29,392 matches
-
în comediile și tragediile lor de pe scenă din al V-lea secol î. Hr. Dramaturgii Eschil și Sofocle au compus ei înșiși muzica penru piese și au coregrafiat dansurile corului. comedii romane din secolul III î. Hr. al lui Plaut includea cântece, dans și orchestrație. Romanii au introdus inovații tehnice. De exemplu, au făcut pașii de dans mai ușor de auzit în teatrele largi și în aer liber, căci actorii romani și-au atașat folii de metal numite ""sabilla"" pe încălțăminte;- au fost
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Eschil și Sofocle au compus ei înșiși muzica penru piese și au coregrafiat dansurile corului. comedii romane din secolul III î. Hr. al lui Plaut includea cântece, dans și orchestrație. Romanii au introdus inovații tehnice. De exemplu, au făcut pașii de dans mai ușor de auzit în teatrele largi și în aer liber, căci actorii romani și-au atașat folii de metal numite ""sabilla"" pe încălțăminte;- au fost primii pantofi de tap. Până în Evul Mediu, teatrul din Europa era consistituit mai ales
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
cu dialoguri în proză și cântece liturgice. Poezia era îmbogățită cu melodii modificate sau complet noi. Teatrul din India, cel muzical, datează tot din Antichitate. Teatrul sanscrit vechi avea o manieră stilistică superioară cu accent pe spectacol, în care muzica, dansul și gesturile erau combinate "pentru a crea o unitate artistică vibrantă, dansul și mimica fiind centrale pentru experiența dramatică." Piesele de teatru sanscrit erau cunoscute ca "natya", derivat de la cuvântul rădăcină "nrit" (dans), caracterizându-le ca piese de teatru cu
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
modificate sau complet noi. Teatrul din India, cel muzical, datează tot din Antichitate. Teatrul sanscrit vechi avea o manieră stilistică superioară cu accent pe spectacol, în care muzica, dansul și gesturile erau combinate "pentru a crea o unitate artistică vibrantă, dansul și mimica fiind centrale pentru experiența dramatică." Piesele de teatru sanscrit erau cunoscute ca "natya", derivat de la cuvântul rădăcină "nrit" (dans), caracterizându-le ca piese de teatru cu un dans spectacular. Teatrul popular tradițional a devenit cunoscut în secolul X
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
cu accent pe spectacol, în care muzica, dansul și gesturile erau combinate "pentru a crea o unitate artistică vibrantă, dansul și mimica fiind centrale pentru experiența dramatică." Piesele de teatru sanscrit erau cunoscute ca "natya", derivat de la cuvântul rădăcină "nrit" (dans), caracterizându-le ca piese de teatru cu un dans spectacular. Teatrul popular tradițional a devenit cunoscut în secolul X, după declinul teatrului sanscrit. Aceste tradiții regionale includ "Yatra" din Bengal, "Ramlila" din Uttar Pradesh și "Terukkuttu" din Tamil Nadu. În
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
gesturile erau combinate "pentru a crea o unitate artistică vibrantă, dansul și mimica fiind centrale pentru experiența dramatică." Piesele de teatru sanscrit erau cunoscute ca "natya", derivat de la cuvântul rădăcină "nrit" (dans), caracterizându-le ca piese de teatru cu un dans spectacular. Teatrul popular tradițional a devenit cunoscut în secolul X, după declinul teatrului sanscrit. Aceste tradiții regionale includ "Yatra" din Bengal, "Ramlila" din Uttar Pradesh și "Terukkuttu" din Tamil Nadu. În special, teatrul Parsi "a îmbinat realism și fantezie, musică
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Teatrul popular tradițional a devenit cunoscut în secolul X, după declinul teatrului sanscrit. Aceste tradiții regionale includ "Yatra" din Bengal, "Ramlila" din Uttar Pradesh și "Terukkuttu" din Tamil Nadu. În special, teatrul Parsi "a îmbinat realism și fantezie, musică și dans, povestire și spectacol, dialog practic și ingenuitate în prezentarea scenei, integrându-le în discursul dramatic numit melodramă. Piesele Parsi conțineau umor crud, cântece melodioase și muzică, senzualism și o măiestrie scenică uimitoare." Aceste tradiții din teatrul muzical au continuat în
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
includeau frecvent muzică de orgă, lăută, violă și cimpoi timp de o oră înaintea și în timpul spectacolului. Piesele, în special piesele istorice și tragediile, erau adesea împărțite printr-o piesă muzicală, probabil derivată de la intermezzoul italian, cu muzică, glume și dans, sau erau urmate de o după-piesă cunoscută ca un bal, adesea constituit dintr-un dialog scandalos și calomniator pe melodii cunoscute (anticipând Opereta de baladă). Piesele-măști de la curte s-au dezvoltat în timpul dinastiei tudoriene. Piesele-măști erau spectacole elaborate în care
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
urmate de o după-piesă cunoscută ca un bal, adesea constituit dintr-un dialog scandalos și calomniator pe melodii cunoscute (anticipând Opereta de baladă). Piesele-măști de la curte s-au dezvoltat în timpul dinastiei tudoriene. Piesele-măști erau spectacole elaborate în care era muzică, dans, cântece și teatru, adesea folosind costume scumpe și o configurare a scenei complexă, uneori făcută de un arhitect cunoscut cum este Inigo Jones, care a prezentat o alegorie respectuoasă cuprinzând lingușiri aduse unui patron nobil sau regal. Ben Jonson a
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
fi "Asediul insulei Rhodes" de William Davenant (1656), la început prezentată într-un spectacol particular. În Franța, între timp, Molière a transformat mai multe dintre comediile sale farsă în varietăți muzicale cu cântece (pe muzica lui Jean Baptiste Lully) și dans din ultima parte a anilor 1600. Piesa lui "Psyche" a fost modelul pentru o operă engleză de Thomas Shadwell, numită "Avarul" și produsă în 1672. Davenant a produs "Furtuna" în 1667, fiind prima intrigă a lui Shakespeare pusă pe muzică
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
au continuat mult mai mult timp decât cele din Londra, însă "opereta comică muzicală" a Laurei Keene, numită "Șapte surori" (1860) a doborât recordurile anterioare din New York cu 253 spectacole. Prima piesă de teatru conform concepției moderne de muzical, adăugâng dans și muzică originală, care ajuta relatarea povestirii, este în general considerată a fi "Cocoșatul negru", care a avut premiera la New York în 12 septembrie 1866. Producția avea o durată copleșitoare de cinci ore și jumătate, însă în ciuda lungimii sale, a
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Capitan" (1896) de John Philip Sousa. "O călătorie la Coontown" (1898) a fost prima comedie muzicală produsă și interpretată integral de Africani Americani într-un teatru de pe Broadway (inspirată mai ales din spectacolele menestrelilor), urmată de "Clorindy Originea stilului de dans Cakewalk" (1898), cu o nuanță de ragtimeși "În Dahomey" (1902), care a avut un succes foarte mare. Sute de comedii muzicale au fost prezentate pe Broadway în anii 1890 și la începutul anilor 1900 cuprinzând cântece scrise în Tin Pan
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
în primele decade ale secolului al XX-lea, în timp ce George M. Cohan a umplut teatrele cu divertismente muzicale pline de viață, iar compozitorii de la Tin Pan Alley au început să producă hituri internaționale și stiluri muzicale noi, ca ritm de dans puternic sincopat și jazz au fost create, iar frații Shubert au început să preia controlul teatrelor de pe Broadway. Autorul european de teatru muzical Andrew Lamb notează: "Triumful lucrărilor americane aupra celor europene din primele decade ale secolului al XX-lea
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
iar criticii se întrebau dacă cinematograful va înlocui teatrul complet. Muzicalurile Roaring Twenties (Anii douăzeci țipători), împrumutând din vodevil, music hall și alte divertismente ușoare, aveau tendința să ignore intriga în favoarrea evidențierii actorilor și actrițelor, protagoniști, sau stilului de dans și cântecelor populare. În prima jumătate a secolului XX, muzica populară a fost dominată de autorii de piese de teatru. Multe spectacole erau doar spectacole de revistă, cu intrigă aproape inexistentă. De exemplu, Florenz Ziegfeld a produs anual spectacole de
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
o satiră politică pe muzica lui George Gershwin, iar versuri de Ira Gershwin și Morrie Ryskind, a fost primul muzical care a primit Premiul Pulitzer. "The Band Wagon" (Vagonul formației) (1931), a avut ca protagoniști pe cei doi parteneri de dans Fred Astaire și sora lui, Adele. Piesa lui Porter "Anything Goes" (Orice e acceptat) (1934) a fundamentat poziția actriței Ethel Merman ca prima doamnă a teatrului muzical;- titlu pe care l-a menținut timp de mulți ani. "As Thousands Cheer
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
New York, folosind ca sursă scrieri de Washington Irving, în timp ce satirizează bunele intenții ale președintelui Franklin D. Roosevelt. Scriitorii britanici, ca Noel Coward și Ivor Novello, au continuat să producă muzicaluri de modă veche și sentimentale, ca "The Dancing Years" (Anii dansului). În mod similar, Rodgers & Hart s-au întors de la Hollywood pentru a produce o serie de spectacole de succes ușoare pe Broadway, inclusiv "On Your Toes" (Pe vârfuri)(1936, cu Ray Bolger, primul muzical de pe Broadway care a folosit, pentru
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
similar, Rodgers & Hart s-au întors de la Hollywood pentru a produce o serie de spectacole de succes ușoare pe Broadway, inclusiv "On Your Toes" (Pe vârfuri)(1936, cu Ray Bolger, primul muzical de pe Broadway care a folosit, pentru efectul dramatic, dansul clasic), "Babes In Arms" (1937), "I'd Rather Be Right" (Prefer să am dreptate), o satiră politică, cu George M. Cohan ca președintele Franklin D. Roosevelt, și "The Boys From Syracuse" (Băieții din Siracuza) (1938), și Cole Porter au scris
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
dat de Rodgers și Hammerstein, "Oklahoma!" a finalizat revoluția începută de "Show Boat", prin strânsa integrare a tuturor aspectelor care aparțin teatrului muzical, cu o intrigă coezivă, cântece care continuau acțiunea povestirii și cu numere de balet frumoase și alte dansuri care avansau intriga și deyvoltau caracterul personajelor, în loc de a folosi dansul ca o scuză pentru a promova parada unor femei îmbrăcate sumar pe scenă. Rodgers și Hammerstein l-au angajat pe coregraful de balet Agnes de Mille, care a folosit
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
Show Boat", prin strânsa integrare a tuturor aspectelor care aparțin teatrului muzical, cu o intrigă coezivă, cântece care continuau acțiunea povestirii și cu numere de balet frumoase și alte dansuri care avansau intriga și deyvoltau caracterul personajelor, în loc de a folosi dansul ca o scuză pentru a promova parada unor femei îmbrăcate sumar pe scenă. Rodgers și Hammerstein l-au angajat pe coregraful de balet Agnes de Mille, care a folosit mișcări obișnuite pentru a ajuta personajele să își exprime ideile. Spectacolul
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
includea o duzină de muzicaluri și spectacole de revistă printre care "Micuța rază de soare Mary", "Fantasticii" și "Ernest îndrăgostit", o adaptare muzicală a comediei lui Oscar Wilde din 1895 "Ce înseamnă să fii onest". La fel ca în "Oklahoma!", dansul a fost o parte integrală din "Poveste din Vest" (1957), care a transpus "Romeo și Julieta" în orașul New York din zilele noastre și a modificat situația, așezând în locul familiilor învrăjbite, Montague și Capulet, două grupuri etnice, Jets și Sharks. Cartea
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
patrulea copil în familia lor de nouă băieți și o fată. A venit în Statele Unite ale Americii pentru a studia arta teatrală la vârsta de șaptesprezece ani (în septembrie 1922) iar, pe când se afla în turneu cu trupa sa de dans prin Anglia, a prins gustul pentru metafizică, după o discuție întâmplătoare cu un scoțian care i-a împrumutat o serie de cărți despre „puterea minții”. La întoarcere, a renunțat la industria de divertisment pentru a-și dedica întreaga atenție studiului
Neville Goddard () [Corola-website/Science/316180_a_317509]
-
fost planificata în detaliu de către Vatican și a avut un triumf strălucit în Ferrara, Bologna, Faenza și Rimini. În Pesaro, Cristina i-a cunoscut pe frumoșii frați Santinelli, care au impresionat-o cu poezia lor și cu înclinația lor către dans, luându-i în serviciul ei, precum și o oarecare Monadeschi. La 20 decembrie a ajuns la Vatican. I s-a acordat propria aripă în interiorul Vaticanului, și atunci când papa a reperat inscripția "Omne malum ab Aquilone"("tot răul vine de la nord"), el
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
Unele adjective derivate de la substantive, anume cele cu sufixul "(j)ú/(j)ű" nu pot fi folosite fără atribut: "kellemes kinézetű hölgy" „o doamnă cu aspect plăcut”. Adjectivul poate fi substantivat: "Kérd föl táncolni azt a barnát!" „Invit-o la dans pe bruneta aceea!” Spre deosebire de limba română, numai unele adjective pot fi folosite ca adverbe, și acestea putând fi înlocuite cu adverbul derivat de la ele: "Szakadatlan / Szakadatlanul esik az eső" „Plouă fără încetare”. Adjectivul are plural numai în funcția de nume
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
pe tron, la 6 august 1746, ca Frederick al V-lea, ea a devenit regină a Danemarcei și Norvegiei. Regina Louise a fost foarte populară în Danemarca; se estimează că popularitatea ei a întreut popularitatea soțului ei. Interesată de muzică, dans și teatru, ea a dat curții regale un ritm mai plăcut spre deosebire de strictețea religioasă impusă de socrii ei. În 1747, ea a aranjat ca opera italiană a companiei Pietro Mingotti să cânte pe scena teatrului curții regale iar în 1748
Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/320057_a_321386]
-
duh și cochetă și era persoana femină cu cea mai mare influență de la curte. A participat la teatrul amator, care deținea un rol important la curtea regală a lui Gustav al III-lea, atât ca actriță cât și ca dansatoare. Dansul ei a fost considerat scandalos de unii, balerinele fiind considerate ca prostituate la acea vreme. După ce a fost criticată că ea și Prințesa Sofia Albertina l-au distras pe rege de la afacerile de stat s-a retras de pe scenă în
Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/320104_a_321433]