6,539 matches
-
firea, sunt totuși departe de a fi ușuratici, deșănțați, perverși și decăzuți moral. Dimpotrivă, sub aparenta lor dezordine morală se ascunde o candoare ultragiată de împrejurări nefaste. Sunt sinceri, sunt capabili de afectivitate intensă, se socotesc îndreptățiți să trăiască după îndemnurile lăuntrice, cuprinși cum sunt de o „inocentă și sfântă imoralitate” ( G. Călinescu). Chira Chiralina istorisește destinul tragic al unor ființe care au dorit să spargă normele și convențiile sociale, să scape de îngustimea și meschinăria unei existențe banale și să
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
să aleagă, fiindcă în loc de o singură mamă și un singur tată au acum cel puțin trei părinți; o familie mai bogată cantitativ și calitativ oferă copiilor și o mai pronunțată flexibilitate, având în preajma lor valori, norme, idei, maniere de conduită, îndemnuri și surse motivaționale diferite; ei câștigă noi frați (vitregi sau pe jumătate vitregi), putându-se angaja în interacțiuni fertile și având acum în mare măsură grupul de similaritate (peer-group) în propria casă; își dezvoltă sistemul de rude, care în principiu
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mai dificile. Acceptarea și înțelegerea reciprocă, ascultarea punctului de vedere al celuilalt, compromisul, grija mutuală, empatia și tandrețea, dezvăluirea sinelui (self disclosure) sunt principii de care, spre deosebire de societățile tradițional-paternaliste, trebuie să se țină seama în viața de cuplu. Dincolo de asemenea îndemnuri generale, în terapia profesionistă a cuplurilor se realizează o serie de principii și tehnici mai specifice, ce privesc refacerea armoniei afective. Iată unele care cu o minimă instrucție pot fi aplicate și ca procedee autoterapeutice (ele se bazează în special
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
literară serioasă, pentru a deveni o tribună de afirmare a ideologiei socialiste, umanitariste. În afara includerii relativ constante a versurilor lui Mircea Demetriade, sunt publicate poezii de O. Carp, Sergiu Cujbă, Ada Negri, I. Neagu, E. Lazăr ș.a. Pe lângă stihuri „de îndemnuri și deplângeri uvriere”, în numărul 112-113/1912 se reproduce Noapte de mai de Al. Macedonski, căruia îi apăruseră aici, în numărul 1/1900, și câteva pagini de jurnal ficțional (Din caietul unui dezertor). Proza din R.i. se revendică de la
REVISTA IDEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289217_a_290546]
-
cultural național” (1/1905), să demonstreze și să susțină ideea emancipării femeii, a egalității în drepturi a femeilor cu bărbații. În articolul Ce voim, din același număr inaugural, Sofia Nădejde susține necesitatea adaptării formelor civilizației apusene la fondul nostru sufletesc: „Îndemnul nostru e iubirea de neam și țară, și oricât de slabă și de mică ar fi munca noastră, nimeni, socot, nu va afla cu cale să o ia în nume de rău. Cu toții năzuim spre același ideal măreț.” Colaborează cu
REVISTA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289241_a_290570]
-
În anii liceului frecventează uneori, după propriile mărturisiri, cenaclul lui E. Lovinescu, fără să fi citit însă vreodată din producțiile sale literare. La șaptesprezece ani e prezent cu versuri și proză în „Bilete de papagal” (martie 1928). Tot atunci, la îndemnul lui Petru Comarnescu și al lui Ionel Jianu, începe să scrie, alături de alți elevi ai liceului (Constantin Noica, Barbu Brezianu, Octav Șuluțiu), la „Ultima oră”. În primăvara lui 1930, împreună cu Eugen Ionescu, N. Cristea, Mircea Grigorescu și Al. Sahia, încearcă
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
ROMÂNIA JUNĂ, societate culturală și literară înființată la 25 martie 1871 la Viena de studenții români din capitala Austriei. R.j. a luat ființă prin contopirea, la îndemnul lui Al. Hurmuzachi, a două societăți studențești: Societatea Literar-Științifică și Societatea Literar-Socială „România” într-o nouă Societate Academică Social-Literară, după tratative purtate între octombrie 1870 și ianuarie 1871. Numele noii societăți a fost inspirat de Andrei Mureșanu, al cărui vers
ROMANIA JUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
în „Foaie de interes public, educație națională și cultură generală”. Năzuind să contribuie la informarea și cultivarea cititorilor săi, R.v. cuprinde note, articole, documente istorice, texte literare diverse. Dintre colaboratori, cel mai important este N. Iorga, prezent cu poeme (Un îndemn), dar mai ales cu fragmente din piesele sale de teatru: Tudor Vladimirescu, Contra patriei, Moartea lui Dante, Fiul pierdut. Notabilă este, de asemenea, intenția redactorilor de a restitui unele scrieri inedite, cum se întâmplă în cazul lui Panait Cerna (Sonet
ROMANIA VIITOARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289336_a_290665]
-
Aaron și George Hill, iar ca editor pe tipograful și librarul Frederic Walbaum. Gazeta se imprimă mai întâi cu caractere chirilice, pentru a se folosi apoi, de la 9 iunie, alfabetul de tranziție. Era o întreprindere curajoasă, care își găsea un îndemn în existența „Curierului românesc” și o justificare în interesul tot mai pronunțat pentru viața politică autohtonă și europeană, pentru cultură și literatură al păturilor sociale de mijloc. Un program editorial îmbietor promite că vor fi difuzate știri politice din țară
ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289347_a_290676]
-
cântecul care „sacralizează totul”), dă și titlul antologiei publicate în „Biblioteca pentru toți” (1993), urmată de altă selecție (restrânsă la erotică), intitulată Mississippi (1993), și de Noul Adam (1994), ultima carte antumă, o meditație asupra scrisului, asupra harului, văzute ca îndemnuri și daruri ale providenței. Logosul e miracolul care transmite „substanța pururea divină”, concluzie peremptorie ce pune capăt unei experiențe agitate, luptei înverșunate cu cuvântul, cu acel cuvânt care a refuzat să fie mistificare, podoabă, artificiu. Poemele lui R. stau sub
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
ziar înnoitor și sub aspect tipografic, lucru destul de dificil în condițiile de atunci, dar nou mai ales în ceea ce privește maniera publicistică și structura. O izbândă completă nu a fost posibilă; totuși, prin apariția R. presa românească a primit, fără îndoială, un îndemn spre modernizare și spre diversificarea mijloacelor. În ceea ce privește atitudinea politică, se continuă, în linii generale, „Pruncul român”, scos de Rossetti și Winterhalder în vâltoarea evenimentelor de la 1848. Trecuseră nouă ani de la revoluție, ardoarea „căuzașului” era acum astâmpărată de experiență, de dezamăgiri
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
fără precizarea locului (după toate probabilitățile numerele 1-2 au apărut în Marea Britanie, iar numerele 3-5 în Germania), scoasă de românii din preajma generalului Nicolae Rădescu. Publicația își propune ca țintă îndepărtată „eliberarea patriei”. Din articolul-program, intitulat Pentru unitatea românească, se rețin îndemnurile la unitate și rezistență: „Umăr la umăr și inimă lângă inimă să înfruntăm viforul de astăzi, croind drum spre zările izbăvirii. Pe-al nostru steag e scris UNIRE.” Literatura ocupă aici un loc însemnat. Sunt inserate texte din clasici: N.
ROSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289384_a_290713]
-
reprezentative au fost adunate în broșurile Cele două Românii (1919), Bucovina care s-a dus... (1919) și Dintr-un colț al României Mari (1921), ale căror linii de forță sunt prezentarea (uneori cu tente literare) a realităților și valorilor ținutului, îndemnul la recuperarea acestora, lupta pentru anihilarea acțiunilor antiromânești care împiedicau unirea reală a provinciei cu țara mamă. A fost și un activ membru al Societății Scriitorilor Români (din 1911), organizând în Bucovina numeroase șezători literare cu cei mai importanți scriitori
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
inspirației un câmp deschis. Altfel, mai totul, în versificările frânte, convulsive ale lui Ș. - care și-l luase ca model pe Vladimir Maiakovski - e, între îngrețoșare și mânie, discurs agitatoric, cu accese de furie proletară: tonuri de revoltă, gesturi demascatoare, îndemnuri la luptă (cu „ură și cuțit”). Versificatorul se vrea un exponent al celor mulți („Strigăt sunt, înfipt în vreme,/ Peste roșiile ruguri” - Prefață la un volum care n-a putut să apară). Și nu ratează nici o temă și nici un subiect
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
-i mulțumesc editorului meu, Mitch Horowitz pentru această carte, pentru numeroasele și fructuoasele discuții care m-au ajutat foarte mult În definirea filosofiei și direcției acestei cărți. Fiecare autor speră să lucreze cu un editor care este colaborator și prieten, Îndemn și suporter entuziast. Mă consider norocos să am un astfel de editor. În final, doresc să-i mulțumesc soției mele, Carol Grunewald, pentru inspirație. Această carte a fost ideea ei. Amândoi am petrecut mult timp făcând naveta Între America și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un drept de a participa Într-un set de relații de putere care oferă individului posibilitatea de a trăi o viață deplină”17. Desigur, pentru patru cincimi din rasa umană, care Încă trăiesc În sărăcie abjectă sau În subzistență minimă, Îndemnul economistului Hernando de Soto, de a ajunge din urmă națiunile bogate prin stabilirea unui regim al proprietății private asemănător cu cel de care se bucură Europa și America de mai bine de două sute de ani, pare logică. Există totuși și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de a-ți ajuta semenul, și cu atât mai mult pe cei apropiați. Iubirea aproapelui - expresia superioară a prosocialului - este valoarea centrală în creștinism. Dar, după cum chiar cei mai bine de 2000 de ani de creștinism dovedesc, norma responsabilității sociale, îndemnul moral general de a-ți ajuta semenii nu se traduc repede și cu prea mare frecvență în acte concrete. B. Latané și J. Darley (1970) afirmă că această normă este simultan prea generală și prea specifică. Prea generală, pentru că în
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
bunului colectiv; în acest sens, acțiunile educative, de convingere a indivizilor în sensul raționalității, al obținerii optimului social, al practicării jocurilor de sumă pozitivă în locul celor nule sau negative. Dar să reamintim că munca de lămurire, de „iluminare” a maselor, îndemnul la schimbarea de mentalitate și la morală nu au prea mari șanse de izbândă dacă nu sunt încorporate în strategii care să cuprindă „schimbarea contextului de stimuli”, apelul direct și concret la motivațiile și interesele individuale. Este de reținut pe
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
rezultatelor sunt mai mari în situații de această natură deoarece aici nu funcționează, ca în cazul votului, un criteriu extern indubitabil de validare. Cu atât mai mult deci ar trebui să opereze onestitatea profesională a ofertantului de sondaje. Dincolo de acest îndemn, dacă sondajele efectuate de cele două părți dau rezultate mult diferite, se impune recurgerea la alte surse de sondaje, neutre, în speță cele academic-universitare sau institute de sondare a opiniei, care și-au câștigat un prestigiu unanim recunoscut și nu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
o altă funcție a comunicării nonverbale este aceea de a regulariza fluxul comunicațional și de a pondera dinamica proprie comunicării verbalizate; - comunicarea nonverbală repetă sau reactualizează înțelesul comunicării verbale, dând astfel posibilitatea receptorului comunicării să identifice în timp real un îndemn aflat în „spatele” unei moțiuni/afirmații; - în sfârșit, putem spune chiar că elemente ale comunicării nonverbale pot să substituie aspecte ale comunicării verbale (spre exemplu, atunci când printr-un gest profesorul îi indică unui elev să răspundă). În practică, distingem variate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
părere aveți despre atitudinea lui...?”), fiecare participant primind o foaiecu enunțarea incidentului în formă neprelucrată. Un incident critic conține astfel nouă etape: 1. prezentarea incidentului; 2. analiza incidentului de către fiecare participant prin adresarea de întrebări formatorului; 3. sinteza dezvoltată, la îndemnul formatorului, de către unul dintre participanți pentru întregul grup; 4. delimitarea problemei - participanții încearcă să distingă problema reală, explorând mai în profunzime ceea ce este furnizat prin incidentul inițial; 5. decizia individuală - fiecare participant ia o decizie personală pe care o citește
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Sinaia (1919), va fi paroh în câteva localități din Vlașca, Ilfov și Prahova (1920-1922), secretar și membru în Consiliul duhovnicesc al bisericii Udricani din București(1924), conduce tipografia de la mănăstirea Cernica (1925) și slujește la biserica bucureșteană Antim (1926). La îndemnul superiorilor, elaborează monografii ale unor așezăminte monahale aparținând eparhiei București: Mănăstirea Căldărușani (1924), Mănăstirea Pasărea (1926), Mănăstirea Sămurcășești (Ciorogârla) (1926), Mănăstirea Țigănești (1926). Ajunge ieromonah, dar în mai 1932, în conflict cu autoritățile bisericești, părăsește rasa călugărească, divergențele părând să
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
luptă nu-și cruța trupul”. Difuzată mai întâi în manuscris atât în Țările Române, cât și în lumea greacă (o copie a fost descoperită la Muntele Athos), opera lui S. va fi imprimată nu peste mult timp, în 1638, „cu îndemnul și cheltuiala arhiereului” grec din Veneția, Panos Pepanós, venit din Țara Românească, originar, ca și Matei al Mirelor, din Epir. Ediția, scoasă de ieromonahul Neofit, în tipografia lui Ioan Antonie Iulian, cuprinde opera poetică a lui Matei al Mirelor (Istoria
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
spre solstițiu”, CL, 1970, 3; Florin Manolescu, „Drumul spre solstițiu”, RL, 1970, 18; Paul Antim, „Drumul spre solstițiu”, AST, 1970, 6; A. E. Poenaru, „Drumul spre solstițiu”, TR, 1970, 32; Dana Dumitriu, Imagini și cuvinte, RL, 1976, 7; Dumitru Micu, Îndemnul țării scumpe, CNT, 1976, 24; Ermil Rădulescu, Mitologii transilvănene, VR, 1976, 7; Titu Popescu, „Zăpada din anul o mie”, T, 1982, 3; Simion Bărbulescu, „Zăpada din anul o mie”, RL, 1982, 31; A.I. Brumaru, „Veacul de aur”, AST, 1984, 6
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane de diferite extracții sociale. E interesant că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului, de aceea Pincherle are dreptate atunci cînd afirmă „că Augustin nu știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămîne pe fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, acelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]