29,295 matches
-
și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă diluând cerneala. Dor îmi este de lungile sporovăieli cu fetele mele dragi, de momentele tihnite, aproape domestice, ce le consumam în prezența colegei noastre Beti, care niciodată n-a renunțat la „șiretul său magic”. Era cu siguranță ceva ce o relaxa și implicit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de țară: unii la Brăila, alții la Iglița, pe malul celălalt al Tulcei. Odată cu timpul, s-a întâmplat ca cel mai mândru flăcău din Brăila să se îndrăgostească de o fată din Iglița. Într-o bună zi, nemaiputându-și ascunde dorul în suflet, s-a dus el sau o fi trimis pe cineva în pețit la fată. Pesemne și pe vremea uriașilor se întâmpla ceea ce se întâmplă uneori la noi, adică fata a întâmpinat cu refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
război cu femeile; prietenie = pace cu femeile, spunea Boni de Castellane, prinț adorat al Parisului. - Teoria bunului „tătic“, omul care le lipsește atât de mult. - Marea vrăjmășie a sexelor explicată de Aristofan la sympozionul cele brat de Platan. [...] Am un dor la i-ni-mioară și nu pot ca să-l alin, căci iu-besc o dom-ni-șoară, pentru ea mereu suspin etc. Costi-că, de-i fi cu-min-te, Îți voi da i-ni-ma mea și de-acu-ma Înainte mă nu mesc iu-bi-ta ta... etc. Cântece de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la i-ni-mioară și nu pot ca să-l alin, căci iu-besc o dom-ni-șoară, pentru ea mereu suspin etc. Costi-că, de-i fi cu-min-te, Îți voi da i-ni-ma mea și de-acu-ma Înainte mă nu mesc iu-bi-ta ta... etc. Cântece de dor și de amor - 1900 AM FOST, CUM SĂ VĂ SPUN?, UN MARE BERBANT ÎN VIAȚA mea, așa cum m-arată fotografiile din tinerețe, În ghete de ghems cu gumilastic și cu urechile verzi sau tricolore, iar mai Încoa’ În ghete cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vreuna sau vreunul cade pe neașteptate În cercul opus, dăunează atmosferei ca un musafir nepoftit primit cu tăcere și răceală. [...] În redacția revistei Ideea Europeană (1919) - cu odăița ei din fund mobilată sobru de tot, numai cu o foarte Îngustă dor meuză, care, așa Îngustă cum era, numai că nu putea vorbi; odăiță Încălzită iarna de geniul propriu și incan descent al redactorilor, dar și cu lemnele aduse În servietă de vestalele acestui geniu propriu și incandescent -, În această redacție, minunat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la un loc [...]. Le genda nu este chiar atât de neverosimilă. Noțiunea și expresia vagă de „soț“ și „soție“, ca și cea de „jumătatea“ mea când se vorbește de nevasta omului, ar putea exprima tocmai această fabuloasă amintire străveche și dor de Întregire; iar actualele granițe dintre sexe sunt dezmințite de numeroasele cazuri de hermafrodiți, precum acelea, mult mai rare, povestite de femeia noastră din casă, fostă În serviciul senatorului Dr. Tzapu, care a Îngrijit pe un ofițer al cărui sex
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
O singură dată a venit un băiat, Stelică Ciu reanu, un nepot de-al lui Tache, și a stat un timp În gazdă când locuiau În strada Vasile Toneanu nr. 31. Tot timpul Stelică plângea și spunea că Îi este dor de casă. Urma o școală de econo miști pe care a părăsit-o și s-a Întors la Stroești, unde-l chema destinul. În această atmosferă de sfârșit de secol al XIX-lea și Început al celui de-al XX
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scrie o scrisoare din care la publicare a fost eliminat textul: „Dragă Beldișor, Cum vezi, la o săptămână de la plecare sunt Încă În Lugoj... Ce mai faci tu, jivină netrebnică? Te ții de bles temății, calce-ce gia. Mi-e tare dor de tine. Aștept să aflu câteva rânduri de-ale tale la Gheorghiu... Țipau țiganii, Înjura co dreanul, Îi batjocorea notarul și eu, Beldie, eram fericită... Plec acum la Buziaș.“ La 11 august 1922, Cora mai trimite o „bănățană“ din care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dorind să găsesc bulgărele de aur, am parcurs volumele de la cap la coadă. Să mai notez câteva autografe și de pe cele ce sar din tipar: Poetului Cornel Galben cu sinceră considerație, cu dragoste colegială, aceste poeme dintr-un spațiu de dor! 1983 (Radu Cârneci - Un spațiu de dor, Editura Albatros, 1980); Editorului, istoricului literar, criticului Cornel Galben În semn de prietenie și de aleasă prețuire, Viorel Savin, la Bacău În 17 nov. 2000. (Evanghelia eretică sau Melec, purtătorul de nucă și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
parcurs volumele de la cap la coadă. Să mai notez câteva autografe și de pe cele ce sar din tipar: Poetului Cornel Galben cu sinceră considerație, cu dragoste colegială, aceste poeme dintr-un spațiu de dor! 1983 (Radu Cârneci - Un spațiu de dor, Editura Albatros, 1980); Editorului, istoricului literar, criticului Cornel Galben În semn de prietenie și de aleasă prețuire, Viorel Savin, la Bacău În 17 nov. 2000. (Evanghelia eretică sau Melec, purtătorul de nucă și nývas, Editura Junimea, 2000). 13 iulie 2012
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Ianuarie, 1999 Gh. Chiținuș (Cartea spiritului invers, Editura Cartea Românească, 1998); Scriitorului Cornel Galben, cu simpatie din partea autoarei. Cu respect Întru Iisus Hristos, Violeta Savu (Refugii În liric, Editura Pallas, 2004); Un mic popas, Într-o lume vie I. Iordache (Dor de școală, Editura Corint, 2012); Aceste poeme dacice reeditate - lui Cornel Galben - cu prețuire, 12.XI,2010, Bacău (Valeriu Matei, Editura Feed Balk, 2010); Domnului Cornel Galben, În semn de profundă prețuire pentru scriitorul, editorul și prietenul deosebit; Devoțiunea lui
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
D-lui Cornel Galben, cu toată prețuirea 23.V.1999 (Ioan Vicoleanu - Georgeta Mircea Cancicov, Editura Plumb, 1999); Am cunoscut destul de târziu... un Om. Simbolic, acest semn de prietenie și apreciere. Autorul Isidor Doctoreanu Bacău, 16 februarie 1991 (Mi-e dor de tine, mamă, Editura Unirea, 1990); Dlui Galben cu deosebite sentimente de admirație Bc. 5 XII 96 (Alex. L. Iosif - Legământ de eternă neuitare!, Editura Plumb, 1996); Domnului Cornel Galben, editor de forță și efect, această primăvară Închipuită de mine
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cu disperare vreau să le dau un semn că mă aflu acolo, vreau să mă ia în seamă, dar ei se comportă ca și când n-ar simți loviturile mele, ca și când pumnii mei strânși cu putere ar fi de aer. Îmi este dor de ei, de mama, de tata, de frați, îmi este dor de prietenii mei, îmi este dor să mă mai joc pe străduțele orășelului nostru, în o mie de feluri să mă joc, jocuri noi pe care până ieri le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acolo, vreau să mă ia în seamă, dar ei se comportă ca și când n-ar simți loviturile mele, ca și când pumnii mei strânși cu putere ar fi de aer. Îmi este dor de ei, de mama, de tata, de frați, îmi este dor de prietenii mei, îmi este dor să mă mai joc pe străduțele orășelului nostru, în o mie de feluri să mă joc, jocuri noi pe care până ieri le inventasem chiar eu, cu fantezie, cu dăruire, îmi este dor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
seamă, dar ei se comportă ca și când n-ar simți loviturile mele, ca și când pumnii mei strânși cu putere ar fi de aer. Îmi este dor de ei, de mama, de tata, de frați, îmi este dor de prietenii mei, îmi este dor să mă mai joc pe străduțele orășelului nostru, în o mie de feluri să mă joc, jocuri noi pe care până ieri le inventasem chiar eu, cu fantezie, cu dăruire, îmi este dor să mai citesc povești și nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
este dor de prietenii mei, îmi este dor să mă mai joc pe străduțele orășelului nostru, în o mie de feluri să mă joc, jocuri noi pe care până ieri le inventasem chiar eu, cu fantezie, cu dăruire, îmi este dor să mai citesc povești și nu mă împac deloc cu ideea că totul s-a încheiat pentru mine. Descumpănit, o rup la fugă din casa noastră să nu mai asist la scena insuportabilă a propriului meu priveghi, trântesc ușa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
rămâne expresia vie a talentului muzical răsărit în acel colț de Țară din Moldova lui Ștefan cel Mare care a dăruit neamului nostru personalități de excepție, precum Eminescu, Kogălniceanu, Iorga. Dacă există în vocabularul sufletesc universal un cuvânt intraductibil precum “dorul” de plaiurile natale, este bine să se știe că genialul Enescu i-a descoperit sensul arhaic originar și farmecul particular pastoral în melosul modovenesc pe care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul de a “topi” dorul într-un
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
intraductibil precum “dorul” de plaiurile natale, este bine să se știe că genialul Enescu i-a descoperit sensul arhaic originar și farmecul particular pastoral în melosul modovenesc pe care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul de a “topi” dorul într-un Preludiu la unison în debutul unei tumultoase suite simfonice autohtone a uimit acum un veac o lume întreagă, incapabilă să descifreze “secretul” ideii care ascundea dorul plăieșului moldovean din Livenii Dorohoiului. Creatorul acelor pagini muzicale încărcate de har
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul de a “topi” dorul într-un Preludiu la unison în debutul unei tumultoase suite simfonice autohtone a uimit acum un veac o lume întreagă, incapabilă să descifreze “secretul” ideii care ascundea dorul plăieșului moldovean din Livenii Dorohoiului. Creatorul acelor pagini muzicale încărcate de har a murit cu durerea în suflet fiindcă generația vremurilor sale nu i-a înțeles generosul mesaj artistic, dar a intuit - surprinzător - înainte de a închide ochii, fenomenul reîntoarcerii la
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
spirituală adecvată, nu pot să ocolesc considerațiile lui Lawrence Dutton, inserate în programul cvartetului Voces, o excelentă prezență la Ateneul Român: „Bach a creat o muzică ce îi apropie pe oameni de Dumnezeu..., ne face pe toți să ne fie dor de ceva grandios, ceva spiritual”. Putem trece cu mândrie și sinceritate la consemnarea câtorva aspecte privind prezențele ieșene la această înaltă sărbătoare românească a muzicii. Valoroșii colegi din Orchestra Filarmonicii „Moldova” s-au bucurat de onoarea de a reprezenta din
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
aplecat peste portativele pe care imortaliza tumultul trăirilor generațiilor anterioare. Rădăcinile muzicii sale se prelungesc în negura timpurilor, George Enescu aducând prin muzica sa un inegalabil omagiu tuturor creatorilor anonimi care, cu talentul lor înnăscut, își exprimaseră prin muzică aleanul, dorul și dârzenia trăirilor lor zbuciumate, care au pătruns astfel, prin pana măiastră enesciană, până la noi, astfel cunoscându-ne lumea întreagă. Credem că nu este puțin lucru că mari personalități ale muzicii mondiale îl alătură fără rezerve lui Mozart pe George
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
traage în el cu gloanțe oarbe, a fost lovit cu nagaice căzăcești, câini dresați strecurați în celulă au mușcat din carnea lui... și asta în plin secol XX. De ce?! Pentru că a îndrăznit să dea glas mesajului său de dragoste și dor, care este mesajul întregii Basarabii:” Vă iubesc, popor român!”. Ilie Ilașcu fusese arestat de către ostași ai Armatei a 14-a la 2 iunie 1992 și reținut la o bază militară a Federației Ruse, fiind interogat, între alții și de A
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o mamă de erou). Cum vă gândiți, cum o să trăiesc eu? Nu știu!” Erau întrebări pe care mereu și le punea și ni le adresa și nouă, celor veniți în acea seară de octombrie, să-i alinăm cât de cât dorul de fiu, cumplita sărăcie, durerea singurătății, durerea ce o simțea din cauza nepăsării autorităților de la București, față de ce se întâmplă cu Basarabia și cu băștinașii ei, frații noștri români abandonați. Plânge, cum nu mi-a fost dat să văd un zbucium
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
citit, dar vreau eu să citesc, numai așa se lipește tot în mintea mea. Să vină Doina Boghian la baba Natalia, la mama, cum îmi zice ea. Să vină la mine și să mi mai cânte, ca să-mi treacă tot dorul de pe suflet (oftează si plânge). Dar îți spun, așa o doresc pe Doina Boghian, când am să primesc pensia am să-i plătesc eu drumul, numai să vină! și mai aștept încă două cuvinte de undeva. Dacă nu-i dă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pelerinaj al dvs., în România, S. Nucă. Dl. Chirilă mi-a pus la dispoziție și ziare de la Suceava și fotografii. în rest, am scris eu cu gândul la dumneata, mama lui Ilie... Cunosc foarte bine ce înseamnă durerea de mamă, dorul după copil. Am crescut de mic și eu fără tată, a murit în Germania, în 1945, la sfârșitul războiului. Am îndurat tifosul, foametea, curățirea podurilor (postavca), deportările, secerea colhozurilor ș.a., dar am răzbit prin viață. Greu de tot ,maică, dar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]