28,509 matches
-
Lectura nu e creatoare, ci doar foarte atentă, solicitată să cerceteze fiecare cuvânt. Detaliul trecut își face loc în discursul prezent. Apanajul acestui discurs prezent, care nu modifică deloc trecutul, e claritatea cu care rememorează și explică indirect. E de remarcat claritatea limbajului Desperado. Tiparul narativ e exasperant, dar frazele prin care intrăm în legătură cu el sunt cum nu se poate mai accesibile. Romanul Desperado, prezentul Desperado, sunt în aparență accesibile, în esență o piatră de încercare pentru memoria și capacitatea combinatorie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deci a ceea ce s-a numit multă vreme lectură activă, ci a unei lecturi aglutinante. Abia după îngurgitare, vine efortul. Lectorul își dă măsura la relectură. Dar până acolo el se inițiază în post-timp. Sentimentul de post-timp apare când lectura remarcă absența încheierii intrigii. Eroul trăiește într-un post-trecut, post-prezent, post-viitor, nelegate între ele. Poate urma orice, oricând, putem interpreta oricum, deci nu mai are rost interpretarea, drept care am vrea să credem autorul pe cuvânt. Așa izbutește autorul Desperado să dezarmeze
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oricum n-are de ce, n-a fost el așa de important încât să se simtă vinovat. Orgoliul lui suferă în tăcere, chiar dacă își dă seama că ar fi cazul să fie recunoscător pentru această anonimitate. Nu se poate să nu remarcăm ironia acestei dileme, a fi acuzat fiindcă afost cineva, sau a fi un nimeni căruia i se cruță viața. Chiar dacă istoria lui Ono se dezvăluie pe bucăți, durerea lui e constantă. Avem în față o carte tragică. O carte lentă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Africa, de altfel. Romanul The Grass Is Singing (Cântă iarba) din 1950 marchează punctul când Africa devine literatură pentru Lessing, care sosește la Londra și își începe în Anglia cariera ce i-a adus Premiul Nobel pentru Literatură. E de remarcat că de fapt întreaga viață a laureatei Nobel e o succesiune de astfel de răscruci în care experiența reală se topește în literatură, drept care anecdoticul vieții ei e ca un zid opac. Viața autoarei nu transpare niciodată din multele ei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
universitare), Helen de soțul ei decedat, de Martin (a cărui amintire o torturează cu aventurile pe care i leștie, dar pe care le iartă în cele din urmă, după ce are și ea o aventură cu Ralph) și de Ralph. Trebuie remarcat că lăcomia (sexuală) e atribuită în Thinks... bărbaților. Martin se culcă cu secretarele de platou, iar Ralph cu colegele de conferință. Unele se metamorfozează în amintiri agreabile (Isabel Hotchkiss), altele îl bântuie amenințător (Ludmila Lisk, din Praga, care îi forțează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în care se înscrie Pinter urcă de la Shakespeare și Renașterea engleză către clasicismul francez (Corneille, Racine, Moliére...), spre Oscar Wilde, George Bernard Shaw și TS Eliot (care și-a scris cele cinci drame exact când Harold Pinter debuta). E de remarcat că, la fel cum William Butler Yeats care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
noi. Nu se încalcă nicio regulă lexicală sau sintactică, în afară de combinarea copilărească de cuvinte într-unul singur. E ca și cum gravitația lui Eliot s-ar fi retras pentru un moment și, iată, imprecizia cuvintelor nu mai e o tragedie. E de remarcat în aceste poeme despre pisici (animale pe care se pare că Eliot le-a iubit cu patimă) că rima tradițională e de fapt floare la ureche pentru Eliot. Această pricepere de a rima se întrezărește greu în restul poemelor, unde
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în Anglia, nu în discurs, ci în exigențe. Accesibilitatea e cuvântul de ordine. Ciudat, nu-i așa, când există atâtea poeme mari, pe care nu le pricepi de la prima lectură. Nici rigoarea formală nu e bine cântărită. Criticii nu o remarcă, fiindcă nu sunt pregătiți pentru prozodie. Criticii universitari, însă, sunt. Mai sunt controverse privind abordarea teoriei în critica universitară britanică. E vorba de pragmatismul tipic britanic (știut și ca empirism): să lăsăm ideile mari și să ne ocupăm de textul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numit și „ființa cea veșnic blândă“, iar simbolul său astral era constelația Orion. Când Osiris ajunge rege terestru, el se ocupa de civilizația lumii învățându-i pe oameni cum să se alimenteze și „să nu se mai războiască între ei“, remarcă Diodor din Sicilia. Veghind la sănătatea oamenilor, Osiris îi învață să cultive plantele și să mănânce fructele. Tot Osiris a descoperit vița de vie și binefacerea strugurilor. El s-a făcut convingător prin cuvânt și recomandări. Secretarul său, Thot era
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Exemplu: „Cunoașterea bătăilor inimii“ care vizează deopotrivă cordul, dar și problematica circulației și a calității sângelui, a funcțiilor vieții. Dar și celelalte manuscrise, fresce, sculpturi, privind organismul uman, atestă cunoaștere, nivel medical avansat, grijă pentru om și viață, specializare, așa cum remarcă și Herodot. Înțelepciunea este simbolizată de „șarpele sacru“, mitizat, de origine obscură, prezent în multe religii, cu semnificații, uneori antagonice de la bine la rău, de la vindecător la ucigător. Astfel e întâlnit sugerând inteligența fastă și nefastă, înțelepciunea creatoare, ca șarpele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe fantezie, ca și înaintașul său grec Alexandru din Cnidos (sec. I d.Chr.). În acest prim secol al erei noastre se observă o înclinație spre sinteze, științelor naturii autorii integrându-le și medicina, farmacologia, filosofia, istoria ș.a. Pedanius Dioscorides se remarcă prin scrierile Despre materia medicală și Despre medicamente simple. în prima tratează despre produse minerale, vegetale, animale utilizate în terapeutică, prepararea și administrarea lor. Prescripțiile sale vor fi copiate, adaptate și difuzate mai mult de 1500 de ani. Pedanius Dioscorides
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medical al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul medical. Cărțile sale, ca și ale lui Hippocrat, au cunoscut, timp de secole, cea mai mare circulație. Eruditul și enciclopedistul Galen a rezumat, a criticat, a creat, remarcă exegeții săi. Cultul său pentru Hippocrat nu i-a alterat analiza, nu există ramură medicală în care Galen să nu se fi afirmat. Să nu uităm că în orașul său natal, Pergam, domina statuia lui Asklepios pe care romanii îl
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din partea vestică a peninsulei italice, fără a se izola ci mai degrabă, integrându-se completiv istoriei medicinei romane. Dintre popoarele italice: umbri, sabeli, latini, greci și alții veniți sau autohtoni, etruscii, oameni scunzi, bine legați, ageri și întreprinzători, s-au remarcat multilateral o lungă perioadă de timp. Contribuția lor în medicină, grija lor pentru igienizarea mediului domestic, pentru sănătatea populației, trebuie remarcată. Etruscii ocupau o bună parte din litoralul nord-vestic al peninsulei italice și au dat Romei mai mulți regi, pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
etruscă și dragostea lor pentru medicină, respectiv pentru omul sănătos, a reținut atenția vecinilor mai apropiați și mai îndepărtați. Theophraste, în Istoria plantelor relevă referirile lui Eschil, în Elegii, la pasiunea lor pentru medicina practică și farmacologia naturistă. Istoricii medicinei remarcă și înclinațiile etruscilor pentru terapeutica mitologică, a invocării în sprijin a spiritelor. Nu le lipsea nici simbolul șarpelui. În Muzeul Etrusc din Florența, sunt piese care atestă influența medicinei elene, printre altele, ca și preocuparea lor pentru chirurgie, stomatologie, terapia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
coexistau practicile teurgice cu cele medicale propriu-zise. Printre medicii sacerdoți ai Asklepionului, istoria medicinei reține numele lui Septimius Asklepius Hermes, care fusese sclav eliberat. Spre deosebire de elenii care se ocupau prioritar de trup, dacii restabileau ierarhia valorilor, acordând întâietate spiritului așa cum remarca Herodot. Recomandările dietetice erau însușite de familie: alimentație, curățenie, mișcare, aer. Ulterior, în desfășurarea activităților alternează munca și odihna. Strabon remarca și el la daci regimul vegetarian, inițierea pitagoreică, cultivarea sentimentului cosmic, preoții daci fiind și astrologi, creatori de calendare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fusese sclav eliberat. Spre deosebire de elenii care se ocupau prioritar de trup, dacii restabileau ierarhia valorilor, acordând întâietate spiritului așa cum remarca Herodot. Recomandările dietetice erau însușite de familie: alimentație, curățenie, mișcare, aer. Ulterior, în desfășurarea activităților alternează munca și odihna. Strabon remarca și el la daci regimul vegetarian, inițierea pitagoreică, cultivarea sentimentului cosmic, preoții daci fiind și astrologi, creatori de calendare și interpreți de semne cerești. Ei și apropiații lui Zalmoxis aveau acces în peștera din adâncul muntelui sacru Kogaion, muntele ascuns
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acestuia, cade în dizgrație, este exilat la Goți, revine rechemat cu onoruri și apoi întreprinde o enciclopedie medicală monumentală, rămasă în parte, și din care face un compendiu care ajunge curs în școlile superioare de medicină. Filosof și medic, se remarcă mai ales prin remedii, farmacopee și în confruntarea concepțiilor medicale. Este metodic și eclectic. În Sinagogele Medicale (enciclopedia sa medicală) din care a rămas a treia parte, prezintă prin texte pe Apolonios din Pergam, pe Rufus din Ephes, pe Arhigene
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rezervă de apă, canalizările în orașe țin de igiena generală și colectivă. Totuși, mileniile indiene care preced era creștină, ca și pământurile Indiei, au încă tainele lor, care din când în când trimit semnale arheologilor, paleontologilor, antropologilor și Istoriei Medicinei. Remarcă Jürgen Thornwald: Orașul cetate Harappa despre care am pomenit, dă la lumină probe despre protoistoria Indiei și a civilizațiilor autohtone. Ridicarea de asemenea orașe mari, canalizate, cu clădiri din cărămidă arsă tradițional presupun inteligență, profesionalizare, energie și experiență preluată creator
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pasiune precum chirurgii Hancka și Homma. Se face cunoscută școala medicală din Yeddo mai ales cu venirea pe tron a împăratului Mutsu-Hito (1867). Cu voință, dotație și muncă, japonezii au comprimat timpul, ajungându-i pe europeni în jurul anului 1900. Se remarcă medicii: Nagucki, Kitasato, Shiga, Takamin, Hata, cu studii și în Europa și în SUA. Este suficient să evocăm remarcabilele descoperiri la care au ajuns în diferite domenii, în special în acelea ale bacteriologiei și ale endocrinologiei. CONCLUZII LA ASIA MEDICALĂ
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
egipteană, greacă, înregistrând ingenioase rezultate atât în sfera ideilor cât și a practicii. Mai circumscrisă acestui spațiu dar variată și plină de secrete, mistere, medicina străvechii Asii În decursul timpului, atunci când evenimentele istorice le-au oferit ocazia, asiaticii s-au remarcat prin curiozitate, interes, capacitate de muncă preluînd selectiv idei și practici medicale europene, experiență și produse din farmacologia altor popoare. Cu toate că medicina lor este izolată la începuturile ei, popoarele asiatice, discrete prin definiție, n-au ezitat să ofere întregii lumi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
bolilor. ține la adevăr și omenie. La un moment dat e ajutat de umanistul Erasmus, autor al Elogiului nebuniei, și ajunge medic municipal la Basel. Adversar al inerției și automulțumirii Paracelsus iscă scandaluri, schimbă locul și pe unde ajunge se remarcă bun terapeut și practician. Pune accent pe refuzul rutinei și obișnuințelor, căutând cu orice preț noul, tratamentul eficient. își îmbogățește experiența prin experimentări. Are intuiții și previziuni. Este un iluminat care unește medicina cu filosofia, arta, alchimia, mistica. Cunoașterea sa
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca chirurg de război, începând din 1536. O carte a sa privind rănile, plăgile, traumatismele produse de diverse arme, a avut un mare ecou. Mari medici ca Jean Fernel și Silvius (Jacques Debois) o apreciază, ca și pe autorul ei, remarcându i ingeniozitatea medicală, spiritul de observație și experiența clinică. Ca și anatomistul Vesal, Ambroise Paré s-a impus prin fapte și exemplul personal. Începând cu el, chirurgul este numit și medic. Pasiunea, priceperea, munca neobosită și atât de complexă i
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sănătoși se cred afectați. în Bolnavul închipuit (Le malade imaginaire) Moliére surprinde și acest tip de european al timpului. Specialiștii caută pentru toți leacuri. în căutarea remediilor, se confruntă idei, practici, tehnici, mijloace. Unii chimiști vorbesc de medii alcaline, alții remarcă medii acide (gastrite, ulcere). Iatro-fizicienii resping teoria umorilor și o susțin pe cea a corpurilor solide. Teorii credibile se ciocnesc sau coexistă cu teorii și sugestii fanteziste. Dar toți caută. Medicii se interesează între ei de rezultate și idei. științele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
noi credem că doar numărul celebrităților enciclopedice poate fi implicat, nicicum avântul și sacrificiul. Medicina acestui secol strălucește în suprafață și-n adâncime, dar solicitările sunt mai mari pentru că și dorința de sănătate este mai conștientizată. în acest secol se remarcă expansiunea învățământului, în contextul generalizării culturii în Europa, concomitent cu multitudinea bolilor, care pun la grea încercare populația și medicii. Au loc confruntări și căutări, apar novatori alături de tradiționaliști. între Renaștere și Secolul Luminilor, aparenta liniște a secolului de tranziție
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Realdo Colombo profesor de Anatomie la Padova, după cum am văzut, vorbise de diasole, sistole, menționând că sângele circulă dinspre inimă spre plămâni, de unde se întoarce „aerisit“ la inimă și-n tot corpul. Colombo preciza că nimeni până la el „n-a remarcat și n-a scris despre circulația sângelui, adică despre mica circulație pe care el o redescoperă și o descrie în 1559. Unii istorici ai medicinei cred că Andrea Cesalpino, medic, filosof și botanist, a descris pentru prima dată mica circulație
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]