Trahanache: (luând un pahar și trecând în mijloc foarte vesel) Ei, aveți puțintică răbdare!... Nu cunosc prefect eu! Eu n-am prefect! Eu am prietin! În sănătatea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
s-a folosit sistemul trecerii lor În paranteze drepte pentru a nu crea dificultăți cititorului. Pauzele În vorbire sunt reprezentate prin puncte de suspensie (...), iar anumite reacții emoționale care se regăsesc pe Înregistrări sunt prezentate În paranteză (de exemplu, plânge, râde). Atunci când am considerat necesar, am făcut precizări În privința numelor de localități, pentru a oferi cititorului unele repere geografice; când au apărut nume proprii care aveau o anumită Însemnătate În context, În măsura În care acest lucru a fost posibil, am Încercat să oferim
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiu-su și cu gineru-su să vină la bisericuța din sătucul de lângă Hunedoara, unde locuiam noi3. Socru-meu era invitat la noi, Împreună cu șeful lui. Acolo am cântat „colinde legionare”: „O, ce veste minunată!”, „Trei păstori se Întâlniră” și altele (râde - n.n.). De râsul lumii, ce să mai... Capetele de acuzare astea au fost. Pentru asta, eu, fiind recidivist, am primit 20 de ani. Socru-meu 15, cumnatu-meu 15, părintele Tarcea 254, mi se pare, a și murit la Aiud. Asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Securitate am aniversat... să zic așa. Unde ați fost dusă prima dată? Prima dată la Securitate În Arad. Cum am intrat, mi s-au dat ochelarii negri și am fost condusă spre o celulă care arăta chiar ca o criptă (râde - n.n.). Intrai acolo... și avea numai patul și un geam deasupra. Puteai să faci doar câțiva pași de-a lungul patului, atât. A fost groaznic. Să te ia din sânul familiei și să te vezi Într-o criptă... Îl rugam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Constanța, și de acolo ne-a dat drumu’: „Acuma sunteți liberi. Plecați!”. Ne-a dat o foaie de drum și, mi-aduc aminte, mi-a dat 100 de lei. După șase ani de muncă mi-a dat 100 de lei (râde - n.n). Și ăștia au fost banii. Se făcuse În ’52 reforma monetară și eu nu știam ce să fac cu banii ăștia. Și cum am avut foaie de drum până la Brăila, transportul nu m-a costat. Și când am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am avut foaie de drum până la Brăila, transportul nu m-a costat. Și când am plecat de la stadion am Întrebat: „Cum ajungem, domnule, În oraș?”. „Luați autobuzul ăsta.” Am vrut să plătim. „Lăsați, voi nu plătiți, că știu de unde veniți.” (râde - n.n.) Am luat un autobuz, și, În sfârșit, am ajuns În oraș... Și cum trenul era doar seara, m-am plimbat cu conferențiarul ăsta, cu Aurel Pintilie, prin toată Constanța până seara... După șase ani de zile eram, În sfârșit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și-am scris că nu-l cunosc. Eee, după aia să dau despre Marian Iepure. „Da, domnule, dau!” Era cu noi acolo, Împreună. Și, domnule, i-am făcut lu’ ăla o caracterizare, de trebuia să-l decoreze după declarația mea. (râde - n.n.) Și pe urmă a spus: „Nu mai am nevoie de ăsta”. Dar nenorocirea este că aceste două declarații se află În dosarul meu de la CNSAS. Dar n-am avut nici un angajament, nimica... Am și țidulă de la ei, că nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cred că era o cruce a Sfântului Andrei... Și m-a bătut, În fine, ce mi-au tras, În orice caz, au fost uimiți și ei... Și căpitanul Ștefan... uite că mi-am adus aminte! Căpitanul Ștefan a Început să râdă și să-i ia la mișto pe ăștia după secție: „Când ai intrat, bă, pe secție, când ai intrat?”. Și eu am spus, că țineam minte, că era proaspătă treaba: „Păi, În luna cutare, seara cutare”... „Ei, futu-le muma
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aer.” Și un ziarist oltean, mai obraznic, dacă a văzut că ăsta nu ține cont de nimic și tot repetă... zice: „Domnu’ colonel, eu sunt nebun.”. „Și eu sunt nebun”... „Vă cred!” L-a prins pe picior greșit cu asta... (râde - n.n.) Zice: „Te prind eu, futu-ți Dumnezeii mă-tii de bandit.” Și pac cu cravașa peste mutră... Da’ nu l-a băgat la izolare. A fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a prins pe picior greșit cu asta... (râde - n.n.) Zice: „Te prind eu, futu-ți Dumnezeii mă-tii de bandit.” Și pac cu cravașa peste mutră... Da’ nu l-a băgat la izolare. A fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a luat plasă. Și de la Jilava unde ați fost dus? În primăvara lu ’60 am mers În lagărele din Baltă (Balta Brăilei - n.n.), pe care le-am colindat cu multă plăcere... Ne-au dus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mutase locul și un major zice: „Rămâi În poartă, futu-ți Dumnezeul mă-tii!”. Brigada cutare... „stai!”. Și m-a oprit În poartă și mi-a dat vreo 10-15 la fund. Acuma te punea să numeri, ca să vadă când leșini (râde - n.n.) și nu știu când am leșinat sau cum mi-am revenit, că m-am trezit ud... Probabil că mi-a turnat o găleată cu apă În cap. Asta a fost... Cred că vreo 15, țin minte, că am numărat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa ceva, și a venit plutonier-major Roman, și zice: „Hei, deținut! Băi, ia toți oamenii scutiți, curățiți curtea și luați și păsările ălea negre după acolo!”. Erau niște ciori moarte... A zis „păsările ălea negre”, ca să nu spună ciori... Și toți râdeam... (râde - n.n.) Și bineînțeles că și majorul, care era cu el... Dar la un moment dat a răspuns el de brigada noastră, care era o brigadă de puști... Fiind vanitos, țiganu’ Roman, plutonierul-major, dacă răspundea de brigada noastră când eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și a venit plutonier-major Roman, și zice: „Hei, deținut! Băi, ia toți oamenii scutiți, curățiți curtea și luați și păsările ălea negre după acolo!”. Erau niște ciori moarte... A zis „păsările ălea negre”, ca să nu spună ciori... Și toți râdeam... (râde - n.n.) Și bineînțeles că și majorul, care era cu el... Dar la un moment dat a răspuns el de brigada noastră, care era o brigadă de puști... Fiind vanitos, țiganu’ Roman, plutonierul-major, dacă răspundea de brigada noastră când eram la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Suru”, după Munții Făgăraș. E vârful Negoiu și Suru Îi chiar acolo lângă el, cam așa. Și care era acuza care v-o aducea procurorul? Că ne-am organizat ca să răsturnăm regimul comunist. Doar n-aveai cum să-l răstorni... (râde - n.n.) Și, dom’le, dacă discutai ceva care li se părea suspect, gata! O discuție dușmănoasă se condamna cu trei ani, și mai târziu cu 12 ani... Am avut În ultimul timp un coleg la servici care vorbea de băgatul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
drumul. Vă aduceți aminte când a murit Stalin? Cum ați aflat de vestea asta? Păi, cum am aflat... n-aș putea să vă spun. Dar am aflat și noi. N-am văzut pe nimenea să plângă c-o murit Stalin (râde - n.n.), dar cert este că, după ce-o murit Stalin, ne-o dat și nouă drumul acasă... Și la cât timp după eliberare ați fost din nou arestat? Păi, după eliberare, de la Capul Midiei am venit acasă, m-am angajat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și m-a dus la Securitate. Când s-a Întâmplat asta, pe ce dată? În 12 decembrie ’60. Arestările Începuseră iar În ’57... Care a fost motivul pentru care ați fost arestat? Domnule, motiv Îți găsește, să fim În clar... (râde - n.n.) Că dacă-mi arătați pe cineva care poate să respecte cele zece porunci... Domnule, că doară și Iisus o zis: „Ăstea nu se pot respecta. Uite, asta e legea nouă care se poate”. Deci nu poți să zici, de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Da’ nu la prima arestare, ulterior, la a doua, că ei o fost arestați după aia... Așa. „Deci nu te-ai Întâlnit Întâmplător, dom’le, te-ai Întâlnit organizat. Și ce-ai discutat?” „Domnule, nu mai știu ce-am discutat”... (râde - n.n.) Trebuia să spui ce-ai discutat. Dom’le, eu m-am păzit, că altfel nu mai eram la ora asta..., nu mai puteam sta de vorbă. Cineva m-a Învățat pe mine să mă păzesc... Cel care mi-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dus acolo, n-o fost vorba de nici un fel de reeducare. Aveau un dormitor, dormitorul 1, unde aveau paturi cu cearșaf, nu erau paturi suprapuse; aveau mese unde să mănânce și așa mai departe... Ăștia erau adepții lui Makarenko, domnule... (râde - n.n.) Ați citit cumva Poemul pedagogic al lui Makarenko? Ei erau adepții lui Makarenko. Ce făceau? Aveau gazete de perete În care scriau... Și seara, În dormitor, stăteam pe paturi și unu’ Își spunea povestea vieții, cu ce-o greșit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și simplu să recunoaștem că am greșit... A venit un bătrân, așa-zis din ilegalitate, săracu’ nici nu știa bine citi... Nu mai țin minte cum Îl chema, dar noi Îi ziceam moș Teacă. Mă rog, făceam o bășcălie, așa, râdeam de el... Dar aici erau niște băieți deosebiți, unul și unu’, și pur și simplu n-am ajuns cum au ajuns studenții de la Pitești... Norocul nostru a fost că, dintre noi..., cei mai buni, cam 80%, au fost ardeleni, bucovineni
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lumea s-a descoperit, și pe când m-am trezit... mi-a fost rușine s-o mai iau și probabil că s-o observat treaba asta... Și din 2 mai deja mi-o spus că să nu mai merg la lucru... (râde - n.n.) Și nu intenționat am făcut-o, da’ așa a fost să fie... Și dup-aia m-am dus și m-am angajat tot la exploatarea minieră de la Cavnic, comună Învecinată cu Budeștiul, dar la exploatări forestiere, că se tăiau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o curte destul de mare. Și grupuri-grupuri Îi vedeai plimbându-se... Se lucra și la ateliere, că erau ateliere de țesătorie, unde se produceau țesătură subțire din bumbac... Acolo am lucrat și eu. Mulți se și jucau... și ieșea o gălăgie (râde - n.n.)... Deci era o atmosferă destinsă. Sigur că da. E, asta ne-a făcut, Într-un fel, foarte-foarte bine. Aicea ne-am refăcut, față de condițiile care le-am trăit În Închisori... Aici am avut o libertate surprinzătoare... Dar n-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un fel de spălător, așa, o țeavă găurită În care veneau șuvoaie subțiri de apă. Și s-a auzit că cineva din sat punea pe o tăbliță de lemn câte-un pachet de țigări și apa le aducea la noi... (râde - n.n.). Stăteau la pândă și fumau țigări... Și Stoian zicea: „Te-am văzut că ai ridicat de-acolo. Hai la director!”. Asta până când nu că era bruscat, da’ era chiar și lovit. Dar tot nu se astâmpăra. Probabil că... conștiința
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
botă din asta zdravănă, un ciomag pe spate, dar lovitura l-o nimerit În raniță, cum era cu ea În spate. N-am să uit niciodată momentul... Se oprește, se pune cu mâinile În șolduri și zice: „Mai dă o dată!”. (râde - n.n.) Ăsta o prins bota cu amândouă mâinile, da’ când să lovească, Costică o făcut doi pași În camion și ăla lovește de cântă dușumeaua camionului de numa’... (râde - n.n.) Toată lumea a plecat deodată din Târgșor sau v-au Împărțit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se pune cu mâinile În șolduri și zice: „Mai dă o dată!”. (râde - n.n.) Ăsta o prins bota cu amândouă mâinile, da’ când să lovească, Costică o făcut doi pași În camion și ăla lovește de cântă dușumeaua camionului de numa’... (râde - n.n.) Toată lumea a plecat deodată din Târgșor sau v-au Împărțit pe loturi? Toți elevii, tot ce-a fost acolo i-o luat după detenție: până la trei ani inclusiv, pe toți i-o Îmbarcat și i-o dus... Ce-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]