3,598 matches
-
lupta. Numără scrisorile trimise de spătăria lui vodă și nu știe cum să-l mai pârască la turci ca să-l mazilească. Tot din stele, astrologiile voastre i-au spus țarului că el va fi izbăvitorul creștinilor din Răsărit. Bea, se îmbată și se jură că mormântul lui va fi la Constantinopol în Hagia Sofia. Eu, neică Dinule, nu prea mă încred în comete, eclipse și în scorneli vrăjitorești. Mă duc să-mi cănesc barba ca să nu mă cunoască nimeni, să pot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-o poziție încântătoare: ce orașe fermecătoare s-ar face în țara aceasta dacă oamenii ar ști să înalțe case, să paveze și să curețe străzile! Acest târgușor ne lasă o amintire neplăcută: ajuns aproape de stație, unul dintre surugii noștri, îmbătat cu rachiu, își pierde echilibrul și își dărâmă calul; lansat în goana mare, vehiculul trece peste om și animal, rupându-și osia. Calul e omorât pe loc; printr-o întâmplare providențială, surugiul, apărat de corpul calului, nu e decât mototolit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sărbătoare. Dar e împins să se îmbuibe de rachiu, abominabil alcool care se fabrică din grânele țării. Dacă găsește în beție uitarea momentană a necazurilor sale, tot în ea își pierde energia morală și forțele. Țăranul moldav mai ales se îmbată peste măsură câte n-ar fi de spus despre această degradare lentă, poate calculată, cum a fost demoralizarea claselor înalte în secolul al XVIII-lea? Europa e mințită că țăranul român a fost eliberat; pe hârtie, e posibil; în fapt
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la picioarele altarelor; poliția se amestecă; intervine forța armată; popii recalcitranți îngroașă rândurile egumenilor și arhimandriților demiși sau închiși sub învinuirea de a fi comis actele criminale citate mai sus. La Turnu-Severin, un marinar debarcat de pe o canonieră austriacă se îmbată și se dedă la acte de violență împotriva locuitorilor; oprit din ordin municipal, e dus la închisoare; căpitanul său îl smulge de acolo cu arma în mână. La Galați, un grec din Insulele Ioniene este surprins în flagrant delict de furt
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ani de zile, și că i-am vîndut-o și am băut banii? Ai fost tu, mă, la nunta ei să vezi?... N-am fost că nu m-ai chemat... Cum să te chem eu pe tine, mă, puturosule, să te îmbeți acolo ca un... și să începi să... Fac și dreg pe nunta fi-tii, nici n-aș fi venit, să mă fi chemat cu șapte lăutari... Apele, râurile, bălțile nu-mi vorbeau, nu puneam deci mare preț pe ele; nici
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
reacția la pierderea libertății civice și interioare, a libertății de gândire, șocul brutal al vieții, cum putem deveni, din întîmplare sau din absența unei opoziții morale jucăria și apoi victima împrejurărilor, toate acestea apar mai târziu. La optsprezece ani mă îmbăta iluzia libertății mele absolute și surâdeam de blândețea și puritatea lui Gulliver; nu-l înțelegeam bine! Să câștigi de partea ta oameni pe care ai fi putut să-i strivești, fiind niște ticăloși, mi se părea desigur ușor de făcut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
e! - Bietul Ilie! exclamă ea atunci nedumerită, dar senină. Mai rău o să fie dacă o să-i pară rău, fiindcă eu cu el nu mai mă împac. - Fii fără grijă, n-o să-i pară rău. Dacă vrei să știi, spusei eu îmbătat deodată de propria-mi știință despre viață, pe care nu înțelegeam de unde o aveam, Ilie te-a iubit sincer, cât a putut și el, pe urmă n-a mai putut și a plecat. Pe țiganca aia nu trebuie s-o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Megherel în noaptea-aia? Dar auzisem bine, însă el clătină din cap ca și când ar fi vrut astfel să-l limpezească. Nu mai vru să continue. Mai spuse doar atît: - ... Și acuma nu doarme de-o săptămână... Bea, dar nu se îmbată... A auzit și el... generalul a dat ordin să fie prinși toți... - Care general? zic. - Conducătorul statului. Nu-mi era prea clar: pe cine omorîse? Și nu înțelegeam nici neliniștea lui Gheorghe. - Bine, nu vrei să-mi spui, dar ție
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
amândoi pe seară împleticindu-ne și nu mai știu unde și cum ne-am despărțit. Acasă, Nilă, când m-a văzut, a rânjit. Mi-a desfăcut patul. - Culcă-te naibii și dormi, mi-a spus el cu blândețe. Te-ai îmbătat și tu... Am adormit cu un vag, dar treaz semn de întrebare rătăcind printre gândurile mele turburi. Știam de ce vrusesem să-l văd pe Gheorghe, îl văzusem, dar gândul îmi fugea ca o șopârlă, mă apropiam, a da, și apoi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în sus, îndoiala și cumplita gelozie e legată de iubire, așa cum o înțelege omul astăzi, ca posesiune, și nu ca o infinită dăruire de sine..." Frumos, gândeam apoi singur, cum să nu, hm, dăruire, dar în această dăruire omul se îmbată de cel căruia i se dăruiește și uneori această beție durează câtva timp, până vine catastrofa... Și când vine, când cel căruia i te dăruiești surâde altcuiva, da, cu acel surâs divin care ți-a furat sufletul, ce poți să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
va linge cu limba lui? Unde e nebunia care ar trebui să vi se inoculeze? Iată, vă anunț supraomul: el este acest fulger și această nebunie!... Iată, sunt un vizionar al trăsnetului și acest trăsnet se numește supraom... În loc să mă îmbete, cum ar fi fost firesc la vârsta aceea, îl citeam pe marele filosof cu neîncredere; trufia pe care i-o simțeam printre rânduri mă îndepărta de mesajul său. Bineînțeles că mulțimea nu-l înțelege, râde de el, așa cum nu sunt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și înfiora clipa, și care îl făcea pe tata să-și scoată pălăria și să se închine... Apoi treierișul, carele cu grâu care ne intrau în curte, numeroase, nu se mai terminau, apoi prima pâine din grâul nou care ne îmbăta cu mirosul ei... Mă apropiam de sfârșit și îmi părea rău. Sfâșiasem miracolul... Mă simțeam bătrân... Cartea nu era întreagă, ceva lipsea din ea, eroul meu nu era fericit și nu eram nici eu... Nu-mi plăcea sentimentul care mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
piele. D'Arrast simțea cum îl cuprinde oboseala; respira tot mai greu. Nu văzuse de unde au apărut uriașele țigări de foi pe care le fumau acum dansatorii, fără să se oprească nici o clipă din dans. Mirosul lor ciudat umplea coliba, îmbătându-l ușor. Îl văzu în schimb pe bucătar, care trecea chiar atunci pe lângă el, dansând și trăgând, ca și ceilalți, din țigară. - Nu fuma, îi spuse. Bucătarul mârâi, ritmându-și în continuare pasul, cu ceafa străbătută de un tremur prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Vine un vânt, în pas de vals, pe dealuri, vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli, curg copii în stoluri și razele de soare zâmbesc pân’ la amiezi. E-atâta revarsăre de lumină, încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
tine chiar luminița de la capătul tunelului; (murmurul dorului de iubire ți-l voi face cadou în secret). dar nu mă pune să îți ghicesc gândurile; ar fi o povară! Strămutare Simt că trăiesc o altă viață, în noua mea locație, îmbătată de parfumul florilor de tei. Îmi este atât de dragă și de familiară încât am început să-mi mângâi lucrurile pe care le așez cu dragoste în dressing... Oare să mai fi trăit cândva aici; când aceleași triluri mă răsfață
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
necaz. Bem și la necaz și la bucurie. Cred că și atunci când m-or duce ai mei la groapă am să am sticla-ntre dește. Râseră cu poftă. Mai pe brumă, mai pe-omăt, mult mai beau și nu mă-mbăt, le ținu Ioana Radu isonul din boxe. Așa fac cei trei prieteni de pahar În fiecare săptămână. Se Întâlnesc Într-un separeu al cârciumii și, dacă nu au motiv pentru chef, ori inventează unul, răsfoind o cărțulie cu zilele naționale
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să vezi că uită de Geoană și de Johannis și trece la guvernare, că face majoritate. O să avem o floare prim ministru, iar Hrebenciuc o să facă scenarii și o să urle precum lupul la lună... Hă, hă!!! Un fleac, v-am Îmbătat!!! 09.12.2009 Socrul lui Sandru Șpriț În cârciumioara din cartier miroase a țuică fiartă, iar În ferestre dansează primii fulgii de nea, făcând bezele consumatorilor mai mult sau mai puțin afectați de Îngurgitarea lichidelor preferate. La o masă din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
n-a murit socră-tu acu’ cinci ani după votare, de ziseși tu că a fost vorba despre infarct electoral și politic? Nu merserăm noi la Înmormântare, nu gustarăm o măslină și-o colivă la pomană? La șase săptămâni te-ai Îmbătat, ziceai că tare mult l-ai iubit, mai ales după ce tea decorat Într-o noapte cu Steaua Republicii. Sandu Șpriț trântește ceașca pe masă, aproape că sar floricelele de pe ea. Bă, vă spun eu că s-a țicnit, socră-miu s-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
duce altă țigară la gură și o aprinde de la aceeași brichetă. Gore și Gicu se ridică amândoi de la masă și se mută la alta. Sandule, nu te supăra pe noi, da’ dacă e să fim beți măcar vrem să ne Îmbătăm cum făceam Înainte, nu datorită flăcării violet! Hai, pa, rămâi cu energia ta negativă până la terminarea mandatului lui Băse, fă-i declarații de dragoste, dacă vrei, pe noi nu ne mai prinzi! 26.01.2010 Igăls, Smochi, Șachira și Uitnei
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ta. Că de muncit ai muncit, ca noi toți, da` cu munca cinstită nu ajungi la milioanele de dolari. De ce te doare pe tine adevărul rostit de tovarășa de viață? Ce, vrei să insinuezi că nu bei? Nu te-ai Îmbătat tu alaltăieri - Îl Împunge pe Gore cu degetul În piept de a trebuit să te susținem În drum spre bloc, noi fiind aproape la fel de beți? Îți dai seama la ce chinuri ne-ai supus? Nu ai strigat tu bau, bau
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fac cu ochiul, zice fraieră sunt eu că te-am luat de bărbat. Dar zâmbește. Bă, când zâmbește nevasta așa e clar că ai trecut momentul critic. La tine cum e, Gicule? Cum să fie? Habar nu am, când mă-mbăt adorm Și uit tot, a zis Sofica În felul următor, adică În felul ei, Gicule, pot să te Și bat Într-o seară, tu nu Știi nimic, Îți zic că ai căzut pe stradă Și te-ai făcut de râs
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Îi reneg și mă-mpac cu propria conștiință. Băutura ne-a rămas singurul prieten de suflet. Dacă ne-o taie și pe-asta, dăm ochii peste cap. Bă, ascultați la mine, ies din pedele pe ușa din față și mă-mbăt. Eu fac cinste, că Încă n-am ajuns În registrul cu datorii. Da` dacă ajung acolo se cheamă că mai avem puțin și așteptăm să introducă ăștia și cartelele. Hai, Gore, dă un șpriț, că ai deja cont! Măcar aici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
seci; Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să dorm... să nu știu lumea ce dureri îmi mai păstrează. Îmbătat de-un cântec vecinic, îndrăgit de-o sfântă rază, Eu să văd numai dulceață unde alții văd necaz, Căci ș-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine; De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru vechea-acea împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint. Râul sânt ni povestește cu-ale undelor lui gure De-a isvorului său taină, despre vremi apuse, sure; Sufletul se-mbată-n visuri, cari-alunecă în sbor, Palmii risipiți în crânguri, auriți de-a lunei raze, Nalță sveltele lor trunchiuri. - - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. {EminescuOpIV 114} Și în templele mărețe - colonade-n marmuri albe - Noaptea zeii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trece măreț. Spânzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă aurie, Și albine roitoare luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri Și la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri Și în sara cea eternă veseli nechezând ei fug. {EminescuOpIV 133} Și în monastirea lunei cu-argintoasă colonadă, Vezi cum trece ea frumoasă - corpu-i dulce de zăpadă, Umerii, cu-a lor lumine, par de aur moale blond
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]