30,256 matches
-
Iași a încheiat un contract pe 15 ani cu antreprenorul Neculai Privileghie. Acesta se angaja „"a face Grădină Publică la Copou pe locul unde se află făcut pavilionul la prilejul întronării și pe cât se găsăști astăzi încongiurată cu șanț această grădină"”. Printre îndatoririle administratorului erau incluse angajarea a doi grădinari (un "„grădinariu”" și un "„suptgrădinariu”"), construirea unui pavilion de cărămidă cu temelie de piatră, alte două pavilioane de lemn, chioșcuri cu "„lavițălele lor trebuitoare”", pietruirea drumurilor cu "„pietricele de apă curgătoari
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
pietruirea drumurilor cu "„pietricele de apă curgătoari, și cu nâsâp roșu”", precum și udarea ocazională a șoselii din drumul Copoului "„încât să nu să poată râdica colbul”". De asemenea, Privileghie se angaja să înconjoare laturile dinspre est, sud și nord ale grădinii cu "„parmaclâcuri de lemn pe temelie de piatră, iar spre apus fiind dos va rămâne cu șanțu, care să vor începi a să faci de la viitorul 1836”". În 1836 Eforia Iași finanța, într-un final, o serie de amenajări peisagistice
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
solicitând din partea ispravnicului de Suceava punerea la dispoziție a 5.000 de puieți de brad și 5.000 de puieți de mesteacăn. Karl Otto Ludwig von Arnim, turist ajuns la Iași în același an, observa deja pe dealul Copoului "„o grădină publică, un stabiliment foarte cochet ... (unde) poți găsi răcoritoare de tot felul, iar, în anumite zile, ca urmare a încuviințării date de domnitor poți asculta orchestra sa militară, formată numai din băștinași aflați sub conducerea unui capelmaistru neamț”". Vizitatorul descrie
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
copaci erau rupți sau furați. În toamna aceluiași an, se constată finalizarea unei fântâni, începerea unei a doua, precum și plantarea și prinderea a 844 arbori mici și 756 arbori mari. La 17 noiembrie 1838 inginerul Iosef Raschek, contractat de către administratorul grădinii pentru dezvoltarea parcului, a semnat un tabel înregistrând metrajul de parmaclâc (gard) care înconjura terenul la acea dată. În martie 1839 administratorul Privileghie a reziliat contractul cu municipalitatea, fiind înlocuit cu serdarul Vraghie. Acesta a constatat că în afară de două fântâni
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
martie 1839 administratorul Privileghie a reziliat contractul cu municipalitatea, fiind înlocuit cu serdarul Vraghie. Acesta a constatat că în afară de două fântâni parțial finalizate (fără îngrădire), alte construcții nu fuseseră ridicate. De asemenea, erau plantați arbori doar pe jumătate din suprafața grădinii, iar gardul era incomplet. Începând cu anul 1840 s-a lansat un program muzical bisăptămânal (muzică militară), iar parcul a intrat într-o etapă de dezvoltare mai accelerată. În 1841, Wilhelm Rach ("„Racu”" în grafia și pronunția românească din acea
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
1841, Wilhelm Rach ("„Racu”" în grafia și pronunția românească din acea vreme) l-a înlocuit pe Franz Richter ca grădinar-șef, poziție pe care o va păstra o vreme considerabilă, fiind considerat de istorici unul dintre grădinarii de renume ai grădinii. În 1845, grecul Timofti Leopol a construit aici un chioșc în valoare de 200 de galbeni, solicitând la 25 mai 1846 o prelungire a contractului de vânzare a produselor, invocând faptul că încă nu și-a recuperat valoarea investiției. Nikolai
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
cătină), alături de meri,peri și vișini sălbatici. Același raport indica faptul că aceste plante pot fi găsite în zone împădurite de pe malurile Putnei, ale Bistriții, cât și în apropierea moșiei Mărășeștilor. Din 1847 s-a început organizarea destul de frecventă în Grădina Copou a diverse reprezentații, jocuri de societate, dar și a impresionante spectacole de artificii, precum cele efectuate de frații Smolnițki (14 august 1847) sau de artificierul Karl Andres (2 mai 1848). La 15 aprilie 1848 arhitectul orașului M. Niciman a
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
care localnicii începuseră să folosească zona pentru pășunatul animalelor. Aceste evenimente au determinat municipalitatea să solicite o împrejmuire temporară, urmând să aloce fonduri pentru construirea unui gard adecvat. În ianuarie 1850 Wilhelm Rach menționa nevoile de însămânțare de primăvară ale grădinii: 600 de trandafiri din soiul cultivat la Dulcești (ținutul Romanului), 200 de trandafiri franțuzești, 400 de lilieci, gherghine, garoafe turcești, și altele, în total 1508 exemplare. În 1851 s-a finalizat în incinta parcului o „florărie” (seră), cu scopul conservării
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
această perioadă, parcul devenise deja o locație populară, unde „se adunau toate clasele capitalei spre plăcută petrecere, în mijlocul frumuseții naturii și a armoniei produse de banda (fanfara) militară”. În același an s-a extins zona de promenadă în continuarea unei grădini învecinate (Grădina Aleilor), care devenise neîncăpătoare, mai ales pentru vizitatorii care veneau călare sau în trăsuri; noua zonă includea o pantă lină de jumătate de kilometru, care treptat s-a extins până în afara orașului. Municipalitatea a dispus plantarea de plante
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
parcul devenise deja o locație populară, unde „se adunau toate clasele capitalei spre plăcută petrecere, în mijlocul frumuseții naturii și a armoniei produse de banda (fanfara) militară”. În același an s-a extins zona de promenadă în continuarea unei grădini învecinate (Grădina Aleilor), care devenise neîncăpătoare, mai ales pentru vizitatorii care veneau călare sau în trăsuri; noua zonă includea o pantă lină de jumătate de kilometru, care treptat s-a extins până în afara orașului. Municipalitatea a dispus plantarea de plante decorative la
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
de pe alei, curățarea fântânii și plantarea copacilor. În același an, șeful poliției a interzis fumatul de țigări și ciubuce (pipe) în parc, atenționări care au fost publicate în românește, franceză și rusă pe două tăblițe de lemn la intrarea în grădină. La 30 martie 1855 Rach a propus Departamentului Lucrărilor Publice să mute locația fanfarei militare, "„căci din înghesuiala oamenilor adunați să sfarmă și să strică stâlpii și lanțul monumentului”". Administratorul mai solicită repararea canapelelor de lemn, consolidarea și repararea aleilor
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
primea o ofertă de vânzare de flori din partea Nataliei Cantacuzino, soția lui Iancu Cantacuzino, și înainta lista plantelor, care cuprindea denumirile lor științifice, spre aprobarea cumpărării. O altă listă în "„dialectul german”", cu arbori, plante și prețurile lor, era destinată Grădinii Aleilor, din apropierea parcului. În 1868 noul grădinar-șef al orașului, Pierre Dieudonné, a comandat de la Paris, de la firma Jacquin Jeune, semințe de gazon. În iunie 1869 s-a făcut recepția a 30 de felinare și stâlpi noi, după modelul celor
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
a repara zăplazul (gardul de uluci) furat de soldații încazarmați în Copou.Tot atunci s-au plantat pe bulevardul Copou circa 700 de tei aduși din pădurea Bârnova și au fost cumpărate 500 de ghivece pentru florile parcului și pentru grădina primăriei, plus trei ciubere mari pentru portocalii din Copou. În decembrie 1884 a fost luată în primire o nouă seră de 18 m lungime, 16 m lățime și 5 m înălțime. Construcția era dotată cu stelaje pentru flori, adăpostea opt
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
2015 Parcul Copou a fost una dintre locațiile în care ieșenii au putut vota pe tema replantării teilor în centrul orașului. În primăvara 2016 au fost reasfaltate aleile. În același an municipalitatea a anunțat planuri de reabilitare și restaurare a grădinii, preconizând o cheltuială de 2.285.553 euro și un termen de realizare în 2020, urmând să depună în acest scop o aplicație pentru obținerea de fonduri europene. Istoricii au remarcat faptul că, între mijlocul secolului al XIX-lea și
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, noile spații verzi din Copou erau preferate de înalta societate, într-atât încât familiile modeste evitau să se plimbe în Copou deoarece riscau să se expună sarcasmului monden. Astfel, vizitatori uzuali ai grădinii erau persoane precum Aglaia Moruzzi (celebră în epocă pentru serbările anuale pe care le organiza în Parcul Copou), Marghiolița Rosetti Rosnovanu, Leon Bogdan, Natalia și Elena Suțu, Maria Catargi sau Dimitrie Mavrocordat. Împreună cu familiile boierești ale capitalei Moldovei, „mondenii” de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
fiind ulterior atribuită fostului său prieten, care a mărturisit fapta. Cel mai important monument istoric din parc este Obeliscul cu lei, cunoscut, începând cu secolul al XX-lea, și sub denumirea de "„Monumentul Regulamentului Organic”". Edificiul este amplasat în centrul grădinii, în apropiere de Teiul lui Eminescu. El a fost construit între anii 1834-1841 după planurile lui Gheorghe Asachi și ridicat în cinstea noului domnitor Mihail Sturza și a puterilor suzerane și protectoare sub a căror influență se afla Moldova. Fondurile
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
de învățare a limbilor străine. Aleea centrală cuprinde parterul intrării, ornamentat vara cu flori de sezon și prezentând pe margini aliniamente incomplete de chiparos californian ("Chamaecyparis lawsoniana") și "Thuja gigantea". Fundalurile sunt alcătuite din tei argintii înalți și mobilier de grădină. Plantațiile se continuă în linie dreaptă dincolo de piațeta obeliscului, pe Aleea Junimii. Un peisaj unic, specific Parcului Copou, perceput atât de pe trotuarul bulevardului Carol I, cât și din interiorul grădinii, este creat de aliniamentul triplu de tisă ("Taxus baccata var.
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Fundalurile sunt alcătuite din tei argintii înalți și mobilier de grădină. Plantațiile se continuă în linie dreaptă dincolo de piațeta obeliscului, pe Aleea Junimii. Un peisaj unic, specific Parcului Copou, perceput atât de pe trotuarul bulevardului Carol I, cât și din interiorul grădinii, este creat de aliniamentul triplu de tisă ("Taxus baccata var. Nidiformis"), specie ocrotită de lege. Aceste plante cu cetina toxică sunt veșnic verzi și, beneficiind de un temperament de umbră, rezistă de câteva decenii sub coroanele accentuate ale teilor marginali
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
35 de arbori ("Robinia psuedoaccacia v. Inermis") cu un diametru mediu de 51 cm, înălțimea de 14 m și vârsta de circa 165 de ani. Costache Negruzzi menționează într-una din operele sale că la Iași ar fi ajuns moda grădinilor englezești, cu gazon și salcâmi, iar introducerea salcâmilor ar putea fi legată de această influență. În această zonă se găsește și un loc de joacă amenajat pentru copii, aflat într-o stare oarecum degradată din cauza vandalismului și a lipsei de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
tei" („Floare de tei, / Cât de curând te treci / Ochilor mei lucind / Te-i arăta pe veci.”) sau "Povestea teiului" („Dar prin codri ea pătrunde / Lângă teiul vechi și sfânt, / Ce cu flori pân-în pământ / Un izvor vrăjit ascunde.”) Grădina este prezentă și în literatura contemporană, de exemplu în opera Florinei Ilis: „"Pe o bancă, în Parcul Copou, sub un tei, poetul îi recită doamnei Miclea poezia" Venere și Madonă. Când ajunge la versurile": Suflete, de-ai fi chiar demon
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
fi chiar demon, tu ești sfântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi mari cu părul blond", doamna Miclea începe să plângă (Eminescu o vede cum își șterge cu o batistă fină și brodată ochii umeziți de lacrimi)"”. Grădina mai apare în proza lui Cătălin Mihuleac - „"Golda întoarce capul. E mai rău ca în Iași. Ruine și iar ruine; chiar și lângă spital e o clădire distrusă de bombe. ... Parcul Wäringer, la câteva străduțe mai la deal. Ah, iar
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
câmpului vizual. La capătul tunelului, persoana respectivă vede figuri cunoscute ale prietenilor, ale rudelor, etc. De asemenea, în unele cazuri persoana vede o figură strălucitoare, care este o parte importantă din credința religioasă a ei. Apare apoi senzația că vede grădini, flori, râuri, insule, lumini, după care individul își urmărește filmul vieții, ce prezintă în special ocaziile pierdute de a face un bine sau de a ajuta. Este interesant de remarcat aici că există o oarecare interdependență între aceste declarații ale
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
și părea neclintit în hotărâre. În Bucureștiul plin de tentații la fiecare pas, Cristian Vasile a început o nouă viață. În anii dintre războaie protipendada intelectuală a Capitalei se dădea în vânt după spectacole de ținută. De asemenea, restaurantele și grădinile de vară faimoase precum "Zissu", "Cina", "Lafayette" și alte câteva precum "La Răcaru", "Băneasa", "La Șosea" ori "Roata lumii" erau la mare căutare. Aici poposeau seară de seară orchestre care susțineau programe atât de bune încât publicul sorbea spectacolul "pe
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
trecea la localul alăturat, mulți venind doar să-l asculte pe Cristian, i-a făcut o ofertă și mai avantajoasă. Tânărul cântăreț a acceptat să cânte doar la bomboneria "Lafayette", acompaniat de orchestra James Cook. A mai cântat și în grădina de vară numită "La Bufet" din apropierea Palatului Telefoanelor, dar și în celebrul local "Roata lumii". Fiecare seară era un nou triumf pentru Cristian Vasile. Elly Roman i-a încredințat piesa "Ilona", apoi "Nușa" și "Gândește-te la mine". Lui Ion
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
Lugoj. De trei ori pe săptămână revenea în București pentru a-și susține „microrecitalurile” la Radio. După încheierea contractului cu restaurantul „Azuga” se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante și grădini de vară ale timpului („Potcoava”, „Princiar”, „Motanul negru”, „Cina”), acompaniată de formațiile instrumentale Vasile Julea, Dumitru Spirescu-Oltenița (cu care a fost și căsătorită), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiștilor Maria
Ioana Radu () [Corola-website/Science/302582_a_303911]