5,478 matches
-
indiferent de domeniul de activitate al firmelor și indica același lucru. Cel mai frecvent motiv pentru care angajații demisionează este acela că „nu se mai înțelegeau cu șeful” sau că „nu le plăceau colegii”. Acești oameni s-au săturat să îndure atmosfera de la un loc de muncă de la care se străduiesc să plece acasă în fiecare săptămână sau lună, pe lângă salariu, și cu iluzia unei demnități umane. Sunt sătui să se trezească în fiecare dimineață pentru a se confrunta cu atacuri
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
să plătească 435 000 de dolari către 12 dintre bibliotecarii săi, care s-au plâns că utilizatorii bibliotecii afișau pe computerele instituției imagini pornografice, imagini la care bibliotecarii erau expuși inevitabil. Tribunalul a decis că acești angajați au avut de îndurat un mediu de lucru ostil și au ordonat Bibliotecii să exercite un control strict asupra computerelor (Volokh, http://www1.law.ucla/edu). Concluzia acestor cazuri este, pentru angajatori, că trebuie să acorde o atenție maximă oricărui mesaj scris sau oral
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
totul de acord să fie prezent cu soția la marea bucurie pe care numai tu ne-ai făcut o, după 35 de ani de la absolvire. Din conținutul scrisorii tale, dragă Alecule, am constatat că și tu în acești ani ai îndurat multe, și mi-am dat seama că numai tu erai în stare să te ridici din nou acolo unde-ți este locul. Să știi că nici eu nu am stat pe roze în cei 35 de ani care s-au
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nord și numai pe aceștia, au apărut fisuri, iar zugrăveala a căzut în multe locuri. În vara aceasta va trebui neapărat să zugrăvesc, dacă voi găsi meșteri pricepuți și corecți ceea ce este foarte greu, în vremea de azi. Multe mai îndură omul cât trăiește într-o viață, mai ales când este ceva mai lungă! Am trecut prin două războaie mondiale destul de lungi și grele, am trecut prin două cutremure de pământ mari, prin mai multe inundații catastrofale, care toate au provocat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mine, ușor deprimabili, lesne de înspăimântat de valurile furtunii vieții. Mă bucuram deseori când îmi aduceam aminte că am supraviețuit războiului și această bucurie a fost dublată de cele scrise de un coleg, care a avut ca și mine de îndurat unele necazuri din cauza felului de a gândi al unor cetățeni care nu aveau nici un motiv să le facă. La ora actuală, cei patru copii ai mei, trei fete și un băiat, sunt în producție. Iulia, născută la 1 mai 1947
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
municipal din Făgăraș cu icter negru și o stare de subpancreactică. Dacă doctorița la care l-am internat n-ar fi fost bine pregătită în domeniu, l-am fi pierdut pe bietul tata, dar astfel, bunul Dumnezeu s-a mai îndurat și l-a lăsat între noi. Iar disperare, iar frică, iar agitație... A stat două săptămâni la Făgăraș, s-a remis starea critică pentru ca apoi să-l internăm la Sibiu - o săptămână la cardiologie și una la chirurgie unde i
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
zi cu zi a tuturor. Sau totuși nu? De ce oare o îndemna bunica pe mama, când venea iarna și nu mai aveai de trebăluit pe-afară, iar tata era beat-cuc, zile în șir, neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lucrurile întortocheate - această convingere n-am întâlnit-o decât în Occident. Vorbele nu pun orânduială nici în viața din porumbiște, nici în viața de pe asfalt. Tot așa, numai în Occident am auzit spunându-se că omul nu-i capabil să îndure lucrurile fără sens. Ce-ar putea face vorbele? Când viața în mare parte nu mai e cum trebuie să fie, cuvintele se prăvălesc și ele. Am văzut prăbușindu-se cuvintele pe care le aveam. Fiind încredințată că o dată cu ele s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și înainte în speranța unei reîntoarceri apropiate. și asta fără a mai trebui să te referi la tine anume, căci intraseși în pielea figurilor de șah. Timpul propriu jocului te purta cu sine, spunea el, nu erai nevoit să-l înduri atât de vid precum era. După prizonierat, bunicul s-a reîntors în sat. La fel ca frizerul companiei, ajunsese și el un împătimit al jocului de șah. Exercițiul dobândit în sculptarea celor șapte figuri de șah și timpul ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din satul meu, regele dudelor. Ăla indiscutabil se spânzurase el singur, dar autoritățile au impus autopsierea. Deși bolnav de cancer în fază terminală, nu i se făceau decât injecții cu penicilină, fiindcă doctorul nu dispunea de morfină. N-a mai îndurat violența durerilor și și-a dat întâlnire cu moartea. În curtea interioară era un dud de care sta sprijinită o scară. În fiecare an, omul își învăța găinile să doarmă în copac. Seară de seară, găinile urcau fusceii scării până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
copii sau nici nu se născuseră încă. Tot ca pe o insulă cunosc și valea verde de la marginea satului. Să fii singură cu vacile la păscut și să simți cum ținutul din jur devine mai vast decât poate s-o-ndure biata ta piele croită zgârcit - pentru că cerul și cu iarba s-au încurcat împreună. Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea unei pendule devorându-și singură tic-tac-ul, suind cu tine deasupra ierbii până-n azurul buimac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lor orbitoare. Sunt sigur că, după nici 48 de ore, acești judecători de ocazie ar solicita Uniunii sau altei autorități „să se scape” de creatorii pe care i-ar fi adoptat. De o mâță janghinoasă, luată de suflet, nu te înduri să o arunci în stradă, oricâte belele ți-ar face. Dar de un scriitor, este de forța evidenței să înțelegi că e bine să „scapi” cât mai repede. Biata doamnă Slavici! Ce știa G.Călinescu despre ce poate face un
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
din toți rărunchii. Parcă se adunaseră toate oftaturile din viața mea într-unul singur. Atât a fost de profund. Am ieșit din magazin și am încercat să opresc un taxi. Pentru că eram murdari, a trecut ceva timp până s-a îndurat unul să ne ia. Taximetristul era tânăr și avea părul lung. Pe scaunul din stânga ținea un radiocasetofon stereo. Cânta Police. I-am spus tare adresa și m-am rezemat relaxat de spătarul banchetei. — De ce sunteți atât de murdari? ne întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și pe șeful de la Knopf, Sonny Mehta, pentru a le cere ca acest „amănunt“ să fie desființat, iar Graydon Carter - editorul revistei Vanity Fair și prieten de-al meu - a fost de acord s-o facă, spre regretul reporterului care „îndurase“ o săptămână compania mea în Richmond, Virginia, unde se specula că mă ascundeam în casa unui prieten. În realitate stăteam în secret la Canyon Ranch, recent deschis, pentru a-mi intra în mână în vederea turneului de promovare al cărții Informatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fetele mai optimiste când și-a dat seama că îi consumasem toate cele șase pachețele. Fără să iau droguri am fost odată convins că proprietarul unei librării din Baltimore era de fapt un linx. Dacă așa ceva era posibil cum puteam îndura treaz un zbor de șase ore spre Portland? Soluția mea? Procurarea de și mai multe droguri. Ca atare, am continuat să mă fac praf și să picotesc în timpul interviurilor din barurile hotelurilor. Leșinam în avioane, zăcând lungit și fără cunoștință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe scenă - Fă-O.“ Mă simțeam de parcă aș fi fost luat ostatic. Turneul părea lung și monstrous de nedrept. Leșinam mai tot timpul din cauza presiunilor de tot felul care păreau să nu se mai sfârșească. Wellbutrin m-a ajutat să îndur, să refuz să admit că ceva nu mergeau cum trebuiau. Supraveghetoarea mea numea de-acum turneul „o legitimă experiență traumatică“. Când am contracarat cu „E o escapadă!“ mi-a întors-o: „Mai întâi să dai de fundul sacului“. Dar e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de o mare faimă în timp ce confrații mei mult mai cuminți vor pluti în derivă pe site-uri de genul Ce s-a mai întâmplat cu ei? Astăzi aveam de gând să inventariez toate „rănile“ sexuale pe care urma să le îndure Mike: genunchi juliți de covor pe genunchi spatele zgârâiat până la sânge, intense crampe musculare, ruptură de testicule, urme de supt pe testicule, vase de sânge rupte, vânătăi datorate suptului excesiv, fractură a penisului („S-a auzit un pocnet, urmat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de puternic, încât jumătate din timp nu înțelegeam o iotă; în plus faptul că nu mai visam făcea aceste sesiuni aproape insuportabile. Dar Jayne continua să insiste (și mai și plătea) să particip în continuare, așa că era mai simplu să îndur orele cu pricina decât să fiu terorizat pentru că nu merg la ele. (Mai mult, șarada asta reprezenta singura mea cale de a-mi procura rețete valide pentru Klonopin și Xanax - și fără ele eram pierdut.) Între timp dr. Kim începea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și acasă. În ochii ei citeam mereu durerea, epuizarea. Tata reprezenta echilibrul! Simpla lui prezență aducea calmul, liniștea, încrederea în inimile noastre. Înțelept, bun, protector, l-am iubit mult și îl păstrez cu duioșie și dragoste în inima mea. Am îndurat mizerie, frig, foame uneori, dar eram împreună! Apoi, deodată, în atmosfera de tensiune și neliniște s-a ivit o rază de lumină; S-a semnat armistițiul! Acum aveam voie să părăsim localitatea de refugiu. Întoarcerea la casa bunicilor din Suceava
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
începutul renașterii noastre naționale, cele dintâi voci cari ne treziră din somnul robiei s-au auzit din România. Țara voastră a fost pentru noi focarul luminat al libertății, speranța în viață nouă, în progres. Deși vasali puternicilor sultani, românii au îndurat, ba chiar au patronat organizarea comitetelor revoluționare, au permis lui Racovsky să pronunțe discursurile sale înfocate, au permis lui Liuben Karavelov tipărirea ziarelor Svoboda și Nezavisinosti. Voi ați permis neastâmpăratului Botev să ne trimită Cuvântul refugiatului bulgar și apoi a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
scenariu 259. Închis împotriva voinței sale în pavilionul nebunilor, situat în turnul din cea de-a treia curte a noului Spital general din Viena (o clădire circulară, cu aspect de închisoare fortificată sau de bastion de cetate), concepistul bucovinean a îndurat nenumărate privațiuni și umilințe. După mai multe proteste și petiții adresate diferitor instanțe, împotriva internării sale forțate și a tratamentului degradant ce i se aplica, Balș a fost scos în cele din urmă din salonul comun și a primit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în fugă uneori Cu câtă dragoste privesc Și stau la geam și mă gândesc Și-mi spun singură-n gândul meu Așa cum le pot spune și lor Aici ți-ai construit un cuib In care stai la căldurică Nu te-ndura să-l părăsești Vin alte păsări și ți-l strică. Nu mai plecați în lumea mare Acolo ești un venetic. Ce tineri și frumoși sunteți Cu ură toți vă vor privi. Aș vrea să fiu și eu ca voi Și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
un pisoi. Dar vreau s-aud și eu cum suflă O altă viață lângă noi. Așa zicea sărmana babă Iar moșul nu mai vrea nimic. Ce-mi trebuie o viață nouă, Sunt prea bătrân, și prea calic!. Dar Domnul se-ndură de babă Și-un pui de cerb i-a dăruit. Un pui de cerb cu steaua-n frunte Gonit din codri și rănit. Săgeata-i străpunse-se gâtul Din rană sângele-i curgea. Și lacrimi mari curgeau din ochii Rotunzi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
i-a pus-o în mână. Deja ochișorii blânzi și frumoși mama îi închisese pentru totdeauna. Tăicuțul înlemnit de durere, la gândul că ce va mai face, ne privea pe fiecare în parte. Seara s-a lăsat încet, nu se îndura de noi să ne mohorască mai rău, soarele nu voia să apună, și ca un făcut, s-a înnourat și a început o ploiță înceată și caldă, cu picături mici care plângeau odată cu noi. Toți eram distruși! După înmormântare am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de toate cu o mână, Și chiar de sunt și bolnăvioară Și bătrânețea mă omoară La satul meu gândesc mereu Și tare-mi este dor de el. Un sat cu multe dealuri și păduri, Să pleci de-acolo nu te-nduri, Să cauți melci, fragi și căpșuni Iar atunci când e căldură Intri-n pădure la răcoare, Stai la tulpină, jos, sub arbor Și vezi un iepure țâșnind Și te întrebi, cum a trăit Aicea, singur în pădure, Și, el să plece
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]