29,295 matches
-
atunci se scoborau de pe Mont Blanc și-i puteam distinge așa de bine, că vedeam urmele ce lăsau pe zăpadă și funia cu care erau legați. Ce n-aș fi dat să fiu și eu între dânșii! Poate căm acest dor o fi avut la bază o nuanță de vanitate; dar, în sfârșit, dintre toate vanitățile lumești, aceqasta este negreșit mai scuzabilă, pentru că năzuința de a atinge culmele înalte, fie pe terenul intelectual, fie pe cel fizic, e inerentă naturei omenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e desigur un om ordinar, precum și mai puțin ordinar, dacă nu cumva un om estraordinar, va fi acela care va pune piciorul pe multinvidiatul Polul Nord. Lupta cu tăriile naturei are în sine ceva bărbătesc care în înflacără închipuirea și deșteaptă dorul de a le învinge. Astfel față cu englejii, căci englejii erau acei care se scoborau de pe Mont Blanc, m-am simțit în fundulș conștiinței mele pe o treaptă de inferioritate și, ca să mă mângâi de această stare de umilire, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
capitol deosebit sub titlul: O baie în Marea de Nord. Voi zice numai că după o ședere de aproape o lună la această stațiune balneară m-am întors în țară. Dar, Doamne, ce lungă mi s-a părut întoarcerea! Nerăbdarea dorului întrecea cu mult iuțala aburului. Iar când am calcat al hotar pe pământul patriei și am văzut de departe vârfurile Carpaților, am simțit că mi se strânge inima în piept. Desigur, munții noștri nu se pot asămana cu Alpii, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am preumblat din nou ochii pe întinsa câmpie românească, unde poți respira în voie și trăi încă în larg. Ah! Cât de mult înțeleg acum pe bieții tineri ardeleni care, luați la oaste și duși în țări departate, mureau de dor de-acasă cântând doina din fluier. Ei, așa-i făcută inima omului! Nici o teorie, nici o doctrină nu o va schimba. Mare și neînvinsă trebuie să fie nevoia omului ac el să se hotărască a-și părăsi țara pentru totdeauna, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
au văzut la oameni mai ispitiți decât mine, căci închipuirea are darul de a mări, de a polei realitatea. Simțeam între dânsa și mine neputința apropierei ep care lo descrie Schiller prin cuvintele: Sie ist nah und evig weit. Simțeam dorul tainic ce simte omul uitându-se la o stea pe care știe dinainte că n-o s-o poată atinge. Ei!, Doamne... Ce ciudate îmi par acum toate aceste privite din departarea unei vieți de om, și unde a fi eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cărei efecte le-am resimțit mai târziu. Dar să revin la interesantul roman din prima mea tinereță. Pentru prima oară am văzut pe Maria în vara anului 1854, la începutul lunei iulie, când venisem, acasă de vacanțe proaspăt, proaspăt, cu dor de petreceri, cu dor de nebunii. Chipul ei blond de virgină imaculată a atras imediat vederile mele și, în fiecare zi, la fiecare întrevedere în cursul celor două luni de vacanțe, tot mai adânc se întipărea în inima mea. Adunam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
resimțit mai târziu. Dar să revin la interesantul roman din prima mea tinereță. Pentru prima oară am văzut pe Maria în vara anului 1854, la începutul lunei iulie, când venisem, acasă de vacanțe proaspăt, proaspăt, cu dor de petreceri, cu dor de nebunii. Chipul ei blond de virgină imaculată a atras imediat vederile mele și, în fiecare zi, la fiecare întrevedere în cursul celor două luni de vacanțe, tot mai adânc se întipărea în inima mea. Adunam zi cu zi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
copile, a cărei ochi mă făceau să-mi pierd cumpătul cu desăvârșire. Explice oricine această contrazicere a sufletului omenesc: să te simți atras de o ființă și să n.ai curajul de a te apropia de ea; să mori de dor de a-i spune că o iubești și să n-ai puterea de a-i îngâna un cuvânt. Eu unul nu sunt destul de psiholog ca să răspic firul de păr în patru și să dau soluțiunea acestei delicate probleme. Eu constat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
afle nimene taina ce purtam în mine, totuși nu era noapte în care să nu fi făcut felurite planuri care de care mai bine combinate de a mă apropia de dânsa, de a-i face cunoștința, de a-i declara dorul ce mă ardea; îmi compuneam chiar fraze anume cum să încep vorba, dar din nenorocire planurile mele de noapte se evaporau a doua zi la ivirea soarelui odată cu roua dimineței. Ceea ce mă paraliza cu deosebire era nesiguranța dacă dânsa împărtășește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de ce scriam, de ce mă identificam mai mult cu necazurile bietei Maria și ale nenorocitului Ștefan, căci așa îi botezasem pe eroii primei mele novele, Fluierul lui Ștefan. De ce scriam, de ce parcă intram mai adânc în sufletele lor, împărtășeam mai viu dorul, durerile și bucuriile lor, iar frazele se așterneau cu înlesnire pe hârtie, încât tot timpul cât au durat frigurile compunerei mi s-a părut că-mi descriu însuși suferințele mele. O! Fără îndoială, amintirele blondei Maria, care nici idee n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lumina galbenă, de care au parte doar la amiază; poate speră Într’o Eră, așa cum a mai fost, dar care nu va mai veni niciodată, a luminii aurii. Sau, pentru a parafraza un prea sensibil cântec, creanga de aur, În dorul căreia supraviețuiește micuța frunză albastră. “Radiosfera”, 24 octombrie 1994, ora 11,16 8. Legea junglei sau Edenul? Spre deosebire de organismele monocelulare, care se dezvoltă/divid indefinit, singura limitare fiind aceea legată de condițiile de mediu, organismele pluricelulare au realizat un salt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și imolarea, apoi Mysterium Coniunctionis, căutând Piatra Filosofală și aspirând către Marea Operă? Minunile Curții-de-Argeș Se văd trei, însă există dispute între arheologi cum că ar fi mai multe monumente construite pe temeliile celor preexistente. Sunt celebrări în piatră ale dorului de Dumnezeu al românilor: ruina Bisericii Sân Nicoară, Biserica Domnească Sf. Nicolae și Biserica episcopală, numită și Mănăstirea Curtea de Argeș. Acestea sunt monumentele de care se leagă începuturile statului feudal al Țării Românești, pe care călători celebri ca sirianul Paul de
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
române și 14 ia-ți soarta în propriile mâini. Deșteaptă-te române și apucă taurul de coarne, nu aștepta să facă alții ceea ce numai tu poți și numai tu ești îndreptățit să faci. Cu Dumnezeu înainte. Badea Gheorghe Mi-e dor de prietenul meu Am fost colegi de liceu. Nelu, era un adolescent slăbuț, timid, retras, cu ochi mari albaștri, cu o privire senină și blândă. Era sărac îmbrăcat, locuia la internatul liceului, dar la orele de curs dădea răspunsuri foarte
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
viață acum 5 ani, a fost așa ca un trăznet, a deschis ușa frigiderului, a spus un „Aaaa” și s-a prăbușit. Nu-mi vine să cred nici astăzi, îi simt adesea lipsa și pot spune că adesea mi-e dor de el, de vorba lui blândă și sfătoasă, de felul minunat în care știa să mă asculte, de sfaturile lui înțelepte, profund umane, de participarea lui sinceră la toate bucuriile și necazurile mele. Era omul în care puteam avea oricând
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care a murit la Misolonghi în 1824. Cităm aici cîteva versuri ale lui pentru a demonstra impactul emoțional al scrierilor filoelene și legătura făcută în cadrul lor între Grecia antică și cea modernă: O, insule grecești, în care Cîntat-a Sappho-arzînd de dor, Și Delos se nălța din mare Și Febus cel strălucitor ! În beznă-s vremile ferice, Doar Febus mai e domn pe-aice. Privesc nalți munți spre Marathon, Iar el spre-albastrul val amar, Și-am zis, visînd pe al lor tron
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ca să le studiez fețele, să văd cât sunt de indignate. Să creez realitate. Scene. Să mă joc. Probabil e specific oricărui scriitor să i se rupă la un moment dat de ființele lui de hârtie și să i se facă dor de oameni. Să însceneze. Ficțiunea să capete corporalitate. Mă rog, asta se petrecea în provincie, dar să întâlnești asemenea manifestări la indivizi serioși era deja prea mult. De-aia v-am povestit despre D.V. La provincial e de remarcat fericirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
joc, un simplu joc, un vis, dar un vis măreț împlinit. Singura care a reușit să adune în spatele atâtor momente de așteptare emoțiile, bucuriile, neajunsurile și speranțele, a fost mama, deoarece tata a plecat mult prea devreme „în lumea fără de dor”, la nici patruzeci și cinci de ani, mama rămânând văduvă la patruzeci și trei de ani, cu doi copii mari, eu studentă și fratele meu la liceul de marină. Prin natura structurii mele sufletești, a ceea ce Doamne-Doamne mi-a picurat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
arderile și vulcanismul mamei pe de o parte, dar și echilibrul și diplomația tatălui nostru de cealaltă parte. La acestea se adaugă rădăcinile și vibrațiile noastre ancestrale, comunitatea căreia i-am aparținut și desigur instrucția și educația primite. Mi-e dor, mi-e tare dor de anii aceia frumoși, așezați și parcă rânduiți să-și consume în liniște și decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pe de o parte, dar și echilibrul și diplomația tatălui nostru de cealaltă parte. La acestea se adaugă rădăcinile și vibrațiile noastre ancestrale, comunitatea căreia i-am aparținut și desigur instrucția și educația primite. Mi-e dor, mi-e tare dor de anii aceia frumoși, așezați și parcă rânduiți să-și consume în liniște și decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de luptat, dar pe care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
comunitatea căreia i-am aparținut și desigur instrucția și educația primite. Mi-e dor, mi-e tare dor de anii aceia frumoși, așezați și parcă rânduiți să-și consume în liniște și decență, parcursul lor firesc. Cred că mi-e dor și de una din „fricile” copilăriei mele cu care am avut ceva de luptat, dar pe care le-am biruit aplicând exercițiul cunoașterii de sine, precum și pe cel al raportării la semeni și colectivitate. Aveam, cred, în jur de patru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
o existență ce s-a consumat mult prea repede. Tata n-a știut și n-a vrut să trăiască de sine și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii de liceu vor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii de liceu vor rămâne referențiali în parcursul meu existențial și desigur, profesional. Au fost cei mai frumoși, liniștiți, așezați și mi-au dat cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mă ridic, fiindu-mi sprijin și alinare. Adina a plecat departe, mult prea departe, însă reușim să păstrăm relația constantă, grație internetului și suplimentelor sale tehnice informaționale. Aici Mihnea m-ajută mult și-mi ușurează relaționarea, rămân doar distanța și dorul acelor clipe stocate în amintirile noastre. Mi-e dor de magia viselor noastre de atunci, mi-e dor de neliniștile și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
plecat departe, mult prea departe, însă reușim să păstrăm relația constantă, grație internetului și suplimentelor sale tehnice informaționale. Aici Mihnea m-ajută mult și-mi ușurează relaționarea, rămân doar distanța și dorul acelor clipe stocate în amintirile noastre. Mi-e dor de magia viselor noastre de atunci, mi-e dor de neliniștile și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
relația constantă, grație internetului și suplimentelor sale tehnice informaționale. Aici Mihnea m-ajută mult și-mi ușurează relaționarea, rămân doar distanța și dorul acelor clipe stocate în amintirile noastre. Mi-e dor de magia viselor noastre de atunci, mi-e dor de neliniștile și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]