29,239 matches
-
acolo erau elevi, tineri. Și câțiva probabil că s-o uitat cu ochiul după femeia aia mai mult decât i-o plăcut lu’ Gherman, și pentru treaba asta mi-aduc aminte c-o fost pălmuiți de el atunci. Pentru că au râs sau pentru că s-a uitat mai intens după ea, sau un lucru din acesta, care nici nu trebuia luat În seamă... Un om normal n-ar fi procedat așa, mai cu seamă În situația lui, că și el era deținut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
suntem: „Mulți”. „Ce armament aveți?” „De tot felu’.” Tot În momentu’ ăsta, cobora o căruță cu brânză de mai de sus. Și când au văzut ei căruță, o spus că vine căruța cu armament, o crezut că e căruța noastră (râde - n.n.). Și o Început să tragă. Praf! S-au dus și-o tras În căruță, o murit calu’, și, În timpul ăsta, Mâț o fugit. Ăștia erau speriați când or auzit Împușcături... Și le-am auzit și noi, că eu eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
patra sau a cincea noapte În care n-am dormit aproape nimic... Știți? Și-așa a trecut... domne, până În noaptea de 1 februarie, când, mă rog, deja am discutat și despre manifest și s-a lămurit și problema lui. Au râs până la urmă și au zis că: „Uite, ăsta-i?”. Și mi-au arătat manifestul care l-am tradus. Zice: „No, vezi? Vezi că-i la noi?”. Când l-or arestat pe Faliboga, o ridicat și manifestu’... Ei, asta am lămurit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sculptură de os. El alegea din oasele din mâncare și, Înainte de demascare, a făcut o mică amuletă pentru fiecare, cu gratii, semnul legionarilor. Pentru noi doi, pentru Dezméri și pentru mine, ar fi fost lucru ciudat să primim semnul legionarilor (râde - n.n.). Noi am primit cruce de săgeți... că a auzit de undeva că szálosiștii au acest simbol. Bine, eu am acceptat, am primit, că n-am vrut să-l jignesc, că n-am vrut să Încep o polemică cu el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să nu? Și câteodată... (zâmbește - n.n.) sau de mai multe ori, după o bătaie serioasă, a fost chemat Liciniu Blaga acolo ca să traducă Întrebările și Îmi amintesc că el mi-a spus: „Te rog să vorbești mai rar”... ca să Înțeleagă (râde - n.n.). Ați simțit că ați fost tratat altfel pe considerentul acesta? Sau ați avut de suferit În plus pentru faptul că nu se Înțelegeau cu dumneavoastră la fel de bine ca și cu ceilalți? Nu. Pentru că dacă a vrut Juberian sau, mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce să afle, mă Întrebau doar de armament... Legionarii erau În prim-plan, iar, dacă cu noi s-au purtat mai ușor, asta a ieșit din cauză că noi În nici un fel de caz nu puteam să fim legionari. Dar bandiți, da... (râde - n.n.) Povestiți, vă rog, dacă vă mai amintiți episodul cu Alexandru Munteanu... A fost deschiderea - asta e foarte important -, pentru că unii spun așa, că a fost la Închidere. Nu. Eu Îmi amintesc așa, că la deschidere a fost. A venit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de reeducare. Imediat cum am ajuns acolo, a venit directorul Gheorghiu, cu un inginer, Benedek, și cu niște ofițeri: „Care se pricepe la zidărie?”. S-a prezentat Tomuța, Dănilă, Bărbulescu și eu. Nici unu’ nu s-a priceput la zidărie (râde - n.n.). „Suntem zidari.” „No, bine. Ieșiți afară!” Și am fost trimiși la grupul de șantier. Restul deținuților au ajuns În ateliere, mai târziu cu două-trei săptămâni. Slavă Domnului, a fost un fel de noroc, pentru că administrația a trimis studenții În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am stat la etajul 2... Și din Gherla ați fost eliberat? Din Gherla, da. Și am venit la părinții mei și, după ce m-am prezentat la Miliție, am primit buletin nou și cu ștampilă: D.O. - domiciliu obligatoriu În Cluj (râde - n.n.). Dar nu pot să Îmi amintesc dacă șase luni sau zece luni am avut... D.O. Cum v-ați refăcut viața după ce ați ieșit din Închisoare? Nici nu m-am gândit să mă prezint la universitate. Închipuiți-vă, eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dacă nu era intenția se oprea... Îi oprea pe ăia să nu mai deie. Da’ or dat până l-o terminat... Cum au reacționat când au văzut că e mort? Erau Înspăimântați. Înspăimântați... Inclusiv Țurcanu? Nu, el nu era Înspăimântat (râde - n.n.). Când vi s-a pus În vedere că urmează să plecați, v-au instruit cum să vă purtați unde o să ajungeți? Nu. Am fost doar amenințați să nu spunem ce s-o-ntâmplat, „că dacă nu, iară veniți aicea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vă spun prin ce momente am trecut... Când am venit de la Ciceu, de-aicea, pe la Reghin, s-o suit În compartiment un căpitan de miliție și mi-am zis: „Nu mai ajung acasă, că ăsta o venit după mine iară...” (râde - n.n.). Ăla era În treaba lui, n-avea nimic cu mine... Și-am coborât În gară, am stat până la trenul care mergea Încolo și-am mers acasă, la Iernut. Și noaptea pe la două am ajuns. Nici nu știam unde stau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a patra sau a cincea... Da’ asta vreau să vă spun, ce impresie mi-o făcut capetele ale Înconjurate de zdrențe... Aveam 29 de ani. Eu din fire-s optimistă, Îs sangvină... Și mă gândeam... Și nu știam dacă să râd sau să plâng... Și am Început să zâmbesc la capetele acele’ care se uitau la mine și am zis: „Nu vă supărați că v-am trezit, că v-am deranjat din somn”. Ha, ha! Și șefa o zis: „Nu-i
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vă supărați că v-am trezit, că v-am deranjat din somn”. Ha, ha! Și șefa o zis: „Nu-i nimic, suntem obișnuite, că nu știu câte o intrat până acuma. Dar știi ce fericită sunt că văd pe cineva că intră râzând În celulă... Că, până acuma, toate cât au intrat au intrat plângând”. N-am să uit asta niciodată. Și vă spun că jos erau numai scândurile goale și-atunci șefa s-a adresat la cele de sus: „Dați repede o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
despre Eminescu, despre cum o studiat ea la facultate... O fost o vacanță pentru mine pedeapsa aia de cinci zile. Dar cum am ajuns să fiu pedepsită? Tot așa, ne plictiseam... Ce să facem toată ziua? N-aveai voie să râzi, n-aveai voie să plângi, trebuia să stai numai pe bancă, să vorbești numai În șoaptă, toți erau cu urechea la ușă, dacă cumva ridicai tonul gata, imediat erai admonestat... Atunci era de servici una tare urâcioasă, o secuiancă de-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
enciclopedie”, mi-am zis: oare nu s-o fi gândit la mine? Că io le povesteam multe, din tot felul de cărți... Și zic: „Doară nu m-ați... Trebuia să mă caracterizez eu pe mine?”. „Ba!”. Și-o-nceput să râdă atunci... Și s-o deschis ușa: „Cine-a râs?” Ne-o scris iară pe toate care am jucat jocul, și-apoi ne-o dus la izolare... Cinci zile-am primit atunci. Nu știu de ce luase un fel de boală pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gândit la mine? Că io le povesteam multe, din tot felul de cărți... Și zic: „Doară nu m-ați... Trebuia să mă caracterizez eu pe mine?”. „Ba!”. Și-o-nceput să râdă atunci... Și s-o deschis ușa: „Cine-a râs?” Ne-o scris iară pe toate care am jucat jocul, și-apoi ne-o dus la izolare... Cinci zile-am primit atunci. Nu știu de ce luase un fel de boală pe mine femeia asta, că tot s-agăța de mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și vorbea cu noi, vorbea frumos... Și m-am cerut la el la raport și i-am spus: „Domnul ofițer, uitați ce se-ntâmplă, eu am făcut de trei ori izolator. Și recunosc că am fost vinovată, am colindat, am râs, s-o găsit un ac la mine, dar, ca să fac nevinovată, asta nu mai Îmi convine... Nu știu ce are doamna cu mine, că tot timpul s-agață de mine... Și mi-am făcut cele trei zile de pedeapsă, să nu ziceți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost eu În armată... Ai, și eram pretin bun cu el, că am crescut Împreună”. Și ne-am dus la el și io i-am dat o palmă, da’ așa l-am lovit de parcă l-o fulgerat... O căzut jos... (râde - n.n.) Și cum l-am lovit, prietenul ăsta al meu vine din spate cu-o coadă de mătură și, de-a lungul, pe șira spinării, dăi și dăi, ca Într-un animal. Da’ noi nu ne-am bătut pentru asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numeau ei „lupta de clasă”. Și le spunea țăranilor: „Bă, voi știți de ce o duceți rău? Uite, datorită intelectualilor ăstora!”. Știi? Ne asmuțea pe unii contra celorlalți. Și le spunea că dacă facem digul se eliberau. Și probabil că a râs de ei, că la țărani țineau minciunile ăstea cu eliberarea, dar la noi nu țineau... Veneau trupele de Securitate cu automatele și ne păzeau, că pentru ăștia eram bandiți, și la instruire eram toți bandiți. Când am fost să proiectăm
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
armatei și Școlii Militare de Ofițeri, dar și că În școală există un grup dă ofițeri care duc o activitate contrarevoluționară. La care io am rămas foarte surprins... Chiar mă Întrebam: „Cine-o fi și ăștia și ce-au făcut!”. (râde - n.n.) Și ăsta i-a spus: „Maioru’ Malacu, maioru’ Neicu, maioru’ Mărgărit, căpitanu’ Gyorfi, căpitanu’ Untaru. Dar mai există și ofițeri tineri, crescuți și educați de partid, care au avut și au o atitudine de gură-cască, așa cum este căpitanu’ Veleanu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dar când v-au trecut În rezervă și v-au arestat ce motiv au invocat? Ăăă..., păi, numai din anchetă am aflat pentru ce m-a arestat: activitate contrarevoluționară Împotriva statului... Da’ motivul neoficial al arestării a fost că am râs la un banc despre sovietici... Domnule, În 1958, veneam cu autobuzele de la Școala de Ofițeri, care era spre Olănești... Am coborât și toți: „Bă, care dai o țuică?”. Eram Înainte de masă și o țuică era trei lei. Unu’: „Io am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
doi lei”... Altu’: „Am cinci lei”... Am intrat la un bufet Într-o sală mai curată și ne-am pus de am băut câte o țuică. După prima țuică: „Bă, io ma’ am doi lei!”. Altu’: „Ma’ am trei lei!”. (râde - n.n.) Hai să mai bem un rând. Și-am mai băut un rând. E, după al doilea rând, nu știu dacă dumneavoastră știți, da’ devii euforic așa, devii frumos, devii deștept... Și, discutând așa..., am mai luat un rând. La
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-a desfășurat ancheta? M-au dus pe Maria Rosetti și acolo a Început o anchetă intensivă: dimineața, după-masa și noaptea... (zâmbește - n.n.). Aveau 27 de Întrebări-tip. M-a Întrebat numa’ de bancuri, de ce s-a zis, de ce am râs... „Ce-ai zis de Liban? Ce-ai zis de Taiwan? Ce-ai zis de Berlinul Occidental? Ai ascultat Vocea Americii? Ai ascultat Europa Liberă? Ai zis că americanii sunt mai tari ca rușii? Ai zis că tehnica americană e superioară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de ei. Am semnat câteva procese-verbale și eu, datorită presiunilor fizice și morale, a bătăilor care le-am luat... Io am fost arestat ultimu’ și ceilalți terminaseră ancheta, și cu mine a făcut anchetă intensivă ca să ajung la nivelu’ celorlanți... (râde - n.n.) Ați spus că ați fost bătut În anchetă... Ați putea detalia? Vă spun... nici hoții dă cai, cum se spunea pe timpuri, că cele mai groaznice bătăi le luau hoții de cai... Și așa am luat și noi. Nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ofițer al Republicii Populare România!”. La fel la toți. Dar ăsta de ne-a degradat, așa a fost de emoționat, că a venit și la mine să-mi rupă, da’ io, fiind civil, n-a avut ce să-mi rupă (râde - n.n.). Câți erați În lot? Și ce pedepse ați avut? Am fost șase. Ca pedepse... ne-a dat destul de bune. Maioru’ Malacu, care zicem noi c-a spus bancu’, considerat șef de lot, a luat 18 ani. Maioru’ Neicu 16
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mic, și mi-a spus: „Du-te și fii liniștit! Vezi că trebuia să vă fac proces și să vă dea 25 de ani condamnare!”. „Domnule, om al lui Dumnezeu”... zâc eu. Și-am scăpat datorită acestui om cu suflet (râde - n.n.). Că dacă era altu’ ne făcea dosar și pățeam altă belea. Cine era comandant la Pitești atunci? La Pitești era maiorul Cârstocea, și locțiitor politic, sublocotenentul Ion Lupu... Ăștea era... Dar, după un timp, ne-a mutat din camera
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]