29,566 matches
-
râzând. Un bărbat Între două vârste Îi aștepta În marginea uliței Sărăriei. ― El este fratele meu - l-a prezentat vizitiul. ― Atunci să-i mulțumim pentru că ne-a Împrumutat căruța. ― Nu aveți pentru ce. Bine că ați reușit să vă faceți treburile - a vorbit omul, urcând În căruță... ― Rămânem Îndatorați - a Îndrăznit să spună tânărul. ― Atâta datorie să aveți și alta să nu vă stea În spate. Rămâneți sănătoși - a răspuns omul, Îndemnându și calul... După ce au terminat contravizita, profesorul s a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cam de multișor n-am mai mâncat eu așa bunătăți - a vorbit tata Toader, gustând dintr o porție... Când fiecare și-a isprăvit bucata din față, bătrânul Hliboceanu a reluat povestea: ― În ziua următoare, nu m-au pus la altă treabă, ci mi-au dat voie să „mă prefac a șurubăi” pe lângă tractor și platformele cu bușteni. Colegul meu de la Nicolina se uita la mine cam nu știu cum. „Adică te-ai ajuns, ce-ți pasă?” Îmi păsa, dar gândurile nu erau Încă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost decuplarea locomotivei. A plecat chiuind la dracu-n praznic. Până s-a Înserat binișor, nici un semn că amărâtul de marfar În care ne aflam are de gând să plece. Unul din călători, trecând pe lângă garnitură, n-a avut altă treabă decât să urce pe scara vagonului, ca să treacă În ceea parte, prin cabina frânarului tocmai unde ne aflam noi! A Împins de ușă, dar aceasta nu s-a mișcat un milimetru... Să nu mă Întrebați cât era de mică inima
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te-ai gândit la mine, Petrică. Cred Însă că nu-i dracul atât de negru pe cât ni se pare. ― Bine ar fi să fie așa, Nicule. ― Să lăsăm totuși ca viitorul să hotărască. ― Eu am să plec, fiindcă te așteaptă treburile tale și nu sunt puține. Cu bine. ― La revedere, Petrică și fii liniștit. Am să fiu mai atent la cei pe care Îi am În preajmă - i-a răspuns Nicu, ieșind după el să-l conducă. La capătul culoarului, s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Asistentul meu, doctor Gruia Toaibă. Trebuie să facem contravizita bolnavilor - a răspuns profesorul. ― Și cât durează? ― Depinde ce probleme de sănătate au apărut la pacienții operați și cum se prezintă cei propuși pentru intervenții chirurgicale. ― În astă seară veți contramanda treaba cu pacienții. Veți rămâne să răspundeți la unele Întrebări ale mele. ― Aici În clinică eu stabilesc programul. Discuția cu dumneata poate fi amânată, dar cercetarea bolnavilor nu. Așa că, doctore Gruia, hai să mergem! Spunând acestea, profesorul s-a ridicat și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu Încap exprimările subțiri, ci doar grosolăniile. Și dacă n-ați știut, aflați acum. Eu nu primesc dispoziții decât de la simțul datoriei și de la superiorii mei pe linie profesională... ― Adică? ― Cu alte cuvinte, eu, Împreună cu asistentul meu, ne-am terminat treburile pe astăzi. La revedere! ― Și unde vă duceți așa grăbiți? - a vrut să afle Vătrai. ― Dumneata ai auzit de primul secretar al Comitetului Județean de partid? Ei bine, acolo ne ducem. Primind acest răspuns neașteptat, securistul a rămas cu gura
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de o bucată de vreme s-a cam brăzdat. Și la vârsta ta...” „Mare pezevenghi mai ești. Acesta-i norocul tău”. „Norocul e cum și-l face omul. Și eu am avut grijă să mă aciuez pe lângă un om de treabă... Acum, să nu ți se ridice sfârla de să n-o mai ajungi nici cu prăștina”. ― S-a Întâmplat ceva, Gruia? - l-a Întrebat profesorul, văzându-l absent. ― Am descoperit printre paciente o fată, care face parte din familia bulibașei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Întrebat-o sora. ― Stanca mă cheamî. Stăncuța... ― Hai cu mine, Stăncuțo. Trebuie să te pregătesc pentru operație... Stăncuța a făcu ochii mari. ― Așă di răpidi? ― Nu te speria, Stăncuțo. Până să te opereze mai este timp. Acum avem alte treburi de făcut - i-a șoptit sora șefă. ― Dacî spui mata... Hai. Baia era pregătită și pacienta era așteptată de o infirmieră. ― Stăncuțo, faci tot ce Îți spune doamna. Ai grijă, Lenuțo, să se spele bine și apoi... Știi unde o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lupii În grămada de oi... Au intrat la sora șefă, care le aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile mele și mă Întorc când trebuie - a vorbit infirmiera. Pe o măsuță din cabinetul sorei șefe se găsea o tavă pe care se afla ceva de mâncare. ― Ia și mănâncă și pe urmă vei merge În salon. Poimâine ai să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mâncare. ― Ia și mănâncă și pe urmă vei merge În salon. Poimâine ai să fii operată. Să nu te temi, Stăncuțo. Nu-i o operație grea. În câteva zile ești acasă... Eu am să merg să văd de unele treburi și mă Întorc. Spunând acestea, sora șefă a plecat... Când s-a Întors, mâncarea era neatinsă, iar Stăncuța ședea pe aceeași margine de scaun, așa cum a lăsat-o. ― Da’ ce-i cu tine, Stăncuțo? De ce nu mănânci? Vai, ce copil
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dat? ― Nu cred că aș fi putut spune „nu”. ― Așa s-a Întâmplat și cu ditai profesorul. A acceptat să opereze de apendicită pe nepoata bulibașei. Întrebarea care mă frământă este pe cine să iau să mă ajute? Tu ai treabă peste poate... ― Pe... Pe Despina, domnule profesor. Profesorul a tresărit. A rămas puțin pe gânduri și apoi a Întrebat: ― Oare Despi nu va avea vreun complex de inferioritate În fața mea? ― Nici vorbă nu poate fi, domnule profesor. Are o prezență
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o prezență de spirit excepțională. Sunt sigur de asta. Mi-a dovedit-o când v-am operat pe dumneavoastră. ― Mulțumesc de Încurajare, dragule... La sfârșitul vizitei bolnavilor, profesorul i-a spus Despinei să treacă pe la el după ce Își va sfârși treburile de la salon. „Cu ce am greșit de mă cheamă tati la cabinet?” Acest gând a urmărit-o toată dimineața... ― Bine te-am găsit, tati. ― Bine ai venit, Despi. ― S-a Întâmplat ceva de m-ai chemat la tine? ― S-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tati! ― Așa trebuie să fie un medic adevărat, Despi. ― Mă voi strădui pe cât posibil să fiu la fel ca tine. ― Știu că vei reuși, fiindcă ziua bună se cunoaște de dimineață... Și acum, destul cu „dulcegăriile”. Hai să trecem la treabă! ― Cât de imprevizibil ești, tati! Eu mă așteptam să mă mai „alinți” și tu... - a sfârșit Despina vorba râzând. Profesorul s-a ridicat, a venit În fața ei și a sărutat-o pe frunte. ― Asta e pentru Încurajare, Despi. ― Și asta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că ești un chirurg adevărat! ― Nu exagera, tati. ― Nu o spun fiindcă tu ești Despi, ci o spun ca cel prin mâna căruia au mai trecut și alți chirurgi... Acum, hai să ne odihnim un pic și apoi fiecare la treaba lui... * În cămăruța lui, Gruia revedea pentru a câta oară lucrările pregătite În vederea confruntării cu cei care vor hotărî dacă merită să urce pe treapta universitară următoare sau dacă mai are Încă nevoie de pregătire... Se apropia ora de vizitare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întreb totuși ce contează mai mult În fața acestor troglodiți: știința sau originea socială <sănătoasăă?” - gândea Gruia, studiindu-l mai atent pe intrus. Și-a aruncat privirea spre pendula din peretele sălii. Sfertul de oră trecuse de multă vreme. „Se vede treaba că au cam obosit cerberii. Nu am alta de făcut decât să-i aștept”- și-a spus Gruia, așezându-se. În cele din urmă, comisia s-a Întors În sală. Rectorul a deschis vorba: ― Vă rog să puneți Întrebări, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vecine. Ogoiește-i pe acești intruși și prefă-te Într un fachir, care stă cu tălpile goale pe ditai grămada de jăratec!” - l-a dădăcit din nou gândul de veghe. „Tare mă tem că profesorul se preface preocupat de cine știe ce treabă tocmai pentru a-mi pune răbdarea la Încercare, prietene” - a presupus Gruia. „Uite că la asta nu m-am gândit, dar cu atât mai mult stăpânește-ți simțurile”. În cele din urmă, profesorul a scos din sertar un dosar care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luni?! Și nu putem face nimic?! Păi ar mai exista o posibilitate, dar nu cred că vom putea termina toată munca până la apus! Dar de ce până la apus? Pentru că la apus portalul se va închide! Păi atunci să ne apucăm de treabă, o să vă ajut și eu, pentru a termina mai repede! Bine, atunci hai să te prezentăm Reginei și să o informăm și pe ea în legătură cu portalul! Ajunși în palatul Reginei, piticul a spus: Maiestatea-voastră, permiteți-mi să vă prezint un
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
în legătură cu o problemă legată de portal. Bună, pământeano! Sunt încântată să te cunosc! Plăcerea e de partea mea, Înălțimea-voastră! După ce am făcut cunoștință cu Regina, piticul i-a explicat ce se întâmplase cu portalul și apoi ne-am pus pe treabă. I-am ajutat să confecționeze frunzele ruginii, bruma cea argintie și stropii de ploaie. Când toate lucrușoarele au fost gata, am mers la portal, dar am realizat că nu am nicio modalitate de a ajunge înapoi acasă, ceea ce m-a
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
trotuar de lemn. Abia atunci mi-am dat seama că aveam în fața ochilor, în carne și oase, persoane care trăiseră la începutul secolului. Purtau fuste lungi până în pământ, care foșneau la fiecare pas. Era o zi caldă, dar se vede treaba că, mai devreme, plouase. Se zăreau urme de noroi pe tivul fustelor. Cea mai în vârstă dintre doamne m-a privit și a zis: - Ia te uită! Joseph Maynard! Deci, până la urmă, ai sosit la timp ca să fii de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
îndoială s-a risipit. Dintre toți cei prezenți acolo am fost singurul purtător al numelui Maynard, în afară de răposata mea bunică. După aceea, am discutat cu avocatul familiei și am devenit proprietarul formal al tuturor bunurilor. Apoi, m-am așternut pe treabă, ca să mă asigur că tatăl meu avea să se nască. Pentru un bărbat care știa sigur că această căsătorie urma să aibă loc, Marietta era, totuși, o fată surprinzător de greu de abordat. Mai avea un admirator, un tânăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Daisy erau foarte blonde. Pe Iordan îl preocupa mai mult cățeaua, boxerița albă, decît cealaltă Daisy. Îl trăda felul cum o acompania la pian, plictisit și nepăsător, cînd ne "șanta" cîte ceva serile și o lua prea sus. "Muzica-i treabă grea, nu-i așa, coane Victorache?" persifla el, în acord cu tata. Puteam să joc iarăși la loterie. Înainte să plece m-a întrebat, uitîndu-se la mine pătrunzător: "Ce faci?" "Never better. You?" Nu-i mai puteam spune "tătișor". "Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
terminat de cercetat zelos tufișul, îngroapă la loc, în frunze, nuca. O bate harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca meticulos. Dar, după ce l-a lăsat să-și termine treaba, îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noi, cîinii, ne-am născut legitim buni de serviciu pentru om. Dacă-i om! Cu toate astea, deși e cel mai vechi prieten, "cîinele rămîne un proletar printre animale". Am încheiat citatul. Însoțea pe cerșetori; la Roma, era pus la treabă, împreună cu alte animale sălbatice, trebuia să lupte contra gladiatorilor. Ca să nu-ți mai vorbesc despre cîinele ciobănesc, păstor mai bun decît păstorul. Cîinele-lup, ca mine, a făcut și războaie. Crezi că i-au dat vreo decorație? L-au lăsat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cerere"", m-am plîns lui Iordan. "Lasă-i la dracu' naibii, mi-a aruncat el, furioso. Ai pierdut o slujbă, nu o cruciadă. E de preferat afară decît înăuntru, cu Lerești. Fii fericită că te-a exclus de la editoriale, reportaje, treburi agitatorice, instructaje potitice". Sigur, el avea scenă. Intra în scenă la persoana întîi. Eu n-o mai aveam. Critică de întîmpinare nu poți scrie pentru sertar. Îți trebuie loc unde s-o tipărești. Leandru mă redusese la zero. Urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obsceni. Adică, după DEX: nerușinați, triviali, indecenți, vulgari, porno(grafici); că prozatorii români nu-s destul de destrăbălați, n-au gînduri destul de murdare, nu folosesc destule cuvinte neconvenabile, deșucheate, scîrboase, fără perdea/perdele. Într-un cuvînt, că literatura noastră "n-are treabă cu carnalu'". Flaubert descrie pădurea toamna. Atît. Și cititorii știu că Emma Bovary făcea dragoste cu Rodolphe. Nu-i nevoie să spună, ca un optzecist teribil: Atunci am înțeles ce înseamnă o pizdă adevărată". Eu, una, am repulsie față de erotomani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]