10,960 matches
-
cînd se repeziseră într-acolo, de la diferitele lor treburi; priveau țintă ca și cum ar fi fost fermecați spre balenă; clătinîndu-și în chip ciudat capul fatidic, aceasta înainta spre corabie printr-un brîu lat de spumă, desfășurat în fața ei. Prin întreaga ei înfățișare, își trăda firea aprigă, răzbunătoare, dorința de a pedepsi, răutatea veșnică. Orice-ar fi putut face omul, fortăreața albă a frunții ei se abătu asupra provei de tribord a corabiei, azvîrlindu-i în aer pe marinari, cu scînduri cu tot. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
muncitoare, ocupă locul Însemnat pe care-l are În viața noastră de toate zilele. Acesta este drumul adevărat pe care trebuie să meargă mai departe Petru Dumitriu: drumul literaturii realismului socialist, al denunțării chipului monstruos al lumii care moare și Înfățișării În dimensiunile sale reale a chipului nou al oamenilor muncii din țara noastră, eroi ai muncii și construcției socialismului”. SPIRITUL DE PARTID ÎN CRITICA LITERARĂ Deși ideologizată până la sațietate, Încât lectorul de azi cu greu Își reprimă disconfortul creat de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
analizează contradicția fundamentală a personalității lui Eminescu, aceea dintre hotărâta influență pe care o exercitase asupră-i Începutul mișcării muncitorești și constrângerea Înăbușitoare la care-l supune grupul junimist. Studiul În căutarea adevăratului Caragiale combate denaturarea de către reacțiune a adevăratei Înfățișări a operei lui Caragiale, subliniind puternicul caracter progresist, de adâncă satiră socială, a unora din operele marelui scriitor român. Poziția lui Caragiale este aceea a unui progresist, a cărui viziune este Însă mărginită de faptul că n-a văzut caracterul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
primul nostru poet muncitor. În: Flacăra, nr. 17 (69), 29 apr.; Pompiliu Andronescu-Caraioan - Soarta istorică a operei eminesciene. Ibidem, nr. 7 (59), 27 febr.; Criterii pentru o istorie științifică a literaturii. Ibidem, nr. 9 (61), 5 mart.; J. Popper - Adevărata Înfățișare a scriitorilor noștri: Coșbuc „instigatorul”. În: Scânteia, nr. l521, 4 sept.; - N. Tertulian - Criterii pentru o viitoare antologie a poeziei românești. În: Contemporanul, nr. 123, 11 feb. ș.a. 88. Victor Bârlădeanu. - Contribuții la o istorie științifică a literaturii române. În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
comentariului său, Geo DUMITRESCU 26 pune și de data aceasta punctul pe „i” - așa cum o făcuse și În anul precedent cu privire la nuvelistică, numai că acum În sens invers - dovedind lipsa poziției de clasă și a atitudinii partinice a autorului În Înfățișarea tuturor celorlalte aspecte ale realității: „Ana Roșculeț nu oglindește În ultimă instanță cu fidelitate realitatea, ba dimpotrivă, o denaturează. (Ă). Oamenii de partid din carte, atât secretarul organizației cât și În parte Pavel Vasile, președintele sindicatului, Învățătoarea Ierulescu sau Vica
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
stârpind În Mirona toate buruienile prin acțiuni susținute și nu prin discursuri. Studiind mai adânc concepția marxist-leninistă și metoda realismului socialist, punând În centrul preocupărilor ei atitudinea partinică, luarea de poziție, nu decorativ, ci aceea care rezultă din analiza și Înfățișarea realității și apoi din redarea ei artistică, căutând să Înfățișeze limpede lupta dintre nou și Învechit, Cella Serghi va putea, fără Îndoială, să depășească lipsurile romanului Cad zidurile și să creeze acele opere de care are nevoie realmente poporul”. Sergiu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Leonov sau Ștefan Colciughin al lui Vasilii Grosman. Toate aceste romane oglindesc aspecte sau faze ale industriei și ale industrializării din Uniunea Sovietică. Câtă experiență de viață se desprinde din ele, câtă grijă pentru om, pentru dezvoltarea lui, paralel cu Înfățișarea proceselor materiale, istorice, ale vieții economice! Nimic schematic, nimic șablon! Scriitorii noștri au la Îndemână, În romanul sovietic, un inepuizabil izvor de Învățătură, care trebuie folosit din plin”. Cu precizarea că oferim cititorului În note41 și alte interpretări critice la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
au un nivel științific ridicat, unele, - ca de pildă Natura și dragostea În poezia lui Eminescu, Eminescu, poet al poporului - neaducând elemente noi față de cele discutate și publicate În presă. Studiul Planul de Stat În literatură nu adâncește destul problemele Înfățișării omului nou și a efortului său conștient, nu se ocupă de măsura În care scriitorii au reușit să zugrăvească veridic oamenii și faptele. În critica din Viața românească, adeseori, ideile nu sunt limpede expuse; unii critici și recenzenți folosesc un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Dar un arsenal poetic nu se naște de la o zi la alta. Armele delicate pe care poeții noștri le descopere acuma, se pregătesc cu Încetul, au nevoie de foc puternic și mâini pricepute a le Învârti Înăuntru până să capete Înfățișarea utilă dorită. Principalul este ca strâns atașați la evenimente, poeții să devină, din ce În ce mai desăvârșit, interpreți Înflăcărați ai maselor populare”. Eugen LUCA51: „În ultimul număr al revistei Viața românească s-a publicat sub semnătura lui Radu Petrescu o recenzie a antologiei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poeții noștri vor atinge «amețitoarele Înălțimi» ale unor Arghezi, Blaga și Barbu! «Armele delicate pe care poeții noștri le descoperă acuma, se pregătesc cu Încetul, au nevoie de foc puternic și mâini pricepute a le Învârti Înăuntru, până să capete Înfățișarea utilă dorită». După R. Petrescu, deci, poeții noștri de abia acum «descoperă» poezia. După R.Petrescu poezia e o «armă delicată», nu o spadă ascuțită care pătrunde adânc În inima dușmanului, nu un steag care cheamă oamenii la muncă și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tipici pentru categoria socială ce o reprezintă, oamenii noi trăind prin toate acțiunile și vorbele lor prefacerile revoluționare ale vremii de azi. Un astfel de erou este Avram Saizu. (Ă). Credem că autorul Nopților de Iunie nu urmărește destul de consecvent Înfățișarea acțiunii dușmănoase, viclene și Înverșunate a chiaburimii din satele noastre. Prezentând pe câțiva dintre chiaburi ca pe niște oameni dezumanizați, biologic sfârșiți, nu ne mai dă o imagine justă despre forța răzbunării, crimele de care sunt capabili reprezentanții acestei categorii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mereu moldovenilor, izgonind mereu fără motiv din centrul romanului forțele puternice ale muncitorilor hunedoreni. Atitudinea autorului față de capacitatea de luptă a muncitorilor de Ia Hunedoara are serioase urmări asupra desfășurării Întregii acțiuni. (Ă). Autorul a Înlăturat Însă aproape complet din Înfățișarea activității de partid la Hunedoara, pe membrii de partid din uzină. El a folosit numai pe cei câțiva tovarăși pe care Comitetul Central i-a trimis din București În sprijinul muncii de acolo. (Ă). Fără Îndoială că aceasta este o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Împotriva fiarei asupritoare, Împotriva clicii trădătoare”, sau când Ion Zăgan amintește că: «Muribund Apusu-și zvârle ceața; Lutul năclăit de sânge-l vrea», cititorul nu cunoaște deloc mai bine, mai adânc pe dușmani. (Ă). Apropierea la suprafață, stângace, de problemele Înfățișării artistice a omului nou constituie o caracteristică a volumului Zece poeți tineri. Cele mai multe poezii ocolesc prezentarea În imagini artistice a faptelor și frământărilor sufletești ale oamenilor, mulțumindu-se cu redarea fugară a numelui sau profesiunii personajului respectiv. Astfel procedează, de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ieși din șablon, Baconsky imprimă poeziei nota specifică În genere creației sale și convertește tema Într-una care se pare că este mai apropiată de frământările lirice ale scriitorului: cântarea succeselor pe care el le-a avut În ultimii ani, Înfățișarea temelor care l-au solicitat În răstimpul acesta, datorită noii ere care s-a deschis odată cu biruința măreției Socialiste: «Eu mă gândesc la anii ce trecură. Da, am ajuns poet, mă tot gândesc. Văd: unii trec privindu-mă cu ură
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Un sentiment de panică răzbește prin conversațiile ușuratice din casa boieroaicelor Vorvoreanu, prin atmosfera dominată de regretul „paradisului” pierdut pentru totdeauna. (Ă). Scriitorul a Înțeles că În jurul canalului lupta Între clasele antagoniste ajunge la o Înverșunată Încleștare. De aici, din Înfățișarea vie, concretă a unor momente ascuțite ale luptei de clasă, provine acel „stil epic” care-l caracteriza pe Petru Dumitriu Încă În nuvele sale. De aici dramatismul intens, vigoarea realistă a romanului Drum fără pulbere (Ă). În Drum fără pulbere
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sfârșit chiaburul să fie arestat, e fără Îndoială că primul rezultat practic al acestei Întreprinderi va fi realizarea unui chip veridic al organizatorului de partid, de care literatura noastră duce Încă lipsă. (Ă). Problema cea mai importantă a literaturii e Înfățișarea omului nou. În Însăși definiția metodei celei mai Înaintate de creație artistică, metoda realismului socialist, este cuprinsă sarcina de bază a literaturii, aceea a zugrăvirii procesului de educare a omului În spiritul socialismului. (Ă). În nuvela Uzina vie de Al.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mijloacele specifice literaturii. O dovadă a faptului că autorul a văzut just lucrurile, situându-se pe poziții partinice, este Însuși titlul pe care l-a dat operei sale: „Încredere”. În mod conștient, scriitorul a pus deci În centrul preocupărilor sale Înfățișarea elementului esențial: superioritatea morală a comuniștilor. (Ă). Această Încredere trece ca un fir roșu prin Întregul roman. (Ă). De aici, din această Încredere În victoria clasei muncitoare, le vine comuniștilor puterea de a zdrobi cu superioritatea lor morală pe călăii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
câteva luni În „Flacăra”. Ceea ce afirmă criticul În prima parte a cronicii este dezis cu multă seninătate În partea a doua. (Ă). Cum se Împacă afirmații ca acestea, din partea I-a a cronicii, unde se spune că romanul este «Însăși Înfățișarea poporului nostru În plin proces de transformare revoluționară, Înaintând cu pași siguri spre socialism», cu cele din partea a doua unde tov.Popper crede că: «În „Drum fără pulbere” lipsește imaginea creșterii continue a canalului și de aceea Însăși creșterea oamenilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
soțul era scund și chel. Dar în ochii ei era, cu siguranță, cel mai frumos bărbat. Dacă cercetăm un pic istoria celor mai seducătoare femei, George Sand, care a fost curtată cu înflăcărare de Musset și de Chopin, avea o înfățișare banală. Cât despre Lou Andréa Salomé, amanta poetului romantic deja celebru Rainer Maria Rilke, iubită de Nietzsche și curtată de la distanță de Freud, nu era ceea ce am putea numi o frumusețe. Dacă ne gândim mai bine, numeroase femei cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
banală. Cât despre Lou Andréa Salomé, amanta poetului romantic deja celebru Rainer Maria Rilke, iubită de Nietzsche și curtată de la distanță de Freud, nu era ceea ce am putea numi o frumusețe. Dacă ne gândim mai bine, numeroase femei cu o înfățișare oarecare au o mare putere de seducție. Și tocmai datorită acestei puteri ajungem să le considerăm atrăgătoare. Vă las pe dumneavoastră să le descoperiți pe cele a căror urâțenie seducătoare prefer, din pură curtoazie, să nu o semnalez aici. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
că bărbatul și femeia seducători nu sunt întotdeauna frumoși. Seducția se situează la un nivel mai subtil. Ea ține de caracteristici foarte delicate, care ne fac să uităm aspectul fizic, imperfecțiunea trăsăturilor. Syner și Syna Oamenii seducători nu au o înfățișare particulară. În schimb, cu toții reușesc să inspire dorința de a fi cunoscuți mai bine. În același timp, cu mare eficiență și deplin inconștient, ei trimit interlocutorilor mici semnale, sub forma unor micromișcări aproape imperceptibile. Aceste semnale sunt cele care trezesc
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
deschideri. Și aceste detalii subliminale, în combinație cu siguranța penelului lui Leonardo da Vinci, explică succesul tabloului, care nu a scăzut niciodată din 1507 încoace. Ce alchimie bizară este aici: modelul emoționat de pictor se arată sub cea mai bună înfățișare pictorului care, la rândul lui, reproduce cu precizie impactul propriei seducții asupra chipului. Totuși, este la fel de posibil ca Leonardo da Vinci să o fi pictat pe Gioconda din memorie sau să fi cunoscut importanța părții stângi a feței în exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
privim cum străbate prin carne și ne însuflețește, din cap până în picioare. CAPITOLUL 6 Chipul seducător și chipul sedus Frumusețea nu înseamnă seducție. Frumusețea deschide uși care se închid repede dacă nu mai avem nimic altceva de oferit în afară de ispitele înfățișării. Pentru că înfățișarea este „frumusețea diavolului”. Nu trebuie confundată cu altă formă de frumusețe, cea întărită de bucuria de a trăi. Această frumusețe se îmbogățește odată cu trecerea anilor. Într-o carte foarte frumoasă, intitulată Bătrânețea, Simone de Beauvoir vorbea de „bătrânii
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
străbate prin carne și ne însuflețește, din cap până în picioare. CAPITOLUL 6 Chipul seducător și chipul sedus Frumusețea nu înseamnă seducție. Frumusețea deschide uși care se închid repede dacă nu mai avem nimic altceva de oferit în afară de ispitele înfățișării. Pentru că înfățișarea este „frumusețea diavolului”. Nu trebuie confundată cu altă formă de frumusețe, cea întărită de bucuria de a trăi. Această frumusețe se îmbogățește odată cu trecerea anilor. Într-o carte foarte frumoasă, intitulată Bătrânețea, Simone de Beauvoir vorbea de „bătrânii de 60
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
clare despre ceea ce este frumusețea. La nivelul cel mai popular, adică la nivelul zero al reflexiei, indivizii cei mai frumoși sunt cei ai căror caracteristici fizice sunt legate de capacitatea ideală de perpetuare a speciei. În acest context, oamenii cu înfățișare mai viguroasă vor fi mai atrăgători decât cei mai puțin robuști; bărbații înalți și voinici vor fi preferați celor mai scunzi, slabi și cu fese plate; femeile cu sâni mari și cu buze cărnoase vor părea mai atrăgătoare decât cele
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]