28,176 matches
-
că pictorul a dorit să realizeze "un imn al primăverii sau al naturii și o preamărire a muzicii"393. Prima ipostaziere a temei, datând de dinainte de 1900, înfățișează un grup de șapte copii care compun nu un quartet, ci mai degrabă o mică orchestră. Este drept că numai patru dintre ei dispun de un instrument: o harfă, o viola da gamba, vioara I și vioara II, după toate regulile unui cvartet, în timp ce ceilalți trei copii le țin în față partiturile. Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar și temperamentul năvalnic al declanșării instinctualului sunt prezente în acest tablou, sintetizate estetic în figura sfinxului, expresie a frumuseții stranii a unei noi arte. Cele două tablouri prezente în același spațiu nu opun două viziuni complet diferite cât, mai degrabă, încearcă o sinteză prin aceea că, așa cum consideră Gottfried Fliedl, "sunt încercări de a transforma trecutul în prezent"402, într-un caz cultura antichității, în celălalt, cultura Biedermaier. Capitolul VIII VIII.1. Kimon Loghi simbolistul În 1945, la sala Dalles
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce nu-l împiedică, dimpotrivă, de a avea printre artiștii noștri nota lui personală, bine subliniată de colorit, de sentiment, așezarea pe pânză, alura decorativă a compoziției. Al său Gavroche parizian cu coif roșu are pecetea lui, dar este mai degrabă un studiu decât un tablou. Tristia, această femeie în costum antic sprijinită de un perete, este o figură expresivă. În ce privește compoziția à la Böcklin pe care domnul Loghi a intitulat-o Amor, ea trebuia tratată de o manieră mai puțin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
antichității grecești și latine. Avem exemplul unui Leon Bakst, cu Terror antiquus (1908) de ilustrare printr-un singur tablou a ceea ce reprezintă antichitatea în viziunea simbolistă. Artur Verona pictează Frumusețe antică, o vază ornamentală de proveniență romană, tablou simbolist mai degrabă prin titlu; Artachino, o temă mitologică în Biblis transformată în izvor, de gust clasic; Dimitrie Florian un Templu grecesc, care introduce în ecuație sensibilitatea ruiniștilor romantici la confiniile cu simbolismul. În pictura lui Loghi, temele antichității probează o recurență semnificativă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
peisajele urbane, Mahalaua Dracului (1898), Ghereta din Filantropia etc. Theodor Enescu demonstrează că o parte dintre aceste tablouri se află sub influența unui simbolism difuz care, le disociază de scenele de pitoresc urban sau de intențiile evident polemice, specifice, mai degrabă, picturilor unui Octav Băncilă. Pictorul nu face propriu-zis critică socială, iar periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar al militantului socialist. Într-un tablou precum Popas în pădure, figurile personajelor, un bătrân însoțit de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Stilul 1900, sub diferitele sale denominații, Jugendstil, Liberty, Stile Floreale, Modern Style, Sezession, Art Nouveau etc., asupra artiștilor români. În cazul lui Luchian, nu este menționat un anume pictor care să-și fi pus amprenta asupra formației sale, ci mai degrabă pictorul român apare ca tributar unei mode. Luchian participase alături de alți câțiva pictori la înființarea societății "Ileana", în 1898, pentru ca în 1900 să contribuie la apariția revistei cu același nume, prima revistă dedicată exclusiv fenomenului artistic românesc. Deși totul în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Luchian traversează o modă, dar faptul în sine se reflectă ulterior în opera sa și este în măsură să ofere un sens mai puternic, dincolo de improbabilele rătăciri-tatonări artistice ale pictorului. Am putea spune că perioada decadento-simbolistă constituie un răgaz mai degrabă fericit lăsat pictorului. Adevărata criză legată de ruinarea rapidă a sănătății sale îl surprinde în această etapă, iar acuitatea pictorului pare să se accentueze, urmând noi linii de forță, care păstrează pe alocuri amprenta decadent-simbolistă a etapei anterioare. Într-adevăr
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminine apar într-un cadru floral dens, adus prin stilizare la nivelul unui arabesc, a unei geometrii, ce-i drept, sinuoase, care face un tandemn relevant cu geometria construcțiilor din fundal. Pentru o parte din aceste tablouri, arhitectonica relevă mai degrabă un oraș flamand, punând în evidență sursa de inspirație străină, dar și eclectismul stilului. Pieptănăturile sofisticate adăugă propria lor geometrie arabescului floral, iar veșmântul, printr-un procedeu de continuitate mimetică, integrează volutele și dantelăria nu mai puțin complicată a florilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
traversată. Influența tabloului lui Tițian este mai mult decât evidentă, el furnizează tema și modalitatea ei de tratare și, până la un anumit punct, chiar de interpretare. Nici Cecilia Cuțescu-Storck nu privilegiază un examen moral intransigent; cele două ipostaze apar mai degrabă reunite în perspectiva unei viziuni integratoare a artei, vădind o continuitate, o coprezență a celor două dimensiuni. Pictorița nu va înclina balanța în favoarea unui eticism subiacent, așa cum s-a întâmplat în secolul al XVII-lea sub incidența Contrareformei, ci le
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele à la Leonardo da Vinci, Michelangelo. De asemenea, sunt acceptate interpretările teogoniilor orientale, însă nu și cele ale raselor galbene, straniu rasism estetic! Acest regulament de ordine interioară nu a fost ținut cu strictețea enunțării sale, el reprezintă, mai degrabă, un program, o opțiune estetică configurând cadrul formal al unei arte simboliste. Salonul rozacrucian a reușit să adune printre expozanți printre cei mai importanți pictori simboliști ai vremii, din Franța și Belgia în special, dar și din Olanda, Germania și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că observatorii mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe care expoziția ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet era asociat, mai degrabă, tendințelor moderniste în literatură și artă. Concomitent, criticul susținea ca o prioritate a noii direcții afirmarea individualismului în artă, dar și a unui "spirit național" care se acordă cu prelucrarea elementului folcloric și în special al universului feeric al bâlinelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
proiectul edificării unei arte moderne la începutul secolului XX în România. Articolul lui Ion C. Bacalbașa, cel care deschide primul număr, nu reprezintă un manifest propriu-zis, nu conține un program bine structurat, vehiculând o serie de generalități. El configurează, mai degrabă, o atitudine, reluând o parte din dezideratele secesioniste, prezentate în manifestul propriu-zis de la Salonul Independenților din 1896. Argumentele lui I. Bacalbașa constau în afirmarea necesității dezvoltării artelor frumoase, a unui gust educat, a promovării tinerilor artiști și a noilor direcții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
2 al revistei, unde încearcă oarecum căznit o abordare gheristă, sociologizantă a artei pe calapodul dicotomiei dintre natura obiectivă a factorilor de mediu și natura subiectivă a vieții sufletești cu reflexe din teoria păturilor superpuse, poeți cu fulgurații simboliste, mai degrabă prizonierii unei maniere, având ca numitor comun un sentimentalism fad și grațios, precum A. Davila, dar și sensibilul poet decadento-simbolist Dimitrie Karnabatt, semnând D. Karr etc. "Partea artistică" grupează, în marea ei majoritate, pictori români, dar și contribuții mai degrabă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
degrabă prizonierii unei maniere, având ca numitor comun un sentimentalism fad și grațios, precum A. Davila, dar și sensibilul poet decadento-simbolist Dimitrie Karnabatt, semnând D. Karr etc. "Partea artistică" grupează, în marea ei majoritate, pictori români, dar și contribuții mai degrabă modeste ale unor pictori străini, în vogă. Se poate vedea și aici selecția de gust, ilustrativi sunt simboliștii, secesioniștii, cei cu o marcată sensibilitate decadentă. Românii sunt Ștefan Luchian ortografiat adesea Lukian -, Nicolae Vermont, Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dedică un amplu articol celor trei expozanți la sala Atheneului: Arthur Verona, Nicolae Grant și Ștefan Popescu. La analiza pe care o face lucrărilor acestor trei pictori se mai adaugă câteva considerații despre Juan Alpar (Ioan Alexandru Paraschivescu) socotit, mai degrabă, un pictor minor 504. Sunt demne de menționat digresiunile pasionante ale lui Alexandru Bogdan-Pitești, în jurul unui tablou banal, cuminte, al lui A. Verona, tablou înfățișând un țăran stând întins pe iarbă. Tabloul îi provoacă criticului un delicios derapaj stilistic de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat în Tahiti pentru a redescoperi acolo un paradis pierdut al originilor, abordarea temei orientale de către Cecilia Cuțescu-Storck nu se află sub influența unui milenarism nostalgic, ci împărtășete, mai degrabă, atracția unui sens ascuns al lumii, încifrat de o tradiție ancestrală, care reușește să se comunice în absența tahitienilor sau a altor seminții din Extremul Orient, prin intermediul "orientalilor" autohtoni, țiganii. Cecilia Cuțescu-Storck scoate tema de sub incidența pitorescului, pentru a o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
soțul sau iubitul mort. Chipul Salomeei a fost înnobilat prin suferință, s-a spiritualizat prin ecou cu hieratismul pe care-l degajă chipul cețos al sfântului. Surprinde gingășia gestului care nu contrariază, nu generează tensiunea specifică esteticii decadente, ci mai degrabă un sens unional, redempționist, cathartic, al unei reconcilieri în suferință a călăului cu victima. Îmbrățișarea capului are ceva suroral sau chiar marial, apropiată de tratarea unei teme complementare la Fernand Khnopff. Salomeea poartă o brățară pe mână și un inel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
albă expusă privirii realizează un contrast între oroarea actului crud, înfățișat în consecința sa directă, capul sfântului, și frumusețea delicată a nudului. La aceasta se adaugă și podoabele pe care le poartă, pieptănătura complicată, diferită de cea uniformizată și mai degrabă austeră a celorlalte personaje din anturaj. Tot în fundal se pot vedea vârfurile unor chiparoși, arbori simbolizând moartea, făcând parte din recuzita simbolisto-decadentă, ceea ce dovedește încă odată familiaritatea pictoriței cu secesionismul de factură simbolistă al picturii germane. Nuditatea femeii la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gură apare din nou. Salomeea ține în mâini acest cap din care sângele curge abundent și-l sărută, dar nu pe gură, ci pe obraz. În fundal se află doi chiparoși, dar detaliul are la Cecilia Cuțescu-Storck o semnificație mai degrabă decorativă, cu respectul conferit unui clișeu simbolist prestigios. Influența iconografiei bizantine este mult mai marcată în acest tablou, iar Salomeea apare înzestrată cu atribute mariologice, chiar dacă substituția nu este clar precizată, ci doar sugerată. Salomeea este singura care are capul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apare înzestrată cu atribute mariologice, chiar dacă substituția nu este clar precizată, ci doar sugerată. Salomeea este singura care are capul acoperit cu un fel de văl-maramă, care poate fi considerat un semn al doliului, are picioarele goale, precaritate asociată mai degrabă smereniei, iar veșmintele sale, cu o mulțime de pliuri, după canonul picturii bizantine, servesc asimilării imaginii sale cu cea a rolului protector, matern, sau a rolului asumat ulterior de Maria Magdalena, prostituata pocăită. Atitudinea sa umilă, încovoiată, precum și un volum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poartă o coroană, este regina. Salomeea păstrează o rezervă resemnat-hieratică, întinzând deasupra mesei talgerul pe care se află capul sfântului Ioan. Herodiada ridică o cupă, chipul ei rămâne impasabil, inflexibil, nu exprimă nici jubilație, nici ură, nici seninătate, ci mai degrabă un fel de detașare vecină cu nepăsarea. Dacă Salomeea ține ochii închiși, ochii reginei sunt larg deschiși. Ea pare să fie deplin conștientă de greutatea actului tocmai împlinit, al cărui instrument a fost fiica ei. Dacă veșmântul Salomeei are o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
putem discerne o manieră bizantină de a trata capul Sfântului Ioan. Trăsăturile sale par și mai difuze, se dizolvă într-o masă neclară, din acest cap nu a rămas decât o mască, el este aproape aplatizat. Cecilia Cuțescu-Storck focalizează, mai degrabă, intensitatea suferinței, un bocet mut al femeii îngenunchiate la picioarele piedestalului. Ea atinge cu una din mâini chipul sfântului, lipindu-și fața de fața lui. Lipsește atât sângele, cât și gestul blasfemic al sărutului pe gură. Salomeea își ține ochii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sfântului Ioan, mâinile ei rețin ondulația părului sfântului care urmează geometria spiralată de cochilie a unei linii caracteristice Art-Nouveau-ului. Este o modalitate de a înfățișa extraordinara suplețe a dansatoarei elogiată și în Herodiada lui Flaubert care acompaniază trofeul sângeros? Mai degrabă poziția mâinilor, anatomic imposibilă sculptorul a evidențiat și elongația nefirească a gâtului Salomeei sugerează transferul actului crud în spațiul corporalității, transformând-o în același timp pe Salomeea dintr-o dansatoare-gimnastă de o mobilitate ieșită din comun, deopotrivă într-un obiect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fluiditatea deplină a arcului grațios al figurii coregrafice. În plus, capelura nimfetei, un breton sever, băiețesc, pare să sugereze caracterul androgin al figurii care ne este prezentată. În Salomeea lui Storck, postura dă măsura nu unei contradicții ireconciliabile, ci, mai degrabă, a unei tensiuni perpetue, suspendate în încordarea de arc a corpului care pare că nu se va elibera niciodată. Rezolvarea acestei tensiuni rămâne într-o zonă a ambiguității, pentru că formula aleasă de Storck îmbină această grație contorsionată a nimfetei cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
d-sale, deși atacă uneori subiecte pasionale. Salomeea culcată nu are frenezia palpitantă de tinerețe în exprimarea răzbunării satisfăcute, când joacă în picioare capul tăiat al Botezătorului"557. În nudurile culcate nu avem propriu-zis o temă, ci o expresie mai degrabă neutră, înscrisă în cadrul general al nudului ea apare oarecum mai nuanțată într-o piesă intitulată Dormind. Sculptorul vrea să prindă liniile unui corp în absența unei stări, a unui afect, dar și un reflex intimist. Tratarea corpului, modelajul nu se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]