5,200 matches
-
că se află în ea atâta experiență feminină și poate intui atât de precis toate atitudinile cerute de noua situație? Mă simt străin în casa aceasta, unde am cunoscut cea mai sinceră și cea mai indiană afecțiune. Deodată, totul a înghețat în jurul meu, și spontaneitatea mi-a dispărut. La masă sunt posac și tăcut, în odaia mea mă simt aproape bolnav. E drept, la răstimpuri am accese de bucurie, panică și dansez fredonând (lucru care. mi se întîmplă atât de rar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
limonada și noi doi am pornit pe marginea apei. Lacurile erau tot ce iubeam eu mai mult în Calcutta; tocmai pentru că erau singurul lucru artificial în acest oraș ridicat din junglă. Aveau o liniște de aquarium și, în timpul nopții, păreau înghețate sub boarea brățării de globuri electrice. Parcul mi se părea nesfârșit, deși știam bine că e îngrădit, pe de o parte de linia ferată, iar de cealaltă de șosea și de mahalale. Îmi plăcea să rătăcesc pe alei și să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu era nimeni. În podul casei noastre nu mai e nimeni. Nu se aude decât vântul prin lucarnă. Dar spune, Maestro, n-ar fi fost frumos să fi crezut ca auzim pe moș Vasile Chelaru și pe Veronica? Să fi înghețat de frică, să fi cunoscut, atât de tânăr - iar el, Vladimir, e încă un copil - , să fi cunoscut amândoi teroarea fără nume, clipa aceea fără început și fără sfârșit, când noi, oamenii, vom descoperi că n-am fost niciodată singuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vicleană ca ei, că se știe că ăștia de cade în mintea copiilor e de-o vicleniiieeee... Ori că i-o fi deschis pe furiș ușa putoarea de gineri-su, să se vază odată scăpat : s-o lovească tramvaiu, să-nghețe de frig - că tot dezbrăcată pleca soacră-sa... I s-o fi urât cu ea-n casă, să tot dea cu ochii de momâie, acolo-n fotoliu, mică-mică, și cu cocoașa-n spate, și cu ochii zgâiți. Și, de la o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pâslarii plini de noroi, și-i lipsea și jacheta de lână cu care plecase de-acasă. Era o vreme tot cam așa, tocma ieșeam din iarnă, și nu se dumirea ei unde putuse baba să stea două zile de nu înghețase. Au întrebat-o ei, au lăsat-o, dup-un timp au întrebat-o iar, da de scos de la ea n-a scos nimica. Ceva își mai aducea ea aminte, că tot bâiguia : — ...era întuneric, întuneric, întuneric... și o pasăre albă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
două-trei aplauze ironice, ai dat a lehamite din mână, ai trecut în salonul mic și de acolo ai ieșit în balconaș ; fulguia, se auzea clinchetul săniilor și noaptea avea ceva atât de straniu și de apăsător ! Ai stat până ai înghețat, dar ea nu a venit după tine și nici n-a trimis pe cineva să te cheme ; erai atât de nefericit și de îndrăgostit ! O flacără orbitoare, albă îți lumina ciudat mintea, îți părea că ești foarte treaz și la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și arse. Nemișcată și doar respirând zgomotos, un ciudat șuier al aerului, ca o luptă cu ceva nevăzut asupra căruia ea își concentrase toată atenția. Eu sunt, știi că sunt eu ? îi șoptește prostește și, pe acea față ce încremenea înghețând și în acei ochi care nu mai zăreau pe nimeni, pupila neagră se strânge vie, a înțelegere. S-a strâns, într-adevăr, sau a fost doar o iluzie ? Pentru că ciudatul șuier al aerului printre buzele ei întredeschise nu s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dezmăț și niciodată să nu-l mai repete. Așa încât, frisonând în paltonul subțire și elegant, făcând utopice calcule de bani pentru o mult visată blană de samur, atât de necesară unei ființe ca el, friguroase, strângându-și mai departe mâna înghețată pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada Sfântul Ionică. Frigul tăios îi lipește nările, îi înroșește nasul, îi înțeapă ochii înlăcrimați. Viu și tânăr fiind, este cât se poate de firesc să meargă să-și amaneteze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dai ceva, poa’ să-ți facă ea și să-ți dreagă, ce mai turuie, ce mai e la gura lor... Și io dârdâi, mă lipesc cât pot de vecina Tincuța și mâinile mi le vâr la piept, da tot îmi îngheață, sloi, și de ger îmi dă lacrimile, îmi curge de parc-aș plânge. D aia, când zic că io știu ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană, tot la coadă la brutărie mă văd, tot întuneric, tot frig, tot iarna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tu să ai grijă de lemne, că a-nceput devreme iarna, și zăpada, și zloata, d-aia tot stau să le număr în magazie, și dacă văd că iar s-a mai dus un rând, și-afară nămeți și viscol, îngheață inima de grijă în mine. Și vecinele, azi una, mâine alta, a-nceput să dea jos ba un gard mai vechi, ba o ulucă, ba un coteț, p-ormă o să intre și-n pomi. La urmă s-aude că e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strâmbe cu care e podit pământul și, cum dă frigul, curtea e numai polei. Așaa fost și în noaptea în care și-a rupt Vica mâna. Sfârșit de iarnă, ziua a plouat, când a ajuns ea acasă, târziu, pe jos înghețase. Era sticlă. Oglindă. I-a ieșit pe nas venitul târziu, cât s-a chinuit : și dreapta ! Și pusă prost ! Degetele se umflaseră, se învinețiseră, durerile nu se mai opreau, n-au avut ce face : i-au rupt-o și i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amenințarea cu arestul s-a risipit, după ce sergentul a vorbit În maniera lui foarte academică despre ce se va Întîmpla dacă ciclul 2 mai abuzează de ciclul 1, dînd drumul la o serie de termeni juridici cu care ne-a Înghețat pe toți, OS-ul ne-a băgat pe toți cei care am văzut scena În biroul de la parterul dormitorului. Bineînțeles, nimeni nu a văzut nimic. — Fumam, mi-a intrat fumul În ochi. — Eu m-am aplecat să-mi leg șireturile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atît de sinistru, Încît Încep să-mi fac griji. Ajung chiar să mă Întreb care sînt șansele să ajung acasă fără aventuri. Becurile rare se chinuiesc să facă față Întunericului, Împrăștiind o lumină ștearsă. Siluete cenușii, prost Îmbrăcate se mișcă Înghețate În și dinspre trenuri, trăgînd de genți, de valize și de plase. E un peisaj clasic. Dar, spre deosebire de alte dăți, e tăcut, lipsit de orice voioșie, apăsător - le-ar putea face să clacheze chiar și pe cele mai curajoase animale
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din generația noastră, a terminat la liceul rival. Butoiul de bere nu se termină așa de repede cum ar vrea ospătarul, care stă proptit Într-un cot la bar și cască - și-a pus o haină pe umeri să nu Înghețe, după cum ne-a sfătuit să facem Însuși CÎrmaciul. CÎnd totuși se termină butoiul, Îl Întrebăm dacă nu are vin. Cerem patru fiole, pe care ni le aduce reticent. Între timp, toată lumea are de povestit cîte o fază și rîdem pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e scris pe ele. Navetiștii sînt mai nonșalanți, gara e teritoriul lor; stau adunați În grupuri și nu prea le pasă de ceilalți, care trec cu aere dezorientate. Deși uneori Îi vezi cum se opresc din conversație brusc, rîsul le Îngheață pe buze sub forma unui rictus și privesc agitați În jur. Nu e locul pentru glume cu subînțeles... nici măcar cu subînțeles. Nu, nu e locul. Pe peron, dau peste locotenent, e prins Într-o discuție Într-un grup de cadre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a epuizat Încă potențialul de pericol, așa că Încerc să o dezamorsez cu prudență, recurgînd curajos la trucul milei. — Da, noi sîntem. Dar problema e alta. Am rămas fără cărbuni și de o săptămînă e un frig În dormitor de-ți Îngheață inima. Soldatul se uită la noi uluit. — Păi și de ce dracu’ n-ați venit să cereți? Caporalul ăla nu s-a gîndit să vină să ne ceară o stivă de lemne pînă vă aduc cărbuni? Bă băieți, ce-i cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
biscuiți, mai mult nu avea ce, o să vină și poimîine cînd o să primească un pui, i-a promis cineva că-i face rost de unul. Sau poate niște carne de porc. Mi-a adus un trening de bumbac, ca să nu Îngheț de frig În spital. Și niște cărți, să nu mă plictisesc. Cercetează pijamaua uzată pe care am primit-o la internare. Nu pot să o Întreb nimic despre ce se Întîmplă la Timișoara. Probabil că nici nu mi-ar spune
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bălmăjească ceva În limba română Îmi spune niște chestii Într-o limbă care seamănă șocant de mult cu cea care vine din radio; nu vorbește, turuie cîteva fraze bune și Încheie cu un glorios n’est- ce pas? care-mi Îngheață sîngele, apoi se duce Înapoi, dispare În ierburile În care și-a improvizat patul de santinelă. U-uuu! Mistere! Aici ar trebui să apară un desen complet lipsit de talent Înfățișînd un cîine pe o movilă de pămînt. CÎinele ar trebui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
câțiva ani înainte. Într-o zi, Gabriel se afla în Grădina Dianei, la Băi, împreună cu câteva cunoștințe (doamna Robin Osmore, și Anthea Eastcote și o școlăriță) și, nu știu cum, venise vorba despre George, iar prietenele ei îi bârfiseră cumnatul. Vorbele le înghețaseră, însă, pe buze când s-a ivit dintr-odată chiar George care, fără îndoială, auzise totul. După ce s-a depărtat de ele, Gabriel s-a simțit obligată să fugă după el. Îl ajunsese din urmă în stradă, tocmai când ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce-a spus Shylock despre cimpoaie. Eu, unul, nu mă omor după un falsetto atât de bizar, spuse Hector, dar muzicienii au nevoie de el. Jonathan Treece e de părere că l-am putea înlocui cu un tenor normal. Ești înghețat toacă, îi spuse Emma. Du-te și te îmbracă sau vâră-te din nou în oala asta. — Da, da... Tom, n-ai văzut-o pe Anthea? Nu? Bine, eu mai rămân un pic. Rezolvăm altă dată problema Irlandei. Era vânăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
debarcader, n-avem cum s-o lansăm de aici, și daca-i pe mare, trebuie să fie pe undeva de-a lungul coastei. — Oricum, e prea târziu, conchise Brian. Toată lumea rămase tăcută. Brian continuă: — Probabil că a obosit și a înghețat și s-a lăsat târât la fund. Nici nu și-a dat seama ce se întâmplă cu el. — Nu, nu și-a dat seama, întări Tom. E ca și cum ar fi adormit. — Ei, haideți să ne întoarcem acasă, îi îndemnă Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apă, spre George și luă cățelul. — O, George, ești un erou! Dar ce înghețat e, repede un prosop, sărmanul Zet! Timp de un cumplit moment, Tom, ținând câinele în brațe, avu impresia că e mort, atât de inert și de înghețat și de nemișcat era bietul de el. Dar, în aceeași clipă, o limbuță roză îi linse mâna. Gabriel veni într-un suflet, îl înfășură pe Zet într-un prosop uscat, apoi se așeză pe nisip și începu să-l frece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e nebun, ar trebui să fie într-un ospiciu, legat în lanțuri. Într-o bună zi o să mă omoare. Mi-a zis că a văzut-o pe fata aia, Meynell, dezbrăcându-se. Ce? Cum, când? Nu știu, George minte de îngheață apele. Nu știu ce s-a întâmplat sâmbăta trecută. George e capabil să o fi violat pe fetiță, sunt convinsă că asta urmărea. Tom își aminti de toate necazurile lui, de teribila scenă cu John Robert, de coșmarul zilelor în care stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dr. Ioan DRĂGAN Universitatea din București Discurs preliminar Un relativism generalizat Pentru fiecare un cuvânt. Pentru fiecare cuvântul care a cântat pentru el, Când haita, pe la spate, l-a atacat. Pentru fiecare cuvântul care a cântat pentru el și-a înghețat. Paul Celan (Argumentum e Silentio) Puterea numirii! Se știe din vechime, "Dumnezeu a spus". Și făcând astfel, creează ceea ce numește: lumină, cer, apă, pământ, astre etc. (Facerea 1, 3-24). De aici provine această structură antropologică, un lucru nu există decât
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sportiv înnăscut. Vocea șuieră începutul melodiei: Ceata Domnului suntem... Acum! Sala râdea din nou, îngăduitor, fiindcă Alin Pivniceru, primul din șir, intrase în scenă săltăreț, așa cum de bună seamă cerea rolul, în timp ce Mirel Poenaru venea în urma lui cu pas poticnit, înghețat de trac, abia reușind, tras de Alin și împins de la spate de îngerul în galben, să pună un picior înaintea celuilalt. Ceata Domnului suntem.. Am venit în Noaptea Sfântă... Lângă voi să-ngenunchem... Pe când cerurile cântă. Se opreau alături de Moș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]