29,239 matches
-
atuncea, și ajunsese directorul trustului de construcții Brașov, și Întâmplarea a făcut că s-a căsătorit cu o doctoriță care era securistă, da’ care i-a fost băgată pe gât... Și aia l-a turnat, și l-au arestat politic (râde - n.n.). Și el mai avea o juma’ de an să se elibereze, și i-am dat toate hainele mele, pentru că pe mine m-a arestat civil, și i-am zis: „Până oi ieși eu... opt ani, văd eu ce fac
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asta cam șase luni... La Pitești, la un moment dat eu m-am Îmbolnăvit de dizenterie. Și m-au izolat... Am uitat să vă spun că În prima cameră Învățasem alfabetu’ Morse și luam legătura prin calorifer cu alte camere (râde - n.n.). Așa... Și m-a prins și-am făcut 14 zâle de izolare, la Neagra. Așa să zâcea la Pitești la izolare: Neagra. Condiții... inumane... nu să pot descrie: Într-o celulă de unu jumătate pe unu, fără pat, fără
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sărea pușcăria... Imediat s-a alarmat. A venit acolo Cârstocea, Lupu, toți gardienii. După ce s-a terminat slujba pe la 11: „Șef de cameră, ieși afară! Bă, futu-ți dumnezău mă-tii, crezi că aici e biserică? Aici ești la episcopie?”. (râde - n.n.) „Ia salteaua În brațe!” Pe sală exista, din loc În loc, câte o saltea. Mi-a dat 25 de bastoane la fundul gol... Am suportat, n-am zis nimic. Și m-a băgat și la izolare 14 zile iară... Aș
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Erau oameni extraordinari. Dar erau fosile... Vă spun, abia Își mai duceau zilele... Un domn Suciu, fostu’ patron al fabricii de salam din Sibiu, Scandia, era Închis acolo cu noi și ăsta vroia să mă-nfieze. „Să facem noi fabrică...” (râde - n.n.) El avea doi copii, care erau În Austria, da’ zicea că mă-nfiează pe mine când ieșim, să facem o fabrică mare la Sibiu... Și săracu’ a murit... acolo. Când i-am spus că nu accept să mă-nfieze, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă-nfiează pe mine când ieșim, să facem o fabrică mare la Sibiu... Și săracu’ a murit... acolo. Când i-am spus că nu accept să mă-nfieze, că mă omoară tata În bătaie, n-a mai mâncat două zile, domne (râde - n.n.). Arunca mâncarea jos... A murit... l-am ținut noi... Seara și dimineața se deschidea ușa zăvorâtă și să făcea apelu’. Să numărau deținuții. El, care era bolnav, stătea Întins În pat... Și noi n-am declarat că e mort
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am declarat că e mort, să-i mai mâncăm două zile mâncarea, porția lui... Vă dați seama ce Înfometați eram? Ne dădea câte-o săptămână arpacaș: dimineața, la prânz și seara. Câte-o săptămână fasole. Câte-o săptămână, cartofi. Așa (râde - n.n.). La-nceput, vă rog, să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-a răzbit foamea, Închideam ochii, plângeam și băgam cu lingura În gură arpacaș. Așa a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În Jilava. Acolo, porțile ălea erau sinistre..., urluiau, acționate electric... Ne-a Încolonat și a apărut un gardian sau șef de serviciu de-acolo, un plutoner, un țâgan, Iamandi. Poate ați auzit de el... E, ăsta ne-a făcut percheziția (râde - n.n.). Eu, pentru că Îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am fost transferat Îmbrăcat În hainele pușcăriei. Ăilanți era Îmbrăcați În hainele lor. Și eu Îmi lăsasem și mustăți... Aveam o mustață răsucită așa și dădeam impresia că sunt
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Când să uită, Dincă făcea cu capu’ așa (aceeași mișcare a capului - n.n.). Ăsta, Iamandi..., l-a luat la Înjurături: „Ce faci, mă? Îmi faci semne mie? Ai?”. Și l-a luat la o bătaie de l-a pus jos... (râde Înfundat - n.n.) Io am Început să râd. „Tu ce râzi, mă?” Zâc: „Domne, el zâcea că nu să bate În Jilava și d-aia râd”... Zice: „Bă, termină, că te iau și pe tine acum!”. Da’ n-am luat bătaie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa (aceeași mișcare a capului - n.n.). Ăsta, Iamandi..., l-a luat la Înjurături: „Ce faci, mă? Îmi faci semne mie? Ai?”. Și l-a luat la o bătaie de l-a pus jos... (râde Înfundat - n.n.) Io am Început să râd. „Tu ce râzi, mă?” Zâc: „Domne, el zâcea că nu să bate În Jilava și d-aia râd”... Zice: „Bă, termină, că te iau și pe tine acum!”. Da’ n-am luat bătaie și cred c-am fost singuru’ care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a capului - n.n.). Ăsta, Iamandi..., l-a luat la Înjurături: „Ce faci, mă? Îmi faci semne mie? Ai?”. Și l-a luat la o bătaie de l-a pus jos... (râde Înfundat - n.n.) Io am Început să râd. „Tu ce râzi, mă?” Zâc: „Domne, el zâcea că nu să bate În Jilava și d-aia râd”... Zice: „Bă, termină, că te iau și pe tine acum!”. Da’ n-am luat bătaie și cred c-am fost singuru’ care-am scăpat nebătut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
semne mie? Ai?”. Și l-a luat la o bătaie de l-a pus jos... (râde Înfundat - n.n.) Io am Început să râd. „Tu ce râzi, mă?” Zâc: „Domne, el zâcea că nu să bate În Jilava și d-aia râd”... Zice: „Bă, termină, că te iau și pe tine acum!”. Da’ n-am luat bătaie și cred c-am fost singuru’ care-am scăpat nebătut din lotu’ ăla... Eram vreo 80 de inși... După ce s-a făcut percheziție, eu am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am rămas ultimu’, că ne striga În ordine alfabetică. Io cu V..., Veleanu, am fost ultimu’ la percheziție... Aveam o sarsana, că așa Îi zâcea... o trăistuță făcută dintr-o față de pernă, unde Îmi țineam ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo au apărut doi sergenți-majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: „Bă, ia vino-ncoa!”. Io cu traista aia, Îmbrăcat, a crezut că sunt Într-adevăr pușcăriaș... „Ia vino! Ce cauți, mă, aici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dumneavoastră: „Bă, ia vino-ncoa!”. Io cu traista aia, Îmbrăcat, a crezut că sunt Într-adevăr pușcăriaș... „Ia vino! Ce cauți, mă, aici?” Da’ eu zâc: „Pă’ să nu-l bagi În măsa pă-l dă m-a adus aici?”. (râde - n.n.) Și ei atuncea, că aveau bastoane la ei: „Bă, futu-ți dumnezeu mă-tii, tu nu te iei cu noi aicea, că te batem acum! Ce-ai făcut? Ce-ai fost tu afară, mă?”. Zâc: „Vă rog să nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu ne lua pe noi la... mișto! Ce-ai fost?” Zâc: „Am fost căpitan, domne!”. „Căpitan? Păi, și ce cauți aicea?” „Domne, n-am venit eu de bunăvoie. M-a adus ei.” (zâmbește - n.n.) „Pă’, ce-ai făcut!” „Domne..., am râs când a spus unu’ un banc!” „Bă, tu nu ne lua pe noi...” În fine... Și m-a rugat să le spun și lor bancu’. Zâc: „Domne, nu vi-l spun, că Îl spuneți și dumneavoastră la alții și ajungeți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne lua pe noi...” În fine... Și m-a rugat să le spun și lor bancu’. Zâc: „Domne, nu vi-l spun, că Îl spuneți și dumneavoastră la alții și ajungeți p-ormă ca și mine! Că eu numa’ am râs, n-am spus eu bancu’”... Nimic, nu m-a lăsat până nu le-am spus. Și atunci ei m-au dus printre reduitele ălea la dracu’, ca să nu mă bată alții... Și ne-am trezit că Într-o noapte ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știu să fac foc, da’ nu vreau să vă deranjați, să vă creez probleme dumneavoastră aicea. Dați-ne un scăpărici și-un băț de chibrit.” „Cum știi să faci foc, mă?” Zâc: „Domne, sunt mai multe metode. Depinde de pușcărie”. (râde - n.n.) „Păi cum?” „În primu’ rând, cel mai la Îndemână ne sunt nasturii di la cămăși.” Cămășile lor de pușcărie aveau nasturi de piatră. „Și cu cataramele de la pantaloni, și cu o vată, cu ce găsâm noi p-aci ceva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zâs că l-a bătut ăla mic... Și io am spus că nu. L-a scos pe ăl’ mare, un șofer din Reșița, și l-a bătut de l-a nenorocit: „Cum să te bată pe tine ăla mic, bă?”. (râde - n.n.) Și pe mine că de ce m-am băgat Între ei... „Trebuia să-i lași...” Și am luat tot 25 de bastoane, că aia era rația, pe saltea... În Jilava Însă am stat mai puțin, doar șase luni... Din ’61
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-a mutat pe la Băndoiu, la prășit de porumb, pe la Stoenești... Am stat și pe-acolo, am stat și la Salcia, da’ cel mai mult am stat la Grădina. Asta a fost locuința mea de baștină, cum s-ar zice (râde - n.n.). Ce fel de munci vă puneau să prestați? La Grădina ne scotea la muncă la prășit de porumb și la sfeclă. Eu, fiind copil de țăran, am muncit cân’ am fost copil, c-am avut pământ, și știam cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătaie În poartă. Că băteau pe bieții oameni bătrâni fără motiv, doar că n-a făcut norma... Da’ dacă nu putea să o facă? Nu puteau! Uite, cum sunt eu acuma. Io nu mai pot să fac ce-am făcut... (râde - n.n.) Tot un brigadier ar fi spus că io nu sunt reeducat și eu am spus: „Domnule, eu nu am nevoie de reeducare. Eu sunt educat de părinții mei pân’ la vârsta de șapte ani. Io nu am nevoie să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cân’ am trecut la câmp, am vorbit cu colegii ăștia să-mi facă vânt către el, că mergeam de braț câte șase-șase... Și-ăștia mi-a făcut vânt și, cum era geaca deschisă, direct În sân i-am băgat scrisoarea (râde - n.n.). Nu știu cum Îl cheamă și nu știu de unde e, da’ omu’ s-a prins și-a expediat scrisoarea pe care vară-mea asta a primit-o... Și Îi scrisăsăm io acolo de mine, și a trimis-o și lu’ fratele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și Îi scrisăsăm io acolo de mine, și a trimis-o și lu’ fratele meu la Govora... Ăsta a primit scrisoarea... Și ce-i scrisăsăm În scrisoare? Să-mi trimită un pachet mai mare așa, cu lucruri, ca să nu mor (râde - n.n.). Mi-a trimis după aia ciorapi de lână, cizme de cauciuc, cojoc Îmblănit, mai multe... Și, culmea, cân’ am ajuns acasă, mi-a spus: „Bă, io nu mi-am dat seama că e de la tine”... A ținut-o pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te prindea, 14 zile de izolare. Atunci au venit, pare-se, doi colonei de Securitate, ne-a adunat În curte și, foarte mirați, ne Întreba: „Cine ne-a bătut? Cine ne-a forțat la muncă?”. Parcă erau străini de astea (râde - n.n.). Și a Întrebat cine vrea să se ducă să dea declarații. Unii s-au dus, Însă eu nu m-am dus... Dar, un plutonier d-ăsta major, Mușat Îl chema, a venit la mine: „Domn’ Veleanu, spune-le să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
motiv și câte și câte altele... Am fost odată de am lucrat la Grădina, și-n bidonu’-n care aveam apa am băgat doi ardei iuți. Și m-a găsit În poartă, și... bătaie, și iar 14 zile de izolare (râde - n.n.). Pe dumneavoastră ați spus că v-au eliberat În aprilie ’64, nu? Da, În aprilie ’64 ne-am eliberat. Da’ au fost evenimente și pe timpu’ eliberării și după eliberare. Ne-a dus cu tractoru’ la Piatra Frecățăi, la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a potolit și-a-nceput să mă reclame din nou: că atunci când eram la armată, am furat de la armată, la Securitate la fel... și m-a chemat comandantu’ Miliției, colonelu’ Șerban: „Bă, uite! Te reclamă nebuna!”. Chiar așa a zis... (râde - n.n.) „Domne, ce mai e?” „Că furi, c-ai furat de la armată!” „Păi, domne, dacă am furat, nu i-am dus ei acasă? Cui i-am dus?” Zic: „Da’ mi s-a făcut verificarea gestiunii și n-am avut nici o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Porțile de Fier, m-am Întâlnit cu un domn. Și eu zic: „Domne, une’ e birou’ de personal?”. Da’ el s-a uitat la mine. „Păi, domne, ce vrei la birou’ personal?” „Domnule, vreau să mă angajez și eu aici!” (râde - n.n.) M-a Întrebat cine sunt, ce fac, și i-am spus: „Domne, am fost ofițer, am fost Închis politic”. „Cum te cheamă, domne?” „Veleanu.” Și atuncea: „Ești rudă cu Veleanu din port?”. (râde - n.n.) „Da, domne! Mi-e văr
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]