28,739 matches
-
piemontezi, iar Ducele de Orléans se pregătea să dea lovitura de grație. Asediatorii știau că dispun de puțin timp deoarece verișorul Ducelui de Savoia, Prințul Eugen de Savoia, comandantul trupelor imperiale, mărșăluia spre Torino cu o armată de 20000 de soldați. La sfârșitul lunii august, armata imperială a sosit în Piemont, iar Eugen de Savoia a plecat să se întâlnească cu Victor Amadeus. Pe 2 septembrie, cei doi Savoia au urcate pe dealul Superga care domina orașul, pentru a studia tactica
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
fugă peste râul Po, abandonând aripa stângă propriului destin. Contele Wirich Philipp von Daun a ordonat garnizoana orașului și s-a năpustit asupra aripii stângi franco-spaniole, care, copleșită a luat-o la fugă pentru a-și salva viața. Sute de soldați s-au înecat în apele râului Dora Riparia. În după-amiaza aceleiași zile, armata aliată a început să avanseze spre Pinerolo. Franco-spaniolii au pierdut 3800 de oameni și alți 6000 au fost luați prizonieri. Mareșalul Ferdinand de Marsin, consilierul ducelui de
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
comanda Ducelui de Burgundia, Tallard cucerește orașele Breisach am Rhein și Landau, iar pe 15 noiembrie câștigă bătălia de la Speyerbach împotriva lui Charles I de Hesse Cassel și a prințului de Nassau-Weilburg. În 1704, cu o armată de 29000 de soldați a asediat orașul Villingen. Susținut de cei 34000 de soldați ai lui Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria, a luptat cu trupele anglo-austriece ale Ducelui de Marlborough și ale Prințului Eugen în bătălia de la Blenheim. Învins, este luat
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
și Landau, iar pe 15 noiembrie câștigă bătălia de la Speyerbach împotriva lui Charles I de Hesse Cassel și a prințului de Nassau-Weilburg. În 1704, cu o armată de 29000 de soldați a asediat orașul Villingen. Susținut de cei 34000 de soldați ai lui Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria, a luptat cu trupele anglo-austriece ale Ducelui de Marlborough și ale Prințului Eugen în bătălia de la Blenheim. Învins, este luat prizonier pe 13 august 1704 și dus la Nottingham, Anglia
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
ultimile victorii în bătăliile de la Brihuega și Villaviciosa, victorii care îi asigură lui Filip tronul Spaniei. Moare la Vinaròs, în Spania, pe 11 iunie 1712 și este înmormântat la El Escorial, Madrid. Vendôme a fost unul din cei mai remarcabili soldați ai Franței. Pe lângă îndemânarea și imaginația fertilă a unui lider adevărat, avea și un curaj nemăsurat. Adevăratul secret al succeselor sale continue, a fost influența extraordinară ce o avea asupra oamenilor săi. Deși era unul din cei mai mari generali
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
a fost o unitate militară formată din foști soldați și ofițeri austro-ungari constituită în Praga în 30 octombrie 1918, cu scopul declarat al concentrării, organizării și expedierii acestora spre Transilvania, pentru a se pune la dispoziția noilor autorități române. Formarea ei a fost direct legată de înființarea Senatului Militar
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Praga în 30 octombrie 1918, cu scopul declarat al concentrării, organizării și expedierii acestora spre Transilvania, pentru a se pune la dispoziția noilor autorități române. Formarea ei a fost direct legată de înființarea Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena, căruia i-a fost ulterior subordonată. Organizarea ei a reprezentat un segment al unui plan mai vast de creare a unei forțe militare regulate, care să fie la dispoziția Consiliului Național Român Central. Formațiunea a activat în perioada
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
nu era încă definitiv lămurit, comandamentul militar sârb a pus în practică dezarmarea forțele militare bine echipate ale Legiunii aflate în tranzit, aducându-și în acest mod contribuția la împiedicare formării unei armate proprii transilvănene. În cele din urmă toți soldații Legiunii au ajuns totuși în Transilvania și unitatea s-a autodizolvat în 2 decembrie la Cluj. Majoritatea membrilor acesteia s-au înrolat ulterior în Gărzile Naționale Române și în Armata Română din Transilvania. În ultimele zile ale lunii octombrie 1918
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
prin care supușii împăratului Carol au fost încurajați să își constituie consilii și senate militare, au creat condiții favorabile pentru înființarea unor senate și legiuni românești formate din foști militari austro-ungari. La Praga, într-o conjunctură favorabilă concentrării și organizării soldaților români transilvăneni, în toamna anului 1918 s-au aflat "Regimentul 2 Brașov" (încărtiruit în cazarma „Franz Joseph”), o parte a "Regimentului 51 Cluj" (cu o componentă românească mai mare de 50 % ) și "Regimentul 37 Oradea" (încartiruit în cazarma „Albrechts”). Pe
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
a-i asigura de sprijin. Noua formațiune militară în curs de constituire urma să asigure ordinea și securitatea în oraș, precum și pe o rază de 10 kilometri jurul acestuia, urmând să-și dea concursul inclusiv în cazul unei rezistențe maghiaro-germane. Soldații români au continuat cu luarea unor măsuri asiguratorii. Astfel, fideli fiind în continuare ideii de imperiu, generalii Comandamentului austriac din Praga, Kestranek și Stonsche au fost arestați, soldații maghiari existenți au fost dezarmați și membri organizației revoluționare paramilitare a sokolilor
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
acestuia, urmând să-și dea concursul inclusiv în cazul unei rezistențe maghiaro-germane. Soldații români au continuat cu luarea unor măsuri asiguratorii. Astfel, fideli fiind în continuare ideii de imperiu, generalii Comandamentului austriac din Praga, Kestranek și Stonsche au fost arestați, soldații maghiari existenți au fost dezarmați și membri organizației revoluționare paramilitare a sokolilor cehi de pe plan local, au fost înarmați cu armament din depozitele celor 3 regimente. La 1 noiembrie 1918 "Legiune Română din Praga" s-a constituit oficial din efectivele
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
a acesteia, s-a sfințit drapelul românesc și s-a depus jurământul de credință față de națiunea română în forma stabilită de Consiliul Național Român Central, nou-înființat. Efectivele Legiunii care au numărat la 1 noiembrie 1425 de suflete, au crescut pe măsură ce soldații fostei armate austro-ungare au părăsit frontul pentru a se îndrepta spre casă, fie pe măsură ce din lagărele de prizonieri au fost eliberați alți soldați. Comandant a fost desemnat căpitanul de rezervă "Alexandru Simon" din "Regimentul 2 Infanterie", secondat de locotenentul "Zeno
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Român Central, nou-înființat. Efectivele Legiunii care au numărat la 1 noiembrie 1425 de suflete, au crescut pe măsură ce soldații fostei armate austro-ungare au părăsit frontul pentru a se îndrepta spre casă, fie pe măsură ce din lagărele de prizonieri au fost eliberați alți soldați. Comandant a fost desemnat căpitanul de rezervă "Alexandru Simon" din "Regimentul 2 Infanterie", secondat de locotenentul "Zeno Herbay". Preotul militar "Laurențiu Curea" a fost delegat administrator și sublocotenentul "Gavril Câmpeanu", secretar. S-au creat 3 trei resorturi conduse fiecare de
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Câmpeanu"), „Serviciul de legătură cu Consiliul Național Cehoslovac” (responsabili subofițerii cunoscători ai limbii cehe Octavian Bohățel și Horia Petra Petrescu) și „Serviciul medical” (responsabil medicul "Brutus Macavei"). Împărțirea efectivului s-a făcut în cinci companii. Cu scop de individualizare a soldaților, din 9 noiembrie 1918 comandantul acesteia a dispus renunțarea la la vechile însemne imperiale și purtarea în locul acestora la braț și pe chipiu a unei panglici tricolore cu inscripția „Legiunea Română”. În perioada 4-24 noiembrie 1918, comandamentul Legiunii a luat
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
asistenței militare. Consiliul Național Cehoslovac a pus la dispoziția Legiunii române un spațiu pentru încărtiruire, armament, alimente, medicamente și o soldă zilnică. Printr-o declarație, conducătorii Legiunii Române din Praga s-au subordonat "Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților" din Viena (îndrumat de trimisul Partidului Național Român din Transilvania, Iuliu Maniu), organism care-și propusese gruparea și organizare în jurul său a soldaților și ofițerilor români din vestul Dublei Monarhii și care la data de 1 noiembrie trimesese o delegație
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
o declarație, conducătorii Legiunii Române din Praga s-au subordonat "Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților" din Viena (îndrumat de trimisul Partidului Național Român din Transilvania, Iuliu Maniu), organism care-și propusese gruparea și organizare în jurul său a soldaților și ofițerilor români din vestul Dublei Monarhii și care la data de 1 noiembrie trimesese o delegație (formată din ofițerii Petru Popovici și Emil Colbazi) la Praga. Pentru a colabora eficient a trimis un delegat ca membru al "Senatului Militar
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
și Emil Colbazi) la Praga. Pentru a colabora eficient a trimis un delegat ca membru al "Senatului Militar Român Central". Pe parcursul lunii noiembrie 1918, s-au depus eforturi semnificative cu scopul de a localiza, concentra, organiza și încadra în continuare soldați români din fosta armata austro-ungară în cadrul Legiunii. Conform înțelegerii încheiate de partea română (reprezentată de ofițerii Gheorghe Repede, Laurențiu Curea și V. Cioban) cu liderii Consiliului Național Cehoslovac (reprezentat de dr. Scheiner), militarii Legiunii au contribuit la menținerea ordinii în
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
față în eventualității declanșării unei eventuale intervenții de represiune, după cum au contribuit la repunerea în funcțiune a unor activități industriale, a unor clădiri și a unor instalații dezafectate necesare reluării activității economice. Spre sfârșitul acestei luni însă, dat fiind că soldați români nu mai soseau de pe front și în contextul restabilirii ordinii în Praga și a eșecului ultimelor încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea Română din Praga și-a considerat misiunea încheiată. Conducerea Legiunii a luat în calcul acordarea de
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
trupele maghiare, ulterior urmând ca trupele române să treacă în Ardeal. După primirea știrii despre convocarea Mareii Adunări Naționale de la Alba Iulia însă, planul a fost abandonat și s-a trecut la elaborarea unui plan de expediere directă a a soldaților spre Transilvania. Este de menționat faptul că, prin organizarea unor unitati militare Consiliul Național Român Central a urmărit consolidarea pozitiei sale. Printr-un plan mai vast al acestui Consiliu, s-a urmărit însă și organizarea unei forțe militare regulate, înafară
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Banatului nu era încă definitiv lămurit, prudent, comandamentul militar sârb a decis astfel să dezarmeze forțele militare bine echipate ale Legiunii, spulberând în acest mod speranța românilor din Ardeal de formare a unei armate proprii. În cele din urmă toți soldații acesteia au ajuns Transilvania, fiind la Cluj pe 2 decembrie, dată la care Legiunea Română din Praga s-a autodizolvat. Ulterior, majoritatea ofițerilor și soldaților unității s-au înrolat în Gărzile Naționale Române și în Armata Română din Transilvania. Problemele
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
speranța românilor din Ardeal de formare a unei armate proprii. În cele din urmă toți soldații acesteia au ajuns Transilvania, fiind la Cluj pe 2 decembrie, dată la care Legiunea Română din Praga s-a autodizolvat. Ulterior, majoritatea ofițerilor și soldaților unității s-au înrolat în Gărzile Naționale Române și în Armata Română din Transilvania. Problemele pe care le-a întâmpinat Legiunea în timpul drumului de la Praga, au reprezentat unul dintre motivele pentru care Consiliul Național Român Central a adresat un memoriu
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
curcanilor și vânătorilor mei. Cere pardon și spune că nu mai faci altă dată!"” "Zeflemeaua" a mai publicat și caricaturi în care erau reprezentate relațiile sentimentale dintre militari și sexul frumos. Astfel, Petrescu a făcut un desen care arată un soldat de roșiori și o bucătăreasă corpolentă care au o discuție cu mai multe înțelesuri: „"Săftica: Dacă-mi place ceva la tine Vanghelie, e uniforma. Ea mi-a întors capu', bat-o norocu'! / Vanghelie (sentimental): Și mie ochișorii tăi verzi ca
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
cucerit ultimul pod peste Rin rămas intact, podul Ludendorff de la Remagen, și au stabilit un cap de pod foarte puternic pe malul răsăritean al fluviului. În timpul Operațiunilor Lumberjack și Plunder din februarie-martie 1945, germanii au pierdut aproximativ 400.000 de soldați, dintre care aproximativ 280.000 de prizonieri. Pe frontul de răsărit, Armata Roșie sovietică, (alături de care luptau și Forțele armate poloneze din est), a cucerit cea mai mare parte a Poloniei și a început înaintarea spre Berlin. Sovieticii (cărora li
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Armatei a 7-a germane și, împreună cu Armata a 7-a SUA, aproape că a reușit să distrugă Armata I germană. În cinci zile de lupte, între 18 și 22 martie, forțele lui Patton au capturat peste 68.000 de soldați germani. Aceste acțiuni îndrăznețe au eliminat ultimele poziții germane de la vest de Rin. Deși acțiunea lui Montgomery a continuat să fie planificată ca principalul atac, Eisenhower a dorit ca avântul forțelor americane din sud să nu fie irosit prin obligarea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
localități, conducătorii comunității și locuitorii care nu plecaseră încă foloseau steaguri albe (uneori cearceafuri, fețe de masă) pentru semnalarea dorinței de capitulare. Ofițerul comandant al unității aliate însărcinate cu ocuparea localității, de obicei o companie sau un batalion, accepta capitularea. Soldații aliați afișau copii ale proclamației lui Eisenhower "", al cărei text începea cu „Noi venim pe post de cuceritori, nu de opresori”. Proclamația cerea germanilor să se supună tuturor ordinelor date de ofițerii comandanți, instituia starea de asediu și limita puternic
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]