28,739 matches
-
să pună capăt războiului într-o poziție avantajoasă. După cronicile timpului, în cursul bătăliei a început să circule în rândurile francezilor știrea eronată că Ducele de Marlborough fusese ucis. În semn de bucurie pentru „ieșirea din scenă” a dușmanului lor, soldații Regelui Soare au început să intoneze un cântec celebru "". În realitate Ducele de Marlborough nu a fost nici măcar rănit în timpul bătăliei, iar mâna sa dreaptă, Prințul Eugen de Savoia, a fost rănit ușor.
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
consolida apărarea. La ora 3, în dimineața de 2 iulie, trupele aliate și-au început marșul spre Donauwörth și înălțimile Schellenberg. Marlborough a supravegheat personal avansul forței de atac de 5850 de grenadieri împărțită în batalioane de aproximativ 130 de soldați. Această forță cu un suport de 32 de escadrile era controlată de generalul olandez Johan van Goor Wigand. În spatele acestora se aflau 8 batalioane britanice, olandeze, Hanovra și Hesse comandate de Henry Lumley și 35 de escadroane de cavalerie și
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
acoperi zgomotul a ordonat bateristului să bată "de încărcare", astfel ca urletele atacanților să nu aibă un efect negativ asupra oamenilor săi. Aliații au devenit ținte ușoare în fața muschetelor și a grenadelor de mână aruncate în josul pantei de către franco-bavarezi. Fiecare soldat aliat poartă cu el stăvilare pentru a acoperi șanțurile de apărare. Cu toate acestea stăvilarele sunt aruncate din greșeală peste un șanț făcut de ploile recente și nu peste șanțul apărării care se afla cu 50 de metri mai în
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
dar sub presiunea trupelor lui Marlborough și ale Margrafului au cedat. Panica s-a răspândit în rândurile armatei franco-bavareze: Marlborough a dezlănțuit 35 de escadroane în urmărirea fugarilor. Un pod de pontoane s-a rupt sub greutatea lor, iar mulți soldați s-au înecat în apele Dunării. Bătălia de la Schellenberg a reprezentat o victorie majoră pentru Marea Alianță. Ea le-a asigurat un punct de trecere peste Dunăre și o bază de aprovizionare pentru armata lui Marlborough. A permis de fapt
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
aibă loc în Cheshire și în estul Angliei nu s-au concretizat. Rebelii au ajuns la Trowbridge, dar forțele regaliste le-au tăiat calea, iar Monmouth a fost nevoit să se întoarcă spre Somerset, sosind pe 1 iulie la Wells. Soldații săi au deteriorat fațada occidentală a catedralei din Wells, spărgând vitraliile, distrugând orga și mobilierul și folosind-o drept grajd pentru cai. Pe 30 iunie armatele lui Feversham, inclusiv artileria, au sosit, iar Monmouth a fost împins pe Somerset Levels
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
tunurilor și a muschetelor. Numărul de morți în rândurile rebelilor variază între 727 și 2700, în timp ce regaliștii au pierdut 27 de oameni care au fost înmormântați la biserica Sf. Fecioară Maria din Westonzoyland, care a fost folosită drept închisoare pentru soldații rebeli. Monmouth a fugit de pe câmpul de luptă travestit în țăran, dar a fost capturat într-un șanț, pe 8 iulie. În urma arestării sale Parlamentul a votat "Act of Attainder" ("Act de Dezonoare"), iar pe 13 iulie Monmouth a fost
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
Din punctul său de vedere preluarea sa de putere în Anglia și campania ce a urmat în Irlanda, constituia doar un alt front în războiul împotriva lui Ludovic al XIV-lea. Armata lui William era formată din aproximativ 36000 de soldați de mai multe naționalități. Cam 20000, aflați sub comanda lui Schomberg (mareșalul Armand Frédéric de Schombrg, un hughenot exilat după revocarea Edictul de la Nantes) se aflau în Irlanda deja în 1689. În iunie 1690 William a sosit cu alți 16000
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
mai multe naționalități. Cam 20000, aflați sub comanda lui Schomberg (mareșalul Armand Frédéric de Schombrg, un hughenot exilat după revocarea Edictul de la Nantes) se aflau în Irlanda deja în 1689. În iunie 1690 William a sosit cu alți 16000 de soldați. Trupele lui William erau în general mult mai bine instruite și echipate decât trupele lui Iacob. Cea mai bună infanterie a lui William, echipată cu cele mai recente muschete, provenea din Olanda și Danemarca. Deasemenea avea un mare contingent de
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
instruite și echipate decât trupele lui Iacob. Cea mai bună infanterie a lui William, echipată cu cele mai recente muschete, provenea din Olanda și Danemarca. Deasemenea avea un mare contingent de hughenoți. Armata iacobinilor era formată din aproximativ 23500 de soldați. În jur de 6000 erau francezi trimiși de regele Ludovic al XIV-lea, dar cea mai mare parte o constituiau irlandezii catolici. Cavaleria irlandeză recrutată din rândurile micii nobilimi s-a dovedit la înălțime în timpul luptei. Cu toate acestea infanteria
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
de acord să se convertească la protestantism. Tratatul de la Limerick a fost foarte generos cu catolicii: acesta le-a permis să-și păstreze proprietățile dacă îi jurau credință lui William. Deasemenea spunea că Iacob putea lua un anumit număr din soldații săi și să se întoarcă în Franța. Cu toate acestea protestanții au introdus apoi legi penale. Aceste legi le interziceau catolicilor să profeseze avocatura, să dețină arme și le reducea proprietățile. este comemorată în Irlanda pe 12 iulie de către Ordinul
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
și țărani înarmați cu furci și topoare, a primit ordin să fortifice orașul. Trupele regaliste se aflau sub comanda lui Louis Duras, al II-lea conte de Feversham și a lui John Churchill. Armata regelui, compusă din aproximativ 3000 de soldați, avea tabăra la Westonzoyland, lângă Rin. Încolțit, în timpul nopții de 6 iulie, într-o ultimă încercare disperată, Monmouth a încercat un atac surpriză în zona mlaștinilor din Sedgemoor. Dar strategia îndrăzneață a rebelilor a fost descoperită înainte de sosirea în tabăra
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
care participase la luptă și rebeliune. A fost condamnat de judecătorul George Jeffreys și a pierdut o mare parte a averii sale. Contele de Feversham a fost făcut Cavaler al Ordinului Jartierei, Churchill general-maior, iar Henry Shires a devenit cavaler. Soldații armatei regale care luaseră parte la bătălie, au fost răsplătiți cu sume cuprinse între 5 și 80 de lire sterline. Mulți dintre răniți au fost tratați în noul spital Royal Hospital Chelsea. Iacob al II-lea a fost detronat trei
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
Brest, englezii asamblează o armată pe coasta occidentală a Angliei. Pe 21 iunie, William își îmbarcă trupele la Chester la bordul a 280 de nave de transport. Pe 24 iunie, nestingherit de flota franceză, debarcă la Carrickfergus cu 15000 de soldați pentru campania din Irlanda, spre consternarea locotenentului lui Iacob, Tyrconnel, care a scris mai târziu: "lipsa unui escadron de oameni de război francezi în St. George Channel a fost ruina noastră". Tourville, care are acum sub comanda sa o flotă
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
ce sfidează coasta noastră chiar la gura Tamisei". Teama este agravată de știrea despre victoria franceză de pe continent în Bătălia de la Fleurus (1690), pe 1 iulie. Pentru a se opune unei posibile invazii au fost pregătiți în grabă 6000 de soldați ai trupelor regulate de către Contele de Marlborough. În Anglia, în atmosfera de paranoia ce domnea, nimeni nu a atribuit înfrângerea, ordinilor date. Nottingham, nerăbdător să transfere vina, îl acuză pe Torrington de trădare și nimeni nu contestă această interpretare. William
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
confruntare importantă în timpul Războiului Marii Alianțe. A avut loc pe 1 iulie 1690 la Fleurus în Țările de Jos de Sud. Printr-o învăluire îndrăzneață, Ducele de Luxembourg, comandantul lui Ludovic al XIV-lea, cu armata sa de 35000 de soldați l-a învins pe Prințul de Waldeck, comandantul forțelor aliate formate din 38000 de olandezi, germani, austrieci, englezi și spanioli. Bătălia s-a terminat cu victoria decisivă a francezilor. Cu toate că ministrul de război francez, Louvois dorea ca Ducele de Luxemburg
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
28 iunie. În aceiași seară Luxembourg conduce personal un detașament la Gerpinnes (cu câteva poduri mobile) pentru a stabili un loc de trecere peste Sambre la Ham. O poziție fortificată a aliaților la Froidmont (garnizoana era constituită din 100 de soldați) este constrânsă să se predea sub focul artileriei de pe malul opus, în timp ce un atac simultan al dragonilor francezi , cuceresc o redută inamică abandonată de ocupanți la sosirea armatei lui Luxembourg. Cu capul de pod asigurat, restul armatei lui Luxembourg traversează
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
y Parinacota și Tarapacá. După cutremur, 293 de prizoniere au evadat de la o închisoare de femei din Iquique, atunci când un perete s-a prăbușit. Multe dintre ele s-au întors în mod voluntar după o perioadă scurtă de timp, în timp ce soldații din Chile au căutat restul. Aici sunt listate replicile puternice cu magnitudine peste 5 M. Imediat după producerea seismului, a fost emisă alertă de tsunami pentru Chile, Peru și Ecuador. Chile a fost, ulterior, lovit de un tsunami de 2
Cutremurul din Chile (2014) () [Corola-website/Science/331876_a_333205]
-
Pentru aceasta, Dumnezeu i-a dat ințelepciune regelui, învățându-l cum să-și testeze ostașii, ca să vadă care-i sunt loiali si care nu .A oprit armata lânga o apă curgătoare și, asemenea regelui Gideon, predecesorul său, le-a spus soldaților că aceia care vor bea din apa aceea, nu vor putea merge mai departe la luptă .Chiar și în acel mic grup de soldați ce i-au rămas loiali lui Dumnezeu, au existat unii care au fost de-a dreptul
David în Islam () [Corola-website/Science/331872_a_333201]
-
A oprit armata lânga o apă curgătoare și, asemenea regelui Gideon, predecesorul său, le-a spus soldaților că aceia care vor bea din apa aceea, nu vor putea merge mai departe la luptă .Chiar și în acel mic grup de soldați ce i-au rămas loiali lui Dumnezeu, au existat unii care au fost de-a dreptul ingroziți de mărimea uriașă a armatei Filistenilor, în special când l-au văzut pe comandantul lor, Goliat . Însă a existat un grup mic de
David în Islam () [Corola-website/Science/331872_a_333201]
-
Însă a existat un grup mic de luptători care, păstrându-și credința în Dumnezeu, au avut curaj să lupte cu Filistenii .Printre aceștia, s-a numărat și David. Referitor la celebra luptă cu Goliat, conform tradiției islamice, Goliat provoca orice soldat din armata regelui Saul la luptă corp la corp, dupa cum era obiceiul luptelor în acele vremuri. Soldaților le era frică, și nimeni nu a avut curajul să îl infrunte .Regele a oferit mâna fiicei sale celui care are curajul
David în Islam () [Corola-website/Science/331872_a_333201]
-
lupte cu Filistenii .Printre aceștia, s-a numărat și David. Referitor la celebra luptă cu Goliat, conform tradiției islamice, Goliat provoca orice soldat din armata regelui Saul la luptă corp la corp, dupa cum era obiceiul luptelor în acele vremuri. Soldaților le era frică, și nimeni nu a avut curajul să îl infrunte .Regele a oferit mâna fiicei sale celui care are curajul să se lupte cu Goliat, dar și cu această ofertă nimeni nu a îndrăznit să lupte cu uriașul
David în Islam () [Corola-website/Science/331872_a_333201]
-
a început pe 14 mai 1706 în timpul Războiului Succesiunii Spaniole. A fost realizat de către Filip al II-lea, Duce de Orléans și generalul Louis d'Aubusson de la Feuillade. Peste 44000 de soldați franco-spanioli au încercuit Torino, apărat de circa 14500 de soldați din Savoia, care s-au luptat cu îndârjire până pe 7 septembrie când armata condusă de Prințul Eugen de Savoia și de Ducele de Savoia a forțat armata franco-spaniolă să se
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
început pe 14 mai 1706 în timpul Războiului Succesiunii Spaniole. A fost realizat de către Filip al II-lea, Duce de Orléans și generalul Louis d'Aubusson de la Feuillade. Peste 44000 de soldați franco-spanioli au încercuit Torino, apărat de circa 14500 de soldați din Savoia, care s-au luptat cu îndârjire până pe 7 septembrie când armata condusă de Prințul Eugen de Savoia și de Ducele de Savoia a forțat armata franco-spaniolă să se retragă. În urma acestei înfrângeri, francezii au fost nevoiți să își
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
siguranță. A fost deasemenea realizată o deasă rețea de tuneluri și galerii fără egal între fortărețele europene. Planurile lucrărilor au fost efectuate de avocatul Antonio Bertola, șeful inginerilor. Pregătiți pentru asediul iminent, autoritățile au instituit o garnizoană de 10000 de soldați, împărțiți în 14 batalioane imperiale și 14 batalioane piemonteze, departamente de cavalerie, artileriști și mineri. A început pe 14 mai, când trupele franco-spaniole (compuse acum din peste 40000 de oameni) s-au postat în mod strategic în fața fortăreței; la ora
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
apartamentele sale pentru a nu fi bombardate: "casa mea se află acolo unde bătălia este mai aprigă", ar fi răspuns. Oricum, ducele nu intenționa să rămână pentru mult timp în Torino. Pe 17 iunie, cu o trupă de 4000 de soldați a părăsit orașul și a început o lungă serie de lupte de gherilă în Piemont, cu scopul de a distrage un număr major de trupe franco-spaniole de la asediul capitalei. La Feuillade a predat comanda operațiunilor de asediu generalului Chamarande și
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]