2,929 matches
-
transportat aici mâine dimineață... Socotea măsura aceasta absolut urgentă, cea mai urgentă, deoarece cadavrele aveau nevoie de odihnă. A doua zi, luni, de dimineață, porni cu Titu Herdelea să examineze proporțiile distrugerilor, întîi aci, apoi la Ruginoasa. Vizitiul Ichim le înșiră pe drum câți și care oameni au fost împușcați în răzmerița de la marginea satului. În Ruginoasa se întîlniră cu trăsura prefectului Baloleanu care petrecuse noaptea, împreună cu primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune de furia țăranilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar nu mă simt deloc capabil acuma... Vrei dumneata să te duci în locul meu? ― Desigur! răspunse scurt tânărul Herdelea. Preotul conduse pe Titu Herdelea și pe Corbuleanu. Trecură prin grădina bisericii, prin alte două grădini și o livadă. Morții erau înșirați în cimitir pe două rânduri, înțepeniți și strâmbați cum i-a lăsat moartea. O groapă lungă și largă era săpată gata alături. ― Scurt, părintele, că n-avem timp! îndemnă căpitanul Corbuleanu. Stătu ca pe spini cele câteva minute cât fură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce-ți dau ? Aș zice niște salam din ăla... pofti Petrache. Dom’ Stănică potrivi cântarul și puse marfa, socotind în gând. — Paișpe lei. Cu bătaie. Petrache numără hârtiile în palmă. Se mai scotoci și scoase niște mărunțiș pe care îl înșiră cu degetul pe tejghea, cum alegi boabele de grâu de neghină. N-am atâta. Pune doar jumate din el, tăiat felii. — Nu-l tai. Restul rămâne și se strică. S-o mai găsi unul ca mine... îndrăzni Petrache. — În ziua
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vine lumea la biserică, de Paști... Bodega era așezată la încrucișare de drumuri. Cel care o pusese acolo făcuse asta cu rost, căci acela era drumul spre iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii de pe străzile vechi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dughenei și numără la repezeală zece capse pe care le puse, mușuroi, în fața lui. Flăcăul le luă, una după alta, indicând de fiecare dată ce țintă dorește, nu era nevoie, căci, după fiecare icnet al puștii, iepurașii, rățuștele ori lupii înșirați pe perete se răsturnau și încremeneau cu capul în jos. Bătrânul rămase cu gura căscată și cu mucul de țigară lipit de buza de jos. Petrache îi dădu înapoi pușca și-i făcu loc Auricăi, să-și poată primi ursulețul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ziua oamenilor-păsări. Unii aduc, dacă te uiți cu atenție, a pasăre. Treceau prin fața lui cocostârci subțiratici și încovoiați, zăgani cu privirile piezișe, gâște legănându-și șoldurile, pelicani cu gușile zvâcnind, botgroși cu nasul turtit, acvile cu nasul coroiat și pinguini înșirându-se. Coltuc privea în sus la mulțimile astea, ca la niște stoluri profilate pe cer. Ba chiar vestind anotimpurile : când berzele și sturzii se înmulțeau, venea primăvara, când mulțimea era o aruncătură de corbi, stătea să ningă, iar atunci când se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcură, mai degrabă, niște făclii. Înfășurară cârpe și le muiară în resturile de păcură de prin bidoane. Isaia fu mulțumit, socotind că făcliile sunt chiar mai autentice decât lumânările, tot așa cum catedrala lor era mai înaltă decât altele. Apoi se înșirară în cortegiu. Puțică în față, cu prapurii, Calu și Pârnaie, mai vânjoși, luară în spate pendulul, după ce Isaia se convinsese că alegerea fusese cât se poate de nimerită, dat fiind că limbile înțepenite ale cadranului arătau ceasurile nouă. Apoi venea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încăperi ori unghere ascunse. Atunci când era singur, ceea ce, altminteri, se întâmpla mai tot timpul, se simțea în siguranță. Numerele de pe bulinele strânse în castronul de tablă păreau inofensive, câtă vreme nu se alegeau, câte cinci, câte șase, și nu se înșirau pe biletul de loterie. Zăceau ca niște frânturi, dar orice alăturare a lor ar fi putut naște monștri. Împinse castronul mai spre mijlocul tejghelei, de teamă ca o mișcare stângace să nu-l răstoarne. Ar fi trebuit, atunci, să culeagă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la Poarta Zenitului. Stau în lectică. E frig. Degetele de la mâini și de la picioare îmi înțepenesc. Poarta are o înfățișare impunătoare pe fundalul cerului purpuriu. În poartă sunt încrustate nouăzeci și nouă de cupe de culoarea cuprului, ca niște țestoase înșirate pe un panou gigantic. Acestea acoperă piroanele imense care țin lemnul laolaltă. Un cărăuș îi spune mamei că poarta, de grosimea unui zid, a fost construită în 1420. E făcută din cel mai tare lemn. Deasupra porții, sus pe zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mare dintre aceste temple. Când intru, văd că pardoseala e acoperită cu siluete care se roagă. Fumul de tămâie e gros. Credincioasele se ridică și se lasă în genunchi precum valurile oceanului. Psalmodiază fără voce, cu mâinile ocupate de mătăniile înșirate pe ață cerată. Îmi dau seama că An-te-hai nu e cu mine. Am uitat că eunucii nu au voie în anumite zone religioase. Sunetul psalmodierii devine din ce în ce mai puternic. Uriașul Buddha din mijlocul sălii zâmbește ambiguu. Pentru o clipă, simțul realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Los Angeles, Miami și Hamptons, dar existau și liste mai mici și mai puțin complete pentru câteva zeci de alte orașe din America și pentru Încă vreo două din străinătate. Criteriile de căutare păreau infinite. În colțul din stânga sus erau Înșirate, aparent fără vreo ordine anume: Artă, Literatură, Producție de film, Ziare, Modă, Case de discuri, Social, Social - tineri, Elite media, Finanțe, Reviste, Arhitectură, Comerț, Altele. —Tastezi doar categoriile de oameni pe care-i cauți, iar programul Îți oferă toate informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai slab populată, așezările erau sporadice, dar și aici avem nuclee de sate (așezări), în zona Bucov, Rm. Vâlcea, Slon (Prahova), Buzău.4 În Banat, se detașează nuclee demografice importante, situate pe Dunăre, între Orșova și Moldova Nouă, apoi cele înșirate pe Bega, în zona Timișoarei, și cele de pe Timiș. În Transilvania, începând de la vest la est, se constată o mare concentrare de populație în partea de nord-vest a ei, între Criș, Someș și Porțile Meseșului. În sudul ei, între Criș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întemeierea mitropoliei Mitropoliei, episcopii de-aici erau hirotoniți de mitropolitul de Halici. Se pune întrebarea: care au fost primii ierarhi moldoveni, după întemeierea statului ? Conform unui pomelnic mai vechi al episcopiei Rădăuților (publicat de Petru Rezuș)), copiat în 1780, sunt înșirați primii vlădici, înainte de Iosif, și anume, Nicolae și Ștefan. Ei au condus biserica sub Bogdan și urmașii săi, fiind subordonați mitropolitului de Halici. Acești primi ierarhi ortodocși cunoscuți din conducerea bisericii est-carpatice rezidau la Rădăuți.39 Dar existența acestor ierarhi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rezonabile; dacă ea va refuza mediația noastră, eu, Kaunitz, mă voi socoti îndreptățit să presupun că ea a preferat să împingă lucrurile la extrem, ceea ce ne va obliga să decidem. Kaunitz a încheiat convorbirea sa cu Friedrich al II-lea, înșirând catehismul său politic, bazat pe o conlucrare strânsă, loaială austriaco-prusiană. Am abuzat de întinderea acestui rezumat al expunerii lui Kaunitz pentru că o socotim cheia deslușirii conduitei politice austriece: legături strânse cu Prusia, conservarea echilibrului de forțe în plan european, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fericirea "de-a sta lungit / Pe iarba verde vara" sau cea "de-a strânge-o mână-n mâna sa". Pentru el... O dulce mireasmă de respiri E floare-albastră Un ochi minunat de admiri E floare-albastră Cuvinte de nu poți să-nșiri E floare-albastră, e floare-albastră, e floare-albastră La o 'ntâlnire de te-aventurezi E floare-albastră Un cântec trist de fredonezi E floare-albastră " Toate-s foarte bune, Doamnă Marchiză..". Mii de tineri și mai puțin tineri fredonează aceste refrene odată cu Trenet, lăsându
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
onoare al orașului Sibiu, probabil printr-un complot bizar al împrejurărilor și nu datorită prezenței sale active în viața cetății, Ivănescu trăiește un moment de irealitate comică: primarul îl prezintă, înainte de a-i decerna titlul - "și săracul a-nceput să-nșire: versuri, poeme, alte versuri, alte poeme, alte poesii, alte poeme nouă, versuri vechi, versuri vechi nouă, aceleași versuri - adică titlurile ălea voit tâmpite ale volumelor mele...". Ironia excesivă, aparenta naivitate - exacerbată comic și dirijată masochist -, indiferența paradoxală față de tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pare întruparea unui ideal fizic și moral a cărui desăvârșire e dintru început suspectă: Suedezul e adorat de toți, copii și adulți, nu stârnește invidii și pasiuni, ci doar atrage zâmbete calde și armonie, vârstele și contextele vieții sale se înșiră ca niște mărgele perfecte, una după alta, calm, cu firescul complet anormal al unei vieți în care toate par că se așează simetric, proiectând un destin cum nu se poate mai blând și mai liniștit. Se căsătorește cu o Frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în Sarsanela Adrianei Babeți ca adevăratul provider al minimei bunăstări familiale și femeia-cocotă, sublimată din amintirea hilar-perversă a eternilor chiloți tetra (la rândul lor imortalizați în metafora moartea pasiunii în povestirea Anamariei Beligan), sunt extremele între care ipostazele femininului se înșiră vulnerabil, ca pe o sârmă ghimpată. Se întrevăd, ca în simetriile colorate ale unui caleidoscop, insule de melancolie și regret (Scrisoarea către un prieten a Norei Iuga), fulgurații acide la adresa Occidentului, care pare a nu fi asimilat corect lecția Estului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vocii plugarului (îl) asurzește!". În timpul ultimei călătorii, va încerca să învețe limba houyhnhnmilor. În Laputa, la academia din Lagado, dă peste două tentative originale în ceea ce privește limbajul. Pentru început, o mașină, având cuvintele inscripționate pe cele patru fațete ale unui cub, înșirate cu zecile pe un război de țesut pe care îl rotesc patruzeci de eleve, fiecare cu fusul ei de cuvinte. Întâmplarea le pune în legătură pentru a alcătui o eventuală frază, notată de secretari și încercând să cuprindă întreaga știință
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
la „Tribuna da Imprensa” din capitala Braziliei. A publicat câteva mii de articole și cronici în ziare și reviste latino-americane. Împreună cu Faust Brădescu și I. G. Dimitriu înființează în 1951, la Rio de Janeiro, Cercul cultural „Andrei Mureșanu” și revista „Înșir’te mărgărite”. În 1960 e numit cetățean de onoare al orașului Rio de Janeiro. Din 1965 până în noiembrie 1992, a editat la Honolulu, cu mijloace proprii, caietele internaționale de poezie „Mele”. A fost căsătorit cu scriitoarea Mira Simian. A debutat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
narator efuziuni poetice menite să-i tempereze pentru câteva clipe angoasa existențială: „Fețele mării. Vocile ei. N-am cunoscut obsesie mai constantă. Dacă aș fi poet, aș face o epopee în care n-ar apare nici un om. Numai valurile [...]. Aș înșira o mie de emoții, și aici sunt emoții suprapuse. Orchestră gigantică cu nenumărate instrumente.” (p. 104) Alegerea decorului nu a fost deloc una întâmplătoare, scriitorul străduindu-se să-i ofere cititorului și prin acest aspect o cale spre înțelegerea cât
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
se dă de băut!... Cînd, în fine, bădia Ghiță este liber, un mașinist îi atrage atenția că la Peștera Rauțchi împarte... hîrtii de-o sută consumatorilor. Marele actor grăbește pasul. Cînd intră, Rauțchi, care-avea la bord cîteva sute de votcă, înșirase bețivanii la o mică coadă și, după ce-i privea lung, le înmîna cîte-o hîrtie de o sută. Prietenul său fuge spre el să împiedice dezastrul. Costache îi spune, scurt: "Treci la rînd!". Știind că n-are cu cine vorbi, se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
seama că, în spatele acelor silogisme telesiene, se ascund abateri abisale de la doctrina catolică. Bine, acum potolește-te și perie-ți puțin tunica, căci e timpul să mergem la Catedrală. Ultimele trăsuri nobiliare își croiau drum în grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au găsit locul în fața bisericii, și-au dat seama că nu mai văzuseră nicicând atâta lume. Bogați și săraci, oameni de toată mâna, meșteșugari, clerici, doamne elegante și nobili se îngrămădiseră în naosuri și-și făceau loc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Da, mi-a zis ceva despre viața și convertirile lui. Inima lui e zbuciumată, sufletul lui este tot o rană, iată de ce aleargă după miraje și făgădinți. Tu să-mi răspunzi așa cum se răspunde unui duhovnic, iar nu să-mi înșiri tot felul de teorii și cuvinte frumoase. Nu trebuie să-l mai întâlnești pe acel individ, e un tip periculos, ba chiar ar trebui să-l dai pe mâna Sfintei Inchiziții deoarece a trădat credința în Cristos. Dar atunci când din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Iustin (100-165) pentru o scurtă perioadă; a fost unul dintre cei mai îndârjiți opozanți ai filozofiei grecești. Rigorismul excesiv l-a condus spre refuzul intransigent al diferitelor manifestări socio-religioase ale păgânismului, inclusiv de natură militară. În Oratio ad Græcos, 11, înșirând o serie de mondenități, în contrast cu spiritul său ascetic, autorul ne prezintă funcțiile militare drept glorii pământești inutile: Așadar, cum voi putea să admit o creație de tip fatalist, văzând asemenea slujitori? Nu vreau să domnesc, nu doresc să fiu bogat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]