28,559 matches
-
al r]ului în aceast] lume, balanța se va echilibra în lumea de dincolo doar prin r]spl]tirea binelui și pedepsirea r]ului. A fost subliniat] ideea c] cei care vor face bine vor fi r]spl]titi cu fericirea etern]. Aceste concepte au p]truns în etică evreiasc] formând înv]ț]turile esențiale ale c]rții lui Daniel, scris] în jurul anului 168 î.Hr., moment în care persecutarea evreilor de c]tre grecii seleucizi a atins apogeul (vezi I Mac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în vedere absența termenilor echivalenți în englez] (și invers), dar va fi explicat] pe parcurs. Remarci generale despre etică indian] veche Pentru a începe cu o constatare general], poporul indian, în judec]țile sale morale practice, plasă de partea „binelui”: fericirea, s]n]tatea, supraviețuirea, reproducerea, pl]cerea, calmul, prietenia, cunoașterea și adev]rul; de partea „r]ului” erau situate antonimele lor aproximative, sau non-valori: nefericirea sau suferință, boala și r]nirea, moartea, infertilitatea, durerea, furia, dușm]nia, ignoranța sau greșeală
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în Gita (3.20; 5.25). Modelul unei persoane etice descrise în Gita este, redat prin cuvintele lui Krishna: lipsit de ur] împotriva vreunei creaturi, prietenos și plin de compasiune, lipsit de setea de st]pânire și mîndrie, egal în fericire și am]r]ciune... cel care nu depinde de nimic, este dezinteresat, f]r] griji... și cel care nici nu ur]ște, nici nu se bucur], nu jelește și nici nu tânjește, care renunț] atât la bine, cât și la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moralei și societ]ții nu poate face abstracție de acest aspect esențial. Dup] p]rerea unora, noțiunea de dukkha indic] o perspectiv] pesimist]. Cu toate acestea, idealul propus de c]tre Buddha prin urmărea principiilor etice este un ideal de fericire. În timp ce nirvana (nibb³na) reprezint] etapă suprem] a fericirii că ideal moral, Buddha ofer] un model echivalent de fericire destinat omului de rând care duce o viat] corect] și armonioas]. La fel cum exist] forme diverse ale durerii, tot așa exist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de acest aspect esențial. Dup] p]rerea unora, noțiunea de dukkha indic] o perspectiv] pesimist]. Cu toate acestea, idealul propus de c]tre Buddha prin urmărea principiilor etice este un ideal de fericire. În timp ce nirvana (nibb³na) reprezint] etapă suprem] a fericirii că ideal moral, Buddha ofer] un model echivalent de fericire destinat omului de rând care duce o viat] corect] și armonioas]. La fel cum exist] forme diverse ale durerii, tot așa exist] și intensit]ți diferite ale pl]cerii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dukkha indic] o perspectiv] pesimist]. Cu toate acestea, idealul propus de c]tre Buddha prin urmărea principiilor etice este un ideal de fericire. În timp ce nirvana (nibb³na) reprezint] etapă suprem] a fericirii că ideal moral, Buddha ofer] un model echivalent de fericire destinat omului de rând care duce o viat] corect] și armonioas]. La fel cum exist] forme diverse ale durerii, tot așa exist] și intensit]ți diferite ale pl]cerii sau ale st]rii de bine. În timp ce viața cinstit] și armonioas
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asemenea, importante. Aceast] idee este susținut] de etică teleologic]. (Vezi capitolul 19, „Consecințialismul”) Din perspectiv] teleologic], etică budist] pune mare accent pe acțiunea în beneficiul material și spiritual al celorlalți. Însuși Buddha este descris ca fiind o persoan] preocupat] de fericirea și bun]starea oamenilor. În general, etică budist] deține o poziție utilitarist], ins] aceast] caracteristic] nu este una de natur] hedonist] (tipurile de utilitarism sunt discutate în capitolul 20, „Utilitatea și binele”). În mod cert, Buddha ar adopta o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pur] și fâț] de orice încercare de a reduce pl]cerea la o simpl] practic] hedonist]. Pe m]sur] ce individul avanseaz] pe calea meditației, acele st]ri de concentrare profund] numite jh³nas, vor fi asociate unor st]ri de fericire și pl]cere care dep]șesc lumea real], fiind mai degrab] st]ri de beatitudine, însuflețire și extaz. Exist] anumite subtilit]ți în aceste st]ri, care dep]șesc pl]cerile asociate în mod normal hedonismului (ideea c] pl]cerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în aceste st]ri, care dep]șesc pl]cerile asociate în mod normal hedonismului (ideea c] pl]cerea este sau ar trebui s] constituie țelul tuturor acțiunilor omului). În raport cu st]rile jh³nas, concepte precum hedonismul și eudemonismul (în cadrul c]ruia „fericirea” îndeplinește același rol pe care îl are „pl]cerea” în concepția hedonist]) nu mai cunosc o aplicabilitate precis] în sfera eticii occidentale. Budismul poate fi asociat atât eticii consecințialiste, deoarece include idealul de fericire suprem], cât și eticii sociale de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
hedonismul și eudemonismul (în cadrul c]ruia „fericirea” îndeplinește același rol pe care îl are „pl]cerea” în concepția hedonist]) nu mai cunosc o aplicabilitate precis] în sfera eticii occidentale. Budismul poate fi asociat atât eticii consecințialiste, deoarece include idealul de fericire suprem], cât și eticii sociale de natur] utilitarist], datorit] preocup]rii pentru bun]starea material] și spiritual] a omului. R]mânând pe aceeași poziție utilitarist], putem sesiza și o component] altruist], concretizat], cu prec]dere, în cele patru virtuți absolute
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înseamn], de fapt, „negru”. Din acest punct de vedere, confucianismul a adus un exemplu negativ în ceea ce privește utilizarea termenilor. Modalitatea propus] de Mo Tzi are un caracter utilitar, deoarece el nu asociaz] utilitatea unei st]ri subiective (cum sunt pl]cerea, fericirea sau satisfacerea dorințelor), ci unei bun]st]ri materiale, obiective. Perspectiva lui Mo Tzi în materie de etic] este mai puțin individualist] decât abord]rile tipic occidentale sub multe aspecte. Viziunea să asupra percepției socratice este mai degrab] social] decât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral] prudent], înv]țând c] egoismul este autodistructiv. Înv]ț]tură cu privire la r]splat] se reg]sește în pasaje că Matei 19,29, sub forma vieții veșnice, sau Luca 18,22, sub forma comorii în cer, si, în special, în Fericirile din Predică de pe munte: „Fericiți cei cu inima curat], c] ei vor vedea pe Dumnezeu” (Maț. 5,8). Aceast] înv]ț]tur], ca aceea cu privire la pedepse, desemneaz] o stare a lucrurilor. În Împ]r]ția lui Dumnezeu exist] aceeași r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
clasic] greac] și pentru c] se angajeaz] s] sintetizeze Islamul și gândirea filosofic]. Al-Farabi (m. 950 d.Hr.) susținea armonia dintre idealurile religiei virtuoase și scopurile unui stat adev]rât. Cu ajutorul filosofiei, un individ poate înțelege modul de atingere a fericirii umane, dar recurgerea propriu-zis] la virtuțile și la acțiunile morale presupune intermedierea religiei. El compar] întemeierea unei religii cu fondarea unui oraș. Cet]tenii trebuie s] dobândeasc] tr]s]turile care s] le permit] s] funcționeze că rezindenți ai unui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
normele care trebuie s] fie susținute prin acțiune, dac] se dorește fondarea unei comunit]ți religioase adecvate. Argumentul lui Farabi, așa cum este menționat în opera să clasic], The Virtuous City [Orașul virtuos], sugereaz] un cadru comun care s] permit] atingerea fericirii des]vârșite și, în consecinț], roluri sociale și politice importante deținute de religie, precum și angajamentul politicienilor în probleme similare. În acest sens, accentul pus pe virtute și pe conotațiile sale etice sugereaz] un interes comun atât pentru societatea greac], cât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cea musulman], în special aplicarea acestor standarde și norme în societ]ți politice. Cu cat înțelepciunea și virtutea conduc]torilor sunt mai mari, cu atât este mai realist] posibilitatea de a atinge adev]râtul scop al filosofiei și al religiei - fericirea. Ibn Șină (m. 1037) argumenteaz] c] Profetul întrupeaz] totalitatea acțiunilor și a gândurilor virtuoase, dintre care atingerea virtuții morale este cea mai prețioas]. Profetul a dobândit tr]s]turile morale necesare pentru propria să dezvoltare, care, rezultând într-un suflet
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dobândit] prin mijloace raționale. Pornind de la premisa c] ființele umane sunt raționale, virtuțile și calit]țile pe care le acceptau și le practicau erau considerate drept modalit]ți de atingere a scopului indivizilor și al comunit]ții. Acest scop era fericirea. v. Etică în tradiția Shi’a Printre adepții Shi’a, care difer] de grupul sunnit prin faptul c] atribuie autoritatea legitim], dup] moartea profetului Mohamed, v]rului și ginerelui s]u, Ali, si descendenților s]i desemnați, cunoscuți sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dubii în leg]tur] cu faptul c] aceștia au scris cunoscând operelor predecesorilor lor. îi. Teme și probleme în etică greac] Etică greac] din toate perioadele graviteaz] în jurul a doi termeni, eudaimonia și arete; sau, dup] cum sunt traduse tradițional, „fericire” și „virtute”. Aceste traduceri sunt cele mai compatibile cu sensul termenilor, dar, în multe contexte - dup] cum vom vedea - pot fi extrem de înșel]toare. Vom începe cu o clarificare a semnificațiilor reale ale acestor concepte centrale. Vom discuta pentru început
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Aceste traduceri sunt cele mai compatibile cu sensul termenilor, dar, în multe contexte - dup] cum vom vedea - pot fi extrem de înșel]toare. Vom începe cu o clarificare a semnificațiilor reale ale acestor concepte centrale. Vom discuta pentru început despre eudaimonia. „Fericirea”, în limbajul actual, are conotația unui sentiment subiectiv de mulțumire sau pl]cere (că și în expresia: „în culmea fericirii”). Grecii ins] atribuiau acest termen unei persoane, referindu-se la ceea ce ar fi, de fapt, sursa acestor sentimente, adic] posesia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înșel]toare. Vom începe cu o clarificare a semnificațiilor reale ale acestor concepte centrale. Vom discuta pentru început despre eudaimonia. „Fericirea”, în limbajul actual, are conotația unui sentiment subiectiv de mulțumire sau pl]cere (că și în expresia: „în culmea fericirii”). Grecii ins] atribuiau acest termen unei persoane, referindu-se la ceea ce ar fi, de fapt, sursa acestor sentimente, adic] posesia a ceea ce se consider] dezirabil, ceea ce pare mai degrab] o judecat] obiectiv]. Astfel, o persoan] poate fi considerat] eudaimon deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar deveni un nonsens; așa cum și sugestia lui Platon cu privire la faptul c] un om bun ar fi eudaimon chiar dac] ar fi tras în țeap] - deși acest exemplu este destul de nesigur, având în vedere c] este un paradox deliberat.) Și „fericirea”, bineînțeles, poate fi folosit] în acest sens „obiectiv”, dar numai prin derivarea din cel]lalt sens: dac] „Fericirea este o manifestare a c]ldurii sufletești”, acest lucru se datoreaz] c]ldurii sufletești care face o persoan] s] se simt] fericit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
chiar dac] ar fi tras în țeap] - deși acest exemplu este destul de nesigur, având în vedere c] este un paradox deliberat.) Și „fericirea”, bineînțeles, poate fi folosit] în acest sens „obiectiv”, dar numai prin derivarea din cel]lalt sens: dac] „Fericirea este o manifestare a c]ldurii sufletești”, acest lucru se datoreaz] c]ldurii sufletești care face o persoan] s] se simt] fericit]. Relația dintre „virtute” și arete este mai complex]. În primul rând, atât lucrurile, cât și oamenii pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cambridge: Cambridge University Press, în curs de apariție). 12 Filosofia moral] modern] J.B. SCHNEEWIND Filosofia antic] occidental] referitoare la principiile vieții morale s-a axat pe problematică binelui suprem: ce tip de viat] ofer] pe termen lung cea mai mare fericire? Dac] virtutea era menit] s] guverneze relațiile cu cei din jur, binele trebuia atins în primul rând pentru sine. Creștinismul ne-a înv]țâț c] binele suprem poate fi atins numai prin mântuire, dar a complicat calea c]tre această
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
va conduce în mod natural la un comportament virtuos. Chiar și o ființ] egoist] s-ar putea deci exprimă moral (vezi capitolul 16, „Egoismul”). În toate aceste dezbateri nimeni nu a dezvoltat conceptul de bine dincolo de sensul de surs] a fericirii sau a pl]cerii. S-a presupus totuși c] ceea ce oamenii trebuie s] fac] este întotdeauna o funcție a ceea ce este bine: acțiunile sunt drepte numai dac] aduc binele. Cei mai originali filosofi morali ai secolului al XVIII-lea, David
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Bentham a crezut, din contr], c] apelul la intuiție mascheaz] doar interesele personale periculoase ale celor care îl lansau. El a sustinut c] principiul s]u utilitarist - trebuie s] action]m în așa fel încât s] aducem cea mai mare fericire unui num]r cât mai mare de oameni - este unul rațional și ofer] o metod] rațional] de luare a deciziilor morale. Bentham a afirmat și c] nici un alt principiu nu face acest lucru. Dac] obținerea fericirii colective și a celei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aducem cea mai mare fericire unui num]r cât mai mare de oameni - este unul rațional și ofer] o metod] rațional] de luare a deciziilor morale. Bentham a afirmat și c] nici un alt principiu nu face acest lucru. Dac] obținerea fericirii colective și a celei personale nu se poate realiza prin aceeași acțiune, atunci societatea trebuie reformat] pentru că acest lucru s] se întâmple; în caz contrar, oamenii nu vor fi îndemnați s] acționeze așa cum o cere morală. Nu din întâmplare Bentham
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]