28,176 matches
-
Șirato așeza noua generație de sculptori, "terorizată de vedenii convulsionate", sub semnul unei paternități rodiniene într-o expresie epigonică. Tzigara-Samurcaș remarca reducerea dimensiunilor artei statuare ca trăsătură generală, fapt care-și găsea un sens aparte pentru sculptura simbolistă recuperabilă, mai degrabă, pe portativul expresivității și modelajului decât pe cel al monumentalității: "Sculptura nouă, mlădiindu-se după noile cerințe generale ale artei moderne, s-a redus ca proporție, tocmai pentru a putea mai lesne pătrunde în orice casă și a nu fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un postament se înalță o piramidă formată din mâini care se înlănțuie, se strangulează, se arcuiesc nevrotic, spasmotic, deasupra lor înălțându-se într-un efort supraomenesc o mână cu palma deschisă într-un gest care nu sugerează forța, ci mai degrabă renunțarea. Acest joc universal al voințelor care se confruntă, își fac loc, se suprimă reciproc relevă o meditație sumbră asupra destinului umanității, angajată într-o luptă fără sfârșit pentru existență. Sculptorul era interesat de tematica rodiniană a Gândirii și Gânditorului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
desparte substanțial. Așa cum remarca avenit Adriana Șotropa, copilăria este o temă predilectă la Brâncuși, fiind abandonată de Paciurea, care adoptă o direcție mai pronunțat simbolistă, deși un punct de intersecție există acolo unde ambii sculptori compun o expresivitate generată mai degrabă de suferință, în Supliciul (1907) la Brâncuși sau Christ încoronat cu spini (1907-1908) la Paciurea. Jean Jacquet remarca în cazul lui Paciurea că "în opera lui e mai multă literatură"328, cum am văzut, literaturitatea constituind și un mod de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transmite și sculpturii într-un sens general. Ceea ce conferă originalitate himerelor paciuriene este fluiditatea lor, sau mai precis, senzația că exprimă ceva increat, neterminat. Sculptorul intenționează să surprindă nu imperfecțiunea sau nedesăvârșirea acestor creaturi mitologice, nici monstruosul lor, ci, mai degrabă, o dinamică evolutivă, procesul prin care ele prind formă. Aceste himere se află parcă în cursul unei complicate metamorfoze. Asocierea lor cu figura eminesciană, sugerată și de schița unui monument Eminescu menționată mai sus, indică mai mult decât sorgintea lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ochii închiși, cu totul repliată în propria sa interioritate și această atitudine se poate vedea în Bust de femeie (Cl 144457L fl6r) sau în Siluetă (f.r) și Schiță pentru o sculptură (f.10r). Capul aproape a dispărut, are, mai degrabă, ceva dintr-un embrion, un pseudopod, o extensie a trupului în curs de formare. Regăsim același procedeu în Personaj cu Himeră (Cl 144458L f31r, f32r), dar și în Schiță de soclu (f38r). Pe soclu se află sculptat în basorelief un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
himere (144462 f23r), un bărbat apare înfășurat în himere. Creaturile ofidiene se înfășoară în jurul său, însă fără o clară intenție de a-l distruge. Într-o lectură simbolică, ele sunt chiar creația artistului, între ele și acestea stabilindu-se, mai degrabă, o legătură de rudenie, ca între creator și creația sa. Este totuși acesta o pradă a lor, își devorează, sufocă ele creatorul? Reușește el să le materializeze suficient sau rămân la stadiul amniotic al unor făpturi fluide, evanescente? Paciurea reda
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și arta sa nu este plasată în contextul simbolic al confruntării dintre sexe cu emanciparea violentă a elementului feminin. Himera apare la Paciurea ca element creator, neguvernabil, întruchipare a fanteziei și a enigmei, cu un vag aspect feminoid generat, mai degrabă, de fluiditatea sa formală. În ce privește conectarea la aria reprezentărilor mitologice românești, Adriana Șotropa lansează o propunere curajoasă privind o posibilă origine comună a tuturor himerelor paciuriene și anume cățelul pământului sau țâncul pământului, animal htonian, trăind sub crucile cimitirelor, paznic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
receptări dificile, pentru Himera Văzduhului avea să primească, în 1927, Premiul Național pentru Sculptură. Paciurea elimină un anumit context cultural specific decadentismului și simbolismului deopotrivă, detaliul a fost diluat până la topire în masa plasmatic-fantasmală a corpurilor chimerice. Artistul urmărește, mai degrabă, relevanța arhetipală, fantasmală a creației, ceea ce-l apropie sensibil de Brâncuși în căutarea unei forme revelatoare, primordiale. Himerele lui Paciurea participă la o cosmologie vizibilă într-o lectură tematică bachelardiană a elementelor, sau accesibilă unei antropologii a imaginarului, așa cum o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paciurea îi opune un formalism ontologic. Sorin Alexandrescu focalizează ceea ce el numește emergența formei, efortul generic, ineluctabil al materiei de a prinde formă, cu mențiunea că acest tip de formalism trecut de teoreticianul român prin grila psihanalizei freudiene, marchează, mai degrabă, o fază finală a simbolismului european, ilustrată elocvent și de Brâncuși, în trecerea sa către arta modernă, fază în care simbolul cedează în fața unei esențializări a materiei și a eliminării oricărui rest narativ. În acest sens, se pot stabili o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ai lui Fernand Khnopff. La fel ca sfincșii lui Khnopff, himerele lui Paciurea țin ochii închiși, părând astfel să se închidă în propria lor interioritate. Spre deosebire de Khnopff, aici lipsește orice reziduu de anxietate. Expresia extatică a acestor figuri evocă, mai degrabă, o plăcută recluziune într-un spațiu care nu conține nicio amenințare apropiată și nu anunță nicio intruziune. Sfinxul lui Khnopff este pictat după chipul și asemănarea sorei sale Margueritte, față de care acesta nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care senzualitatea se intensifică în proximitatea morții, o moarte violentă asimilată actului sexual și prezidată de cuplul freudian Liebenstriebe / Todestriebe. Chipurile himerelor sunt cu mici excepții aceleași, ca și cum sculptorul ar fi ales să reproducă nu un tip, sau, mai degrabă, un arhetip, o față ovală, cu trăsături abia pronunțate, indicând acel preformat sau neformat, stadiu incipient al materiei în căutarea unei forme, explorând propria dimensiune ontologică. Apropierea de sculptura esențializată a lui Brâncuși sare în ochi, putem oricând compara Muza
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu ca pe un pictor cu pensula în mână, ci ca pe un "erou al reflecției", un meditativ transfigurat de o viziune interioară, cu părul asemeni unei flame, așa cum apare și în autoportretul pictorului din 1910. În ce privește "Sfinxul" paciurian, mai degrabă ne aflăm în situația unei tratări a temei similară celei a pictorului simbolist american, Vedder Elihu, Interogarea Sfinxului (1863) sau la Frantisek Kupka, Calea tăcerii (1900). Ambii pictori scot în evidență caracterul de taină fără sfârșit, transformând sfinxul într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și Tezeu pentru a întoarce spre public imaginea terifiantei Gorgone lipită de scutul său, masca terorii și a iraționalului. În convenția decadentă, distanța etică dintre cele două roluri se estompează, chiar dacă Salomeea pare mai degrabă prizoniera propiilor sale afecte, instrumenta lizate politic, iar Judith o femeie virilizată. Direct sau indirect, ambele devin ucigașe, crima lor are o valență sexuală, iar victima este un bărbat. Inocentarea sau demonizarea feminității merg în direcția edificării unei revalorizări a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stângă. Feminitatea a devenit purtătoarea acestui flagel insidios al violenței în societate, pe care Freud îl încarcă cu semnificația unui proces psihic, întoarcerea refulatului. Ipostaza femeii ca femme fragile nu constituie atât o contrapondere iconografică a femeii fatale, cât mai degrabă un complement al ei, ambele devenind fațetele unui dezechilibru al psihismului abisal, având ca expresie isteria. Există pe de altă parte iconuri ale unei feminități intens spiritualizate până la dematerializare, însă o bună parte dintre acestea sugerează pierderea unei identități sexuale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
există una pentru care bolnavii par să aibă o preferință subliniată; ea se reproduce atât la bărbați cât și la femei și aproape de aceeași manieră, ea merită numele de arc de cerc"359. În secolul XIX, aceste simptome apar mai degrabă în literatură decât în pictură, însă ele sunt asociate unei coregrafii care indică trăsături isterice, dar nu o criză propriu-zisă. În fragmentul intitulat Forțele ostile din Friza Beethoven, prezentată la expoziția secesionistă dedicată exclusiv personalității marelui muzician, Klimt înfățișează Eriniile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
răul se găsește în fruct, tema păcatului originar precizează iconografic mărul ca arbore și fruct al cunoașterii binelui și al răului, pe care condiția adamică le exclude. În secolul XIX tema își pierde din relevanță pentru a ipostazia păcatul, mai degrabă prin floare și nu prin fruct. Un tablou al lui Kimon Loghi, Fructul oprit, (Ulei pe pânză, 1,815 x 0,805 cm, semnat stânga jos cu verde, nedatat, pe verso cu cerneală violetă, inventar 1488) readuce în atenție mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o femeie care ține o batistă la gură, întinde mâna către un fruct care se află pe o masă, însă fără a-l atinge. Sub aspect formal, tratarea temei se îndepărtează de tradiția iconografică, atenția pictorului s-a focalizat mai degrabă asupra unei reprezentări feminine a dorinței, cu o senzualitate însoțită de anxietate, care caracterizează sfârșitul de secol XIX. Gestul prin care femeia își acoperă gura cu o batistă rămâne misterios, este greu de spus dacă aceasta vine în continuitatea temei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
influența secession-ului și a tematicii decadente. Ulterior se va desprinde într-un mod tranșant de acest mediu, iar compozițiile sale vor lua o cu totul altă turnură, mai intelectualizată, cu un cadru bine precizat, cel al unei intimități mai degrabă domestice, în care transpare din când în când o notă vagă de provocare. Nudurile sale se bucură de popularitate tocmai pentru senzualitatea lor, pe care S. Maur o plasa în contextul morfozelor decadente care reclamă feminintatea sub semnul frisonului nevrotic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
romanul În răspăr, relevă această substituție, această metamorfoză a sexului în floare, o floare carnivoră, o vagina dentata, expresie a bolii venerice, a sifilisului. Elementul angosant vine și din faptul că horticultura genitală păstrează nu doar speciile suave, ci mai degrabă pe cele monstruoase, sugestie în registrul vegetal al bolilor venerice. Surprinzător de asemănătoare este o compoziție a pictorulului maghiar István Csók (1865-1961), aflat mai degrabă sub influența postimpresionismului francez și a lui Renoir cu precădere. Câteva dintre nudurile sale, lasând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
angosant vine și din faptul că horticultura genitală păstrează nu doar speciile suave, ci mai degrabă pe cele monstruoase, sugestie în registrul vegetal al bolilor venerice. Surprinzător de asemănătoare este o compoziție a pictorulului maghiar István Csók (1865-1961), aflat mai degrabă sub influența postimpresionismului francez și a lui Renoir cu precădere. Câteva dintre nudurile sale, lasând la o parte influența lui Renoir, relevă un erotism problematic, cu o accentuată și înscenată senzualitate, care reverberează dincolo de climatul de buduoar. Hony i soit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o eleganță împinsă spre severitate fără a deveni austeră, care se precizează atât prin vestimentație o rochie albă care se închide până aproape în dreptul bărbiei și ascunde complet picioarele, după canonul modei din epocă -, cât și prin gestualitate sau, mai degrabă, prin atitudine. În toate cele trei cazuri menționate, femeia ține unul dintre brațe pe lângă corp, dând impresia că își sprijină delicat cotul de șold. Mișcarea nu este atât de naturală pe cât pare, ci studiată, astfel că, în aparență inertă, mâna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai negre melancolii. Există însă și o altă dimensiune a melancoliei, diluată, îndreptată către stările de reverie, de difuză tristețe, asociate nu unor crepuscularități cu contur patologic, ci unor sensibilități accentuate. Asociată unei état d'âme simboliste regăsim reveria, mai degrabă decât spleen-ul, reverie care-și face loc în tablourile pictorilor români de paletă simbolistă. În cazul decadentismului, reveria se transformă fie în coșmar, fie într-o retenție obstinat-obsesivă în jurul vidului interior, ca spleen, termen căruia Baudelaire în Les fleurs
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transcrierea stărilor sufletești în spectrul reveriei. Reflecția așezată sub semnul reveriei este feminizată, lărgind cadrele de percepție și de comentariu al clișeului către o nuanțare și rafinare a datelor feminității. Avem o expresie erotizată a reveriei în Reverie, expresie mai degrabă a unor chagrins d'amour în conceperea scenei în care o tânără femeie stă alungită pe o sofa, cu ochii pe jumătate închiși și umărul dezgolit, un umăr de pe care un șal a alunecat în mod oportun. Ca și tabloul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artificialitate o conferă și faptul plasării chipului într-un cadru aparent natural, dar care preia ceva din convențiile interiorului printr-o accentuată stilizare, printr-un ecleraj straniu, care nu corespunde luminii naturale. Fundalul cu o accentuată notă decorativă are, mai degrabă, rolul de a aliena chipul, de a-l plasa într-o altă dimensiune, ușor hieratică, transcendentă, prin trunchiurile copacilor, ca niște coloane ce sugerează arhitectura unui templu. Există o geană de lumină în stânga, o pâlpâire misteriosă, un ton de alb
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și excepții când vechea temă revine, dar într-o tratare sensibil diferită, cum este cazul cu pictura lui Franz von Stück, Orpheus (1891), unde acesta adună în jurul său marile carnasiere domesticite prin magia lirei sale, însă atitudinea sa dezvăluie, mai degrabă, dimensiunea melancolică și nu serenă a acestei muzici, iar accentul cade pe linia elegantă a corpului efebului. Asocierea muzicii cu muzicalitatea poeziei se regăsește în Arta poetică a lui Verlaine, versul celebru, "De la musique avant toute choses", dobândind o valoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]