4,770 matches
-
moral. În acest context, conștiința apare ca o expresie a individualității și a geniului personal, și nu ca expresie a raportului imediat cu adevărul moral care transcende persoana. 2.2 Conștiința morală în enciclica Veritatis splendor (1993) Enciclica V.S., „așteptată îndelung”, reprezintă o culme a domeniului moralei pentru faptul de a fi trasat itinerariul post-conciliar al teologiei morale. Noul context este descris ca o „punere în discuție, globală și sistematică, a patrimoniului moral, bazat pe concepții antropologice și etice determinate. La
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
un simplu joc, inima lui s-a aprins, Credeai că stinge la loc, nu s-a mai stins ” Dan Spătaru cânta cu glasul lui tremurat, ca de greiere... cânta si plângea... plângea si cânta... Iorgu si Vasilica s-au privit îndelung, făcânt eforturi să nu izbucnească în lacrimi. Și, deodată, bătrânul Iorgu se trezi din șirul gândurilor lărcimând. Și-și luă capul în mâini murmurând... Ce întâmplare, ce întâmplare, își zise el, și Dan Spătaru, de curând, a trecut în ”lumea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu coatele rezemate de pervaz, Iorgu se gândea la Vasilica. Tot înconjurul era scăldat în lumina galbenă a razelor soarelui la asfințit. Inima îi bătea să iasă din piept. Cu gândul la Fata lui, în vreme ce lacrimile îi ardeau ochii privea îndelung, cu respirația tăiată, apusul de soare... ca pe un apus de viață. - I-am furat viața: murmură Iorgu. Sunt un hoț!... Atunci, cuvintele Vasilicăi: ”Chiar față de străini să mă faci de rușine”, rămăseseră între ei, preț de o clipă, ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se crăpă de ziuă, odată cu revărsatul zorilor, Iorgu a adormit plângând, cu gândul la Vasilica. ... A doua zi, de Crăciun, se trezi singur în casă, într-o casă pustie, tristă și rece... Întâlnindu-și chipul în oglindă, tresări... Se privi îndelung; se simți tare îmbătrânit. Cu fața palidă, suptă, sprâncenele răvășite iar semnul posomorârii dintre ele, mult mai adâncit... Aproape că nu se recunoscu. Apoi, murmuă liniștit, de parcă și-ar fi continuat un gând, pipăindu-și obrazul cu degetele. - Ce-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
suferință, Iorgu vindecat într-un fel de întâiul delir... putea gândi un pic mai limpede. În vorbe și în gesturi i se putea citi o mai bună stăpânire de sine, iar în ochi îi mocneau judecăți despre viață și moarte, îndelung meditate. Era obosit. Încercă să doarmă... Puse capul pe pernă, dar somnul nu se lipea de el. Nici nu știu cum se pomeni cu Biblia în mână, deschisă undeva la întâmplare. Ochii îi alergau peste rânduri... literele fugeau pe pagină ca gâzele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-i zâmbească, dar imediat se posomorî și deveni tristă. ”- Fata, Fata mea... am venit la tine!” îi spuse el pe nerăsuflate și o îmbrătișă cu tot cu pat. Ea mișcă buzele să spuie ceva... dar nu putu. Se uita la dânsul îndelung, cu ochii jucându-i în lacrimi. Avea multe de spus... Dar, nu mai încercă să-i spuie ce avea pe suflet. Tace, tace întruna și-l privește... Știe că nu poate vorbi, a renunțat, îl privește doar și tace... Numai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Avel, în mașină, îl aștepta jos în fața scării. La plecare, Iorgu simți plumb topit în creier, și un frison îi cuprinse tot trupul; picioarele nu-l ascultau, ceva îl reținea acolo definitiv. Ea palidă, ca turta de ceară, îl privea îndelung cu ochii jucându-i în lacrimi... Nici nu încearcă să-i spuie ce avea pe suflet, știind că nu poate. Tăcea și îl privea întruna calmă și resemnată. Iorgu simți cum inima nu-i mai rezistă, și va izbucni în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-i pâlpâie, și mâna ei mică se forță să-i o strângă pe a Maicii Superioare. După o vreme a deschis o liniuță de ochi, buzele i s-au mișcat, încercând să spuie ceva... Apoi, a oftat adânc și îndelung, alunecând parcă în pacla unui somn greu și cețos... Numai vitalitatea ei fără seamăn, o smulse morții, pentru o clipă. Pentru o clipă, a întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fost singurele lui cuvinte. ”- O cunoștință... tu n’ai de unde s-o cunoști! ”, i-a răspuns eaprivindu-l zâmbind. Era atât de frumoasă... cu fața albă ca de marmură și ochii extrem de negrii și vii... După ce s-au privit, o vreme, îndelung în tăcere, fără niciun cuvânt ea, s-a răsucit pe călcâie și a plecat... El a urmărit-o, cum se îndepărta urcând o coastă de deal, înaintând printr-o iarbă înaltă până la brâu și, printr-o mulțime de arbori pitici
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la vis, o presimțire urâtă îl mușcă de inimă ca un șarpe. Trase în piept, cu sete, aerul proaspăt al sfârșitului de noapte și plecă de la fereastră. În dreptul oglinzii se opri și se privi... Trebuia să se vadă... Își examina îndelung fața palidă ca de mort... Apoi după o clipă, murmură rar pe un ton, al cărui amărăciune, e cu neputință de redat în cuvinte. -... Nenorocită făptură e omul... tare nenorocită!... și, încet, se lăsă să alunece în pat. Se simțea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din calmul lor, iar ea îi destăinuia neliniștile nelămurite și adânci, care o stăpâneau. “-Cum e când ești fericit, Tăntică?.. o întreba Vasilica uneori. Aș vrea atât de mult să fiu fericită!” zise fetița, cu ochii umeziți. Bătrâna o privea îndelung, în tăcere, și, după o vreme murmură zâmbind: “-Biata mea copilă, fetița mea dragă..!” zise ea și continuă să zâmbească.Vasilica își lăsă capul în poalele mătușii, și îi săruta mâinile, care o mângâiau pe creștet. “-Voi fi, oare, fericită
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În atare condiții, am renunțat să le luăm în calcul în cadrul analizei de față. Remarcabile sunt și fibulele digitate, din bronz, de la Negulești-Dealu Morii (Bacău), Vinderei, Budești-Crețești, Vutcani și Bălteni (Vaslui) (pl. XVIII). Întrucât, problematica tipologiei acestor fibule a fost îndelung analizată, iar recent un studiu amplu a reluat și îmbunătățit noile teorii referitoare la apartenența și circulația respectivului tip de obiect, nu se va insista cu detaliile descriptive asupra celor cinci exemplare, care se împart astfel: Negulești - tipul I: fibule
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
deictic: „...Sfântul Petru s-a rugat cu atâta putere și dăruire, cu atât de mare regret lui Dumnezeu ca să-l ierte pentru marea greșeală de a se lepăda de El, Încât umbra i-a rămas mărturie pe zid. Am privit Îndelung urma lăsată pe perete cu aproape 20 de veacuri În urmă și, adresându-mă Sfântului, a cărei prezență parcă se mai simțea În Încăpere, i-am zis: Îți Înțeleg căința, disperata părere de rău pentru greșeala făcută, dar sub nici un
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de bună-voie și nesilită de nimeni iei În căsătorie pe Neculai Truță? Da. Cetățene Truță Neculai, de bună-voie și... Da. Vă declar soț și soție. Căsătoriți, adică? Da, căsătoriți. Vă mulțumim. Încă o dată vă mulțumim. Cuvintele respective fiind rostite și Îndelung aplaudate, cei doi miri s-au dus la locul de Întâlnire, pentru a sărbători, În micro, evenimentul. El avea 62 de ani și ea 56. El venea dintr-un municipiu din nordul județului, iar ea - de la căminul de bătrâni din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
alta, decât, Însăși vecina sa, din partea de către soare. Maricica Uzu. El parcă mașina. Închise porțilei mari. Veni, apoi, spre dânsa. Vecina Își desfăcu larg brațele și-l cuprinse, ca pe un enorm stejar, Înfierbântată. Și-l strânse. Și-l sărută Îndelung. El răspunse sărutului și strânsului În brațe. Îi mângâie, mai pe urmă, fața, părul cărunt, spatele, mâinile, strecurându-i-le, ademenitor, și către coapse. Ea se lipi de el ca vara, un vrej de fasole, ori o viță-devie, de șpalierul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
un moment seminupțial, am fost obligați de seism să ne Încurajăm, tacit, unul pe celălalt. Nu unul pe celălalt, Tăicuță. Nu? Nu. Dar cum? Unul În brațele și la pieptul celuilalt. Și o cuprinse din nou, În brațe, sărutând-o Îndelung. Ea răspunse cu dulceață sărutului Tăicuței. După care, osteniți, aproape, intrară În troiță. Aceasta se compunea din două Încăperi nu prea mari. În una sta ziua, Măicuța, acolo fiind primiți turiștii, vizitatorii, unii doar aprizând o lumânare, alături de multe altele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o părăsi, pentru ziua respectivă. Măicuța, ridicându-se de pe scaun, veni către el. I se opri În față. Se ridică și el de pe scaun. Respirațiile li se Întâlniră. El Îi cuprinse capul Între palme și Începu să o sărute fierbinte, Îndelung. Pe când el Începu să-i slăbească, din strânsoarea palmelor, capul, frumos, acoperit cu bucle blonde, ea, cu o blândă strângere de mână, Îl opri. Plec, șopti el. Nu, veni șoapta ei. Nu pleci. Doar n-o să dormim În troiță. Nici
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o geană de lumină, ca din ceruri. Totul În preajmă se transformă, brusc, Într-o minune de basm. Și Împrejurimile, și ei doi, și inimile și sufletele lor și, parcă, viitorul lor, Însuși. Se cuprinseră În brațe, se sărutară iar, Îndelung, de parcă, a-ți Înclina să-i judecați, cu o anumită invidie, argumetând, că, o Întreagă noapte nu le fusese Îndeajuns. Dar - nu! N-ați avea dreptate. Și iată de ce. Pentru că, pur și simplu, v-ați Înșela. De ce v-ați Înșela
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mult dezvoltatului său neam. Nici ca avuții mobiliare, nici ca avuții mentale, nici măcar ca avuții datorate despomenitului noroc, pe lumea asta. Era ca absolut toți ceilalți. Întâmplarea a făcut ca, el să fie de față, Într-o zi, la o Îndelung moșită adunare, În urma căreia avea să se stabilească, de către cei strânși pe terenul viran, din fața magazinului cooperatist, existent, de o bună bucată de vreme, În vestita comună amintită mai sus. Și, cum-necum, măgăreața a căzut pe capul său: al lui
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că-mi vine să apreciez că aproape totul pare a fi adevărat. Așa și este, aprobă, el, Îndesându-se mai bine În scaun. Și, cum, Îndeobște se Întâmplă, dragă cititorule, În asemenea ocazii, Între cei doi se Înfiripă, Încet-Încet, un Îndelung dialog. Aflară, nu prea târziu, unul despre celălalt, cam tot ce se poate afla, dincoace de intimități. El - profesor și scriitor, tată a doi copii, căsătoriți, bunic, deocamdată, cu un nepot, rămas, de vreo doi ani, văduv. Moment trist. Marcat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
discutară nimic. Deveniseră abătuți. Ba, chiar, aproape triști. Mașina se reumplu de călători. Ei, doi, Își reluară locurile. Ca și cum ar fi uitat unde se află, se cuprinseră cu mâinile pe după gât, se strânseră puternic și se sărutară apăsat, adânc și Îndelung. Faptul trecu neobservat de către restul turiștilor. Apoi, mânăn mână, și, cu ambele, În poala ei, adormiră. Nu după mult timp ajunseră la capătul drumului. La peronul autogării, pe Gabriela o aștepta, colega de colectiv, Petronica Donca, ambele, urmând a conduce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cealaltă. Se făcuse, parcă, o, de când lumea, sudură, Între gură și gură. El Își Îndoi, puțin, lin și fin, mâinile, de la coate. Căutându-i, pe sub bluză, sânii. I-i găsi. I-i Încorporă În căușul palmelor. I-i masă, lent, Îndelung, pofticios. Piepturile li se lipiră, apăsat, unul de altul. Mâinle lui lunecară spre spate, tot pe sub fina bluză, cuprizându-i umerii. Apăsându-i, mângâindu-i. Apăsându-i, ca și cum ar fi vrut să dispară absolut orice distanță dintre trup și trup. De
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu erau ai lui? Erau. Și trebuia să afle cîte ceva despre unii dintre ei, măcar; chiar să-i vadă pe cîțiva. Să le vorbească, fără a le spune cine este, cine sînt. Să Îi atingă. Pentru a se apleca Îndelung asupra cărților, ar fi trebuit de mult să ia o hotărîre. Kierkegaard renunțase pentru totdeauna la femeie pentru a fi cu mintea de tot slobodă. Andersen, la fel; gurile rele spuneau că din alt motiv. Citiseră mult; au scris pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
degeaba, ar fi trebuit să fie bucuros; nu era. Niciodată nu se simțise atît de lipsit de rost. Singur, Într-o țară străină, pîndind la colțuri de stradă ori de la ferestrele barurilor, din fața hotelului sau din holul acestuia, unde zăbovea Îndelung, făcîndu-se că se uită pe ziare, dar cu privirea mai mult spre drum. Numai și numai pentru a-și oferi, infim, ceva din ceea ce nu izbutise să trăiască vreodată ca pe un drept. Ce fel de tată ar fi fost
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ca un prieten. Un sfîrșit acvatic, cum se mai gîndise. O Închidere a arcului, viața pornise din ocean. Sarea ar fi conferit actului o igienă la care Thomas ținuse dintotdeauna. Mereu, după escapadele amoroase ori după turnirurile motorizate, se spăla Îndelung, frecîndu-și cu grijă fiecare centimetru de piele; adormea, uneori, În cadă. S-ar fi putut ca ideea lui cu heringii să se fi născut din spleen-ul unor zile neprielnice. CÎnd Își revenea, o lua iarăși razna, călărind bezmetic armăsarul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]