28,559 matches
-
o teorie a motivației morale. El a sustinut c] la fel cum avarul devine atașat de averea lui, oamenii pot dezvolta un atașament direct fâț] de principiile lor morale chiar dac] la început ele sunt percepute ca instrumente în realizarea fericirii. Oamenii pot dezvolta o motivație interioar] de a acționa moral, devenind astfel ființe pe deplin autonome. (Curentul utilitarist este prezentat mai pe larg în capitolul 19, „Consecințialismul” și în capitolul 20, „Utilitatea și binele”. Vezi, de asemenea, în capitolul 40
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
20, „Utilitatea și binele”. Vezi, de asemenea, în capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Utilitariștii au continuat s] enunțe principiile acțiunii drepte doar în funcție de binele pe care aceasta îl aduce. Deși în comparație cu Bentham, Mill a pledat pentru o înțelegere mai complex] a fericirii umane, el a sustinut totuși c] binele este în esenț] un factor de satisfacere a preferințelor care difer] uneori radical, de la o persoan] la alta. În opoziție cu aceast] perspectiv], intuiționiștii au susținut c] principiile acțiunii drepte nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din analiza binelui rezultat. Intuiționștii englezi ai secolului al XIX-lea, al c]ror reprezentant de seam] a fost William Whewell (1794-1866), au încercat s] apere etică creștin] în fața argumentului utilitarist conform c]ruia scopul moralei este de a realiza fericirea lumeasc] pentru toți oamenii. Este important de menționat ins] c] intuiționismul lor a recunoscut c] fiecare persoan] poate cunoaște cerințele moralei. În lucrarea The Method of Ethics (1874), Harry Sidgwick a încercat s] arate c] perspectiva intuiționist] asupra fundamentelor moralei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Hâre, Kurt Bainer și Richard Brandt sunt printre numeroșii gânditori ce s-au aplecat asupra acestor chestiunii. (Vezi, de exemplu, capitolul 40, „Prescriptivismul universal” scris de Hâre.) Toți acești autori cred c] scopul ultim al moralei este de a crește fericirea uman] prin oferirea de metode raționale de rezolvare a disputelor. Deși au fost elaborate și alte poziții, putem concluziona c] teoriile utilitariste au dominat etică anglo-american] în anii ’60. iii. Noi direcții În opoziție cu lungă tradiție a gândirii utilitariste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
postulate”, putem înțelege și ideea unor ființe care sunt parte atât a ordinii naturale, cât și a celei morale. Dac] postul]m existența unui Dumnezeu binevoitor, atunci virtutea moral] spre care țintesc agenții liberi poate fi compatibil] și proporțional] cu fericirea dorit]. Kant vorbește despre o astfel de coordonare perfect] între virtutea moral] și fericirea că bine suprem. Realizarea binelui suprem va dura foarte mult timp: trebuie s] postul]m deci niște suflete imorale asemeni unei providențe divine. Aceast] imagine a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cât și a celei morale. Dac] postul]m existența unui Dumnezeu binevoitor, atunci virtutea moral] spre care țintesc agenții liberi poate fi compatibil] și proporțional] cu fericirea dorit]. Kant vorbește despre o astfel de coordonare perfect] între virtutea moral] și fericirea că bine suprem. Realizarea binelui suprem va dura foarte mult timp: trebuie s] postul]m deci niște suflete imorale asemeni unei providențe divine. Aceast] imagine a fost satirizat] de-a lungul timpului. Heine îl consideră pe Kant un revoluționar îndr
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de natur] etic]. Egoismul desemneaz] aici o schem] motivațional] prin care oamenii își elaboreaz] un model comportamental motivat și în conformitate cu un anumit principiu - acela de a face orice sau doar ceea ce ap]r] și promoveaz] propria bun]stare, interesele personale, fericirea, prosperitatea sau valorile lor cele mai de preț - fie din cauz] c] sunt indiferenți fâț] de ceilalți, fie pentru c] interesele lor primeaz] asupra intereselor celorlalți atunci când cele dou] p]rți sunt în litigiu. Încadrarea în aceast] tipologie particular] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
urmei, propriilor interese. Într-o cunoscut] remarc], episcopul Butler afirmă urm]toarele: „Atunci cand ne acord]m o or] de liniște și odihn], nu putem g]și o explicație acestui fapt pan] ce nu vom fi convinși c] el este spre fericirea noastr] sau cel puțin nu împotriva ei.” (Butler, 1726, predică 11, paragraful 20). Deși Butler folosește cuvântul „fericire” în locul „binelui (absolut)”, cele dou] exprimând același lucru, de vreme ce fericirea constituie, într-adev]r, binele absolut. Al]turi de o alt] premis] la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de liniște și odihn], nu putem g]și o explicație acestui fapt pan] ce nu vom fi convinși c] el este spre fericirea noastr] sau cel puțin nu împotriva ei.” (Butler, 1726, predică 11, paragraful 20). Deși Butler folosește cuvântul „fericire” în locul „binelui (absolut)”, cele dou] exprimând același lucru, de vreme ce fericirea constituie, într-adev]r, binele absolut. Al]turi de o alt] premis] la fel de clar], egoismul raționalist naște ideea de egoism etic. Aceast] premis] este reprezentat] de raționalismul etic, care afirm] c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestui fapt pan] ce nu vom fi convinși c] el este spre fericirea noastr] sau cel puțin nu împotriva ei.” (Butler, 1726, predică 11, paragraful 20). Deși Butler folosește cuvântul „fericire” în locul „binelui (absolut)”, cele dou] exprimând același lucru, de vreme ce fericirea constituie, într-adev]r, binele absolut. Al]turi de o alt] premis] la fel de clar], egoismul raționalist naște ideea de egoism etic. Aceast] premis] este reprezentat] de raționalismul etic, care afirm] c], dac] o cerinț] sau o recomandare se vrea a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ofer] o perspectiv] legat] de acea stare care am dori s] prevaleze în acțiunile noastre sau în lume, în general. O teorie precum utilitarismul clasic susține c] singurul aspect care conteaz] este cât de mult pot s] se bucure de fericire ființele conștiente. O teorie natural] a dreptului susține c] aspectul cel mai important este în concordant] cu legile naturii. Diferite alte teorii propun că importante aspecte precum libertatea omului, solidaritatea social], evoluția autonom] a naturii sau o combinație a acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orice direcție pe care ar urma-o lumea ca rezultat al unei opțiuni f]cute, are o valoare determinat], deși poate c] nu în funcție de unicitatea să, de st]rile de valoare realizate aici: gradul de determinare rezult] din starea de fericire a lumii, în care libertatea este respectat] și natura prosper]; valoarea determinat] nu va fi unic], de vreme ce ponderile dintre acest tip de st]ri nu sunt stabilite în parte. 2) Orice opțiune, orice posibilitate pe care un agent o poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
general, unor asemenea exemple, dar exist] și excepții. Această înseamn] c], prin abordarea doar a câtorva st]ri de valoare, strategia nonconsecințialist] nu va fi bine definit] întotdeauna. S] lu]m, de exemplu, o stare cum ar fi cea a fericirii. Aceast] valoare poate fi respectat] și promovat], în același timp: respectarea ei implic] grijă pentru fericirea celor cu care intrați în contact direct, indiferent de efectele indirecte. Dar, în practic], nu este întotdeauna clar ce anume implic] un atașament din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
st]ri de valoare, strategia nonconsecințialist] nu va fi bine definit] întotdeauna. S] lu]m, de exemplu, o stare cum ar fi cea a fericirii. Aceast] valoare poate fi respectat] și promovat], în același timp: respectarea ei implic] grijă pentru fericirea celor cu care intrați în contact direct, indiferent de efectele indirecte. Dar, în practic], nu este întotdeauna clar ce anume implic] un atașament din sfera nonconsecințialist]. Adepții teoriei nonconsecințialiste nu ne spun cum s] alegem atunci când nici una dintre opțiunile pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din sfera nonconsecințialist]. Adepții teoriei nonconsecințialiste nu ne spun cum s] alegem atunci când nici una dintre opțiunile pe care le avem la dispoziție nu indic] o valoare relevant]. Exist] multe cazuri de acest fel, legate de o stare că aceea a fericirii. De asemenea, exist] cazuri în care nici una dintre opțiuni nu ofer] certitudine în ceea ce privește acțiunile corecte care rezult] din fericirea celor cu care într]m în contact direct: cazuri în care o opțiune asigur] o șans] a acelui rezultat și o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avem la dispoziție nu indic] o valoare relevant]. Exist] multe cazuri de acest fel, legate de o stare că aceea a fericirii. De asemenea, exist] cazuri în care nici una dintre opțiuni nu ofer] certitudine în ceea ce privește acțiunile corecte care rezult] din fericirea celor cu care într]m în contact direct: cazuri în care o opțiune asigur] o șans] a acelui rezultat și o a doua opțiune care ofer] cea mai bun] perspectiv] asupra fericirii generale. R]spunsul teoriei nonconsecințialiste în asemenea cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ofer] certitudine în ceea ce privește acțiunile corecte care rezult] din fericirea celor cu care într]m în contact direct: cazuri în care o opțiune asigur] o șans] a acelui rezultat și o a doua opțiune care ofer] cea mai bun] perspectiv] asupra fericirii generale. R]spunsul teoriei nonconsecințialiste în asemenea cazuri nu este definit. iii. Principalul argument împotriva consecințialismului De regul], se spune despre aceast] teorie c] ar face ca un agent s] realizeze fapte îngrozitoare, atâta timp cât aceste fapte promit urm]ri dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fost adus în ultimul secol, el a fost și refuzat, în special de c]tre scriitori că John Austin și Henry Sidgwick. Ei au ap]rât utilitarismul clasic, teoria moral] a consecințelor potrivit c]reia singură valoare este cea a fericirii umane sau, cel putin, a ființelor sensibile. Austin a oferit un exemplu în The Province of jurisprudence [Sfera jurisprudenței] (p. 108), în care susține c] utilitaristul nu are nevoie de agenți care s] se transforme în cazuiști permanenți. „Deși el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiul s]u, utilitaristul este departe de a afirma c] binele general ar trebui s] fie motivația îndr]gostitului. Nu s-a afirmat sau conceput niciodat] în utilitarism c] îndr]gostitul ar trebui s] își s]rute iubita în virtutea unei fericiri comune.” Austin subliniaz] faptul c] o teorie consecințialist] cum este utilitarismul este o explicare a tot ceea ce o opțiune justific] în raport cu alternativele - faptul c] promoveaz] valoarea relevant] - și nu o explicare a felului în care agenții ar trebui s] delibereze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o explicare a tot ceea ce o opțiune justific] în raport cu alternativele - faptul c] promoveaz] valoarea relevant] - și nu o explicare a felului în care agenții ar trebui s] delibereze atunci cand selecteaz] o opțiune. Faptă îndr]gostitului poate fi justificat] prin promovarea fericirii umane, caz în care utilitaristul ar fi îndrept]țiț în alegerea să. Dar aceasta nu înseamn] c] utilitaristul se așteapt] că îndr]gostiții s] își selecteze și s] își monitorizeze avansurile referindu-se la acest scop abstract. Protestul adepților teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Totuși, aceast] replic] din sfera nonconsecințialist] nu reprezint] un argument conving]tor, deoarece presupunerea este fals] în mod explicit. S] revenim la îndr]gostit și la iubita să. Dac] îndr]gostitul își calculeaz] fiecare îmbr]țișare, armonizând-o cu cerințele fericirii generale, nu va exista pl]cere pentru nici una dintre p]rți. O condiție pentru că o îmbr]țișare s] produc] pl]cere este spontaneitatea acesteia, faptul c] ea vine din sfera afectivit]ții naturale, necalculate dinainte. Nu este nevoie s] mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
loialitatea personal] și libertatea politic]. Prin analogie, aceleași posibilit]ți exist] și în cazul st]rilor dezirabile. Așa cum am v]zut, un agent poate alege s] onoreze o valoare asociat] în mod tradițional cu teoria consecințelor, cum ar fi cazul fericirii, desi incertitudinea ce caracterizez] opțiunile poate s] impieteze formă inițial] a strategiei; a onora aceast] valoare înseamn] a nu cauza nim]nui nefericire în mod direct, deși aceasta ar putea contribui la creșterea fericirii per ansamblu. Agentul poate alege, de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoria consecințelor, cum ar fi cazul fericirii, desi incertitudinea ce caracterizez] opțiunile poate s] impieteze formă inițial] a strategiei; a onora aceast] valoare înseamn] a nu cauza nim]nui nefericire în mod direct, deși aceasta ar putea contribui la creșterea fericirii per ansamblu. Agentul poate alege, de asemenea, s] promoveze o valoare ce nu are leg]tur] cu teoria consecințelor, cum ar fi cea a respectului pentru cel]lalt. Promovarea acestei valori implic] încercarea de a ne asigura c] oamenii se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
devine atât de dependent de soția lui încât ar fi în stare s] se sinucid] dac] ar afla ceea ce crede această despre el. Captiv] într-o c]snicie nereușit] din pricina propriei sale decizii, Dorothea se mulțumește cu puținele clipe de fericire petrecute în singur]țațe. Odat] ce îl întâlnește pe Will Ladislaw, g]sind astfel și marea iubire, se gândește s] își p]r]seasc] soțul. Pe întreg parcursul românului, Dorothea duce o lupt] interioar] provocat] de conflictul dintre ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ține cont de implicațiile asupra acțiunii. Orice preciz]ri privind caracterul sunt absențe din aceste teorii. Dup] cum afirm] Lawrence Blum, „este surprinz]tor faptul c] utilitarismul - care susține ideea c] fiecare individ își dedic] întreaga viat] dobândirii binelui și fericirii - nu a încercat s] ofere o descriere conving]toare a unui asemenea stil de viat].” (Blum, 1988) Teoria virtuții urm]rește tocmai acest deziderat, prin descrierea unor tipologii de caracter sau a unor modele demne de urmat. Deși noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]