4,849 matches
-
ai săi și cei o sută douăzeci de ani ai rozacruceenilor. Devenisem oare un shaker ambulant, bun doar să amestece filtre din diferite licori, sau provocasem un scurtcircuit, Împiedicându-mă Într-o plasă de fire de toate culorile ce se Încurcau singure, și Încă de foarte mult timp? Am cumpărat cartea despre rozacruceeni. Apoi mi-am zis că, dacă aș mai fi rămas câteva ceasuri În librăriile acelea, aș fi Întâlnit și colonei Ardenti, și mediumuri, pe puțin vreo zece. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Universitatea Gregoriană”. Amparo Își puse o mână pe mâna lui. „Duceți-ne acolo!” zise, „eu am fost o dată, cu ani În urmă, Într-un cort de umbanda, dar am amintiri confuze, Îmi reamintesc doar de o mare tulburare...” Agliè păru Încurcat din cauza atingerii, dar nu i se sustrase. Numai că, așa cum l-am văzut făcând mai apoi În momentele de reflecție, cu cealaltă mână scoase din jiletcă o cutie mică de aur și argint, poate o tabacheră sau o cutiuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dumneata În orice casă pe care binevoiești s-o iluminezi cu prezența. Însă Îmi luam rămas-bun de la acești oaspeți”. Lorenza ne observă prezența și făcu un semn vesel de salut - nu-mi amintesc s-o fi văzut vreodată surprinsă sau Încurcată de ceva, orice ar fi fost. „O, superb, zise ea, deci Îl cunoașteți și voi pe prietenul meu! Jacopo, tu o duci bine.” (Nu-l Întrebase cum o ducea, ci afirmase.) Îl văzui pe Belbo pălind. Noi salutarăm, Agliè zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe care le studiasem la școală drept purtători ai luminii matematice și fizice, le regăseam acum În mijlocul beznelor superstiției și descopeream texte situate În afara oricăror Îndoieli, care-mi relatau cum fizicieni pozitiviști, abia ieșiți din universitate se duceau să se-ncurce pe la ședințe mediumnice și cenacluri astrologice și cum Newton ajunsese la legile gravitației universale deoarece credea că există forțe oculte ( Îmi aminteam de explorările lui În cosmologia rozacruceeană. Îmi făcusem din incredulitate o datorie științifică Însă acum eram nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
piesă de teatru istorică, în versuri. Am nevoie de zece ore de somn. O să mă trezesc la prânz. Sper să nu se sperie Sabina că o să ajung prea târziu. - Neața boierule! Da’ văd că îți place să lenevești, nu te-ncurci! - Da, da, domnul face une grosse matinée. Ce să mai zici de tinerii din ziua de azi: sfrijiți, puturoși, scrofuloși. Deschid un ochi. Afară e beznă. Nea Miluță a adormit citind. Mă uit la ceas - e 5 dimineața. În sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mentalitatea la ei. - Ba era un prost; îi era teamă să nu îl pui în umbră cu calitățile tale, apoi să îl părăsești. - Ei, dacă îți spun că nu era prost! Și nici urât! Adică vrei să zici că mă încurcam eu cu un zevzec? Asta era prea de tot - să-i ia apărarea imbecilului! Mai încerc o dată. Ea nu și nu, o ține una și bună: nu era tâmpit! M-am enervat teribil. La prima stație am sărit în beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din perete cu niște cârpe pe care le-am mascat cu ipsos. Vecinii îi spuseseră că m-am încurcat cu o vrăjitoare. Norocul meu a fost că n-a putut sta mult. Mi-a zis doar atât: cu moldoveanca a mai fost cum a mai fost, dar cu constănțeanca asta ți s-a înfundat. Fundătură sau nu, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strigătul de luptă al Pepitei. Din a treia noapte a renunțat. Vorbeam și vorbeam, argumente și contraargumente. Maria ne lăsa în fața ușii o tavă cu mâncare. O auzeam cum dă explicații rudelor la telefon: că sunt nehotărâți, că el e încurcat cu alta, că ea nu crede că se mai face ceva, chiar dacă a aranjat cu analizele. Toată lumea era foc și pară. Spre sfârșit, Sabina a ajuns la concluzia că, chiar dacă nu din dragoste, căsătoria tot e bună pentru o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apelativului drăgăstos, Cosmin se prăbuși înapoi în fotoliu. Îi venea să vomite. Extaziat, psihiatrul cu înfățișare de Ștefan cel Mare ridică vocea: - Vei fi din nou femeie. Noi doi vom da naștere rasei androginilor. Penisul ăla, care mai mult te încurcă, îl voi reintroduce în tine, va redeveni vagin. Te voi face mai frumoasă ca înainte, ai să vezi. Apoi, după ce-i vom aduce pe lume pe cei Cinci Gemeni Eterni, vom reconstitui, doar noi doi, Marele Androgin. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-mi spune ea. Vasile a luat-o, a pupat-o și când s-a mai liniștit s-a dus cu ea în bucătărie. — Florico, de ce-ai pedepsit-o pe Teofana? — Pârâcioaso, m-ai spus lui tată-tău. Fiindcă mă încurca la treabă. Dar ce ți-am făcut? — Tot umblai cu mătura aia, în loc să-ți vezi de treaba ta. — Pentru asta trebuia s-o închizi în dormitor? Să nu mai faci așa ceva. În altă zi, Teofana a luat șorțul Floricăi și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Poți să spui că nu este o fată cinstită, chiar dacă-i țigancă? Are un lipici al ei. Mie îmi place foarte mult de ea. Aș vrea să fie fata noastră. Nu-ți surâde? — Fii serioasă, Zina dragă, cu țiganii te-ncurci? Hai, Sebi scumpule, îl mângâie Zina trecând lângă el și lingușindu-se pentru a-l convinge. Nu vezi că suntem singuri și la bătrânețe ce facem? Mergem la azil. Am muncit o viață întreagă, avem un apartament bine aranjat, să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
damful de rigoare, și câteva șuvițe lungi, vâscoase, dintr-un soi de lichid verde-venin, bălos. Nenorocitul-nenorociților! Rebutul! Boaita! Fir-ar mamă-sa să-i fie, de canalie! Dacă era singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce! zice Fratele, privind admirativ cum Lunganul recade cătrănit, la loc. Să ne fie învățătură de minte! Pravilă! La amândoi! Data viitoare, nu-l mai luăm la pileală, pe imbecil, decretează Dănuț. Dacă vrea să se sinucidă, să-i fie de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și cu totul altă ordine de idei, măi, Năică, crește-ți-ar nivelul de trai, tu ești sigur că noi bem aicea, ceea ce ne trebuie? Eu nu-s dispus, ca să mai risc! Nu te pune naiba să greșești, bișnițare, să-ncurci borcănașele cu chimicale și să ne livrezi vreo porcărie, vreun compus de..., de metilen, hăă...? Vorbește! Prin urmare... Garantezi tu, necondiționat, pe sănătatea ta, aia-n pioneze? Pe coeficientul tău de inteligență? Păi... Ce, păi? Ție ți se pare lucru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
La troc, nu la troacă! Dacă vii..., tu și cu mine..., ca s-o pu-punem noi, amândoi, liniștit, frumos și curat, în secunda asta! Ei...? Până ce nu-mi fată mintea, un alt set de idei pe-periculoase! decretează Nae berbant, încurcându-se deja simțitor, în articularea silabelor. Cău-Cău nu stă pe gânduri: Fie! acceptă ea propunerea directă, cu o mărinimie suverană. Și se ridică șăgalnică în capul oaselor, continuând să facă abstracție de persoana stăpânului locuinței. Dar, unde să mergem? Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dispoziție, ca să ne cărăbănim! Floci tocați! Nae rămâne la mila Domnului, până vine ambulanța. La halul lui, are nevoie de minim trei unități de plasmă și sânge izo-grup. Noi nu-l mai putem ajuta cu nimica, dar putem s-o încurcăm urât. Urât de tot! Bossule! Dane! Coborâți amândoi și luați-l pe Silică de căpăstru! Momentan, bănuielile vor cădea, cum este și firesc, pe Criminal. Era la cuțite cu Năică, în conflict notoriu, chestia s-a petrecut în fieful lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Taci, măi, cu prostiile, că vine! Șșșt...! Dă-l-ăi încolo, nu e cazul să-l mai bârâim și noi, că și-așa e destul de stresat! Lasă-l în durerea lui! Uită-te și tu, cum îi tremură balamalele. Poate să se-ncurce și să strice rânduiala! Ferească-ne șaptezeci de soboare de eremiți! conchide Poetul. Îngerul își aplecase una dintre aripi, atingînd și înfiorând, cu pana lungă de la capăt, unda apei din cristelniță. Prin văzduh, o aromă intensă de busuioc și de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mă rănește! Iată-l! Orașul dimineților liniștite! Orașul reveriilor! Orașul fermecat! Orașul interzis! Orașul meu: L-am văzut răsărind din obeliscuri, l-am atins și l-am respirat, pentru prima și cea din urmă oară, la tinerețe, când nu mă încurcam niciodată să număr paharele băute și femeile sărutate, înainte sau după apusul soarelui. Transpus, l-am străbătut în duh, minunându-mă, în zori de ziuă: De la grandioasele coloane antice din forul roman, până la fântânile, stilobații și porticurile monumentale, cu frize
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
parte de vreo vorbă bună, de vreo răsplată, de duminici, de sărbători sau de concedii, care n-a avut o casă și o familie, care și-a mâncat sănătatea pe teren și între pereții ăștia infecți, care nu s-a încurcat cu hoți, cu șuți și cu nenorociți, care și-a văzut de treabă, și-a murit sărac. Dacă n-am fost nici noi prea cumsecade, am înjurat și am dat palme și bastoane la borfași, am dat! Și, ce...? Dacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de fum și de flăcări, dincolo de câmp... Și ne-am zis: fir-ar neamu' lor al dracu', de poponauți inconștienți! Iar s-a fisurat, în mă-sa, vreun batal, adăugă el, scuturând din cap, către incendiul muribund. Da' ce mă-ncurc eu, aicea? Să vă f...tă turcii! Haideți, veniți, veniți, poftiți aici, la popotă, ambuscaților! Lili...! Lili...! Gagico...! Băga-mi-aș ce n-am! Nu m-auzi, fă...?! Hei! Fă-te'ncoa, surdo, la domnii, cu câte cevașilea! Un individ
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-l închipuiți martir, când în realitate e numai rău, și prost, și leneș! Ilie Rogojinaru sfârși, gâfâind de convingere. Își șterse chelia sfătoasă cu o batistă mare tărcată și își smuci mustața groasă, pleoștită, din care câteva fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi căprui săltăreți și o figură jovială, parcă pornită mereu numai spre bucurii. Se uită la tovarășii de compartiment, văzu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmărise discuția decât superficial. Lui, om de cifre, dezbaterile la un pahar de vin i se păreau cam futile, dacă nu comice. O problemă gravă nu se limpezește între un șnițel vienez și o plăcintă cu mere. Cel mult se încurcă și mai rău. Înainte însă de-a răspunde el, de la masa de alături interveni cineva cu glas familiar: ― Îmi dați voie... Toți întoarseră capetele, mirați de amestecul unui străin în conversația lor. ― Sunt Ilie Rogojinaru și am avut fericirea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de oaste? întrebă apoi într-o doară. ― Rău nu mi-a fost nici la regiment, n-am ce mă plânge, zise Petre Petre domol și grav. Dar, de, tot mai bine-i acasă, că, vedeți dumneavoastră, omul de la țară... Se încurcă și tăcu. ― Desigur, continuă Titu, ca să-l scape din încurcătură. Tot omul trage la căsuța lui, la pământul lui... Ceva avere ai, pămînt? ― Ba pământ nu prea avem și tare ne-ar trebui! răspunse căprarul cu lăcomie. Pe aici se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tuturor. Pentru că Dragoș se codea să-l aprobe, Ion Pravilă ceru de-a dreptul părerea lui Titu, așteptând o acoperire a purtării lui. ― Apoi, oameni buni, eu sunt străin și de-abia de ieri în sat, zise tânărul Herdelea puțin încurcat de privirile curioase care-l pipăiau din toate părțile. Nu cunosc împrejurările și nici ce pagubă este, dacă este, și... ― Nu e pagubă deloc, conașule, strigă brusc pândarul cel bătrân. Poftiți și dumneavoastră să vedeți și dacă... ― Tu ține-ți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenilor se împrăștiau și nu se loveau. Numai Marin Stan își păstrase curajul deplin și striga din când în când, răgușit, parc-ar fi vorbit singur: ― Pămîntu-i al nostru, că noi îl muncim, tot pămîntul! Cârciumarul, văzând că s-au încurcat lucrurile, își făcu treabă la tejghea, dăscălindu-și ajutorul cu mai multă vehemență. La o masă, lângă ușă, un jandarm tânăr, cu înfățișarea sfioasă, stătea la un pahar cu Anton Nacu, vorbind rar și uitîndu-se cu jind afară la hora
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acasă, în loc să se bucure a petrece în București, umplea pe Platamonu de o îngrijorare cu atât mai urâtă, cu cât n-o putea împărtăși nimănui, nici nevestei sale, care era slabă de înger. Îi era frică să nu se fi încurcat cu vreo fată de pe aici și să-și prăpădească viitorul sau să facă vreo nebunie. Aristide era extrem de discret și nu-i spunea niciodată nimic, iar lui, ca părinte, îi venea greu să-l descoasă și astfel, poate, să-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]