3,183 matches
-
de soarele puternic al amiezii, se întunecă până la destrămare, cerul se crapă și fulgerele scapără orbitor, valul de stropi mari se prăvale. S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile, tremură tot. Hârtiile cu însemnări, înghesuite la repezeală, pluteau acum în buzunarele pline de apă. Observațiile lui riguroase până la acribie s-au prelins într-o pânză cu dâre albastre de pix, bună de aruncat. Încă un fulger și încă un tunet îl fac pe omul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să lase nici o îndoială asupra devotamentului nostru, sincer și faptic, față de cauza legitimă a muncii. «Și toată mulțimea încerca să-L atingă» (Lc 6,19). Așa este scris despre Domnul nostru Isus Cristos; iar mulțimea care îl atingea și îl înghesuia pe Isus era tocmai aceea a suferinzilor de orice fel. Avem multe de învățat. Dacă Înțelepciunea divină a luat legătura cu lumea săracă, înseamnă că și noi trebuie să facem la fel. Mulți sunt împotriva noastră, pentru că nu ne cunosc
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și, în general, ale societății românești. Am reușit să-mi formez o părere proprie privind învățământul din România după 1990 și, mai ales, după ce România a devenit membră a Uniunii Europene. Acum am mintea plină de sertare în care se înghesuie fapte, întâmplări, oameni, gânduri, idei... și cred că trebuie scoase la iveală, nu ies singure pentru a se așeza pe hârtie, tot așa cum felurile bune de mâncare nu ies, aburinde, din cărțile de bucate. Ideile și cugetările zăvorâte în mintea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
atunci: căpitanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor pedeștri - un adevărat zbir care a sfârșit osândit pentru delapidare -, comisarul Coemgiopolu, un Ercule, înalt de doi metri, ofițerul de sergenți Chipiliu, celebrul Mischiu, alt ofițer de sergenți etc. Venirea noastră a reîncurajat pe mediciniștii înghesuiți prin celule și coridoare. O explozie de vociferări izbucnește. Mediciniștii - în parte - reapar în curte, o scurtă învălmășeală urmează, dar liniștea se restabili. Emil Frunzescu, Petre Inotescu și Leon Constantinescu fură arestați. Procurorul Chiru Economu veni la spital și arestă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
României Mari. 27 Generalul Averescu, șeful guvernului, era neliniștit din cauza bolii regelui. Se știa că are cancer. Către sfîrșitul anului 1926 a fost operat. Agitațiile pentru revenirea principelui Carol în țară erau în toi. În afară de liberali, toate partidele politice se înghesuiau să-l revendice pe Carol. Se știa că generalul Averescu trimisese un amic la prințul Carol, ca să-i cunoască intențiile. Chestiunea a fost adusă în discuția Camerei de către deputații naționali-țărăniști, care n-ar fi vrut să le ia altcineva înainte
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
munți. Am sentimentul că-mi sugera o invitație pe o vedere venită de curînd. L-am chemat. Nu e prima oară. De serviciu s-a cam lăsat. Ar putea veni. Bine că e cald! Parcă pot trăi! Nu mă mai înghesuie nici un cîntec trist. Eu mă pot bucura ca les gosses de timp, de acești munți. Vorba lui André Marchand: "Natura nu e nici utilă, nici inutilă. Este". Citesc. Am scris mult, deși cam dezbinat. Uneori îl cred pe Liviu Antonesei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Saveta Năstase (Putinica) s-a enervat tare pe noi și ne-a certat: Nu sunteți buni de nimic! Mă duc să aduc ajutoare! Îndată a venit cu elevii clasei a IV-a unde era învățător, soțul dânsei și ne-am înghesuit toți la scărmănat. Ce de lână era peste tot! Doamna, cu gura pe noi, că nu vom pleca acasă, până nu vom termina treaba. Văzând ca nu-i chip de scăpare, m-am sfătuit cu Viorica Nemțoc, prietena mea (în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
schimburi. Din nou la drum! Totul a rămas intact în urma noastră. Goneam din nou nebunește, mânați de un destin nemilos, plin de spaime. Ajungem la Bălți. În gară, o aglomerație infernală. Singura garnitură trasă la peron era inaccesibilă. Oamenii se înghesuiau, se îmbrânceau. Nu mai era loc nici pe acoperișul vagoanelor. Și dintr-odată începe să urle sirena. Alarma aeriană! Oamenii sar din tren și aleargă cu disperare spre un loc de refugiu. Aerul vibrează din ce în ce mai tare și soarele dispare acoperit
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
o mie de cuvinte, pentru că nu întotdeauna poți exprima în cuvinte splendoarea minunilor create de natură. Inima mea a absorbit frumusețile asupra cărora ochii și-au plecat privirea. Încet, încet, toate acestea vor prinde viață în povestirile mele. Deocamdată, sunt înghesuite în toate cămările inimii. Când voi ajunge acasă, le voi ordona, apoi le voi ajuta să iasă la suprafață prin scris. M am bucurat de această vacanță, fiind într-o companie grozavă: cei trei fii, fiica, nepoțelul și ginerele, șapte
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
despre care se spunea că fusese spion infiltrat printre noi după război, avea o motocicletă cu care obișnuia să-i plimbe pe copii, arătându-se încântat de admirația tuturor, față de Java lui roșie. Cred că eram al treilea pe motocicletă, înghesuit fiindcă nu- mi mai venea rândul, și riscam să se termine distracția, pentru că se înserase. Nu mai știu cum de-am căzut, rămânând agățat de cel din fața mea, târât de motocicletă, fără ca d-l J. să știe. Genunchiul și o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
calma starea lui permanent colerică, își absorbea cu forță și repeziciune cavitățile dentare într-un clănțănit și plescăit respingător. Avea prostul obicei să stea în prima bancă din primul rând de la ușă, cu fundul pe pupitru și picioarele pe banchetă, înghesuind brutal pe cei doi copii unul în celălalt. Din poziția asta dominatoare, asemenea unei reptile pufăitoare, pândea momentul oportun pentru a ataca fulgerător victimele inofensive. Am bătut timid la ușă. Mi s-a răspuns cu o voce strident-șuierătoare, asemenea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cred că sunt lucruri demne de a fi reținute, de a nu fi uitate. Este vorba despre deportările masive a populației din stânga Prutului, pe care le-a făcut regimul bolșevic-stalinist în iunie 1941: "Sufocantele vagoane de animale în care erau înghesuiți, ucigător, zeci și zeci de persoane, înclin să cred că aduceau deja cu anticamerele camerelor de gazare! Iar pentru a readuce la tribunalul istoriei aceste ferocități nu ar fi cazul să se implice cineva dintre celebrii regizori de la Hollywood sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prestația sa permanentă justiția n-ar fi ajuns la gradul de independență pe care-l are azi. Ar fi suficient să facem un exercițiu de imagina‑ ție ca să vedem cum ar fi plâns și azi pușcăriile după personajele care se înghesuiau public să bată recorduri în jefuirea bunului public, dacă președinte ar fi fost în acești 10 ani Adrian NĂstase, și nu Traian BĂsescu. Chiar și așa, numărând condamnările cu executare ale acestor devalizatori ai averii naționale, am vedea ce succes
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
facultate. Și ștabul Ăla a venit să ne vadă, că era foarte plăcut să vii pe Valea Prahovei. Și, după ce s-a pilit și mai ales după ce a văzut că niciuna dintre fetele de la focul de tabărĂ studențesc nu se înghesuia să se ducă cu el în pat, acest individ a devenit foarte agresiv și a înce‑ put să ne spună că el ne poate băga pe toți la pușcărie. Chiar legal. Și a început o dispută pe această temă. Și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Moarte lor!" Condamnat la 12 ani, va face 14. Trimis la Jilava, la intrare, condamnații treceau printr-un culoar de gardieni cu bîte, care îi băteau, la fel, la ieșire. În celule, unde intrau douăzeci și cinci-treizeci de oameni, erau înghesuiți circa trei sute: "Era o singură fereastră. Dormeam pe jos, pe ciment. Hîrdăul și tineta (la Jilava tinetele erau numite "tunuri") stăteau plasate lîngă ușă. Iar unii dormeau chiar lîngă "tunuri", cu nasul în tinetele folosite de două-trei sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zăbala "Rîndunicii", nu-i vom ține cîte o săptămînă în picioare nedormiți, n-o să-i bușim cu cizmele și nu le vom strînge capul în cercul de fier, nu-i vom lovi cu bastoanele de cauciuc și nu-i vom înghesui în celulă ca pe niște bagaje, să stea unul peste altul nimic din tot ce au făcut ei! Dar înaintea țării noastre și înaintea copiilor noștri sîntem obligați să-i căutăm și să-i judecăm pe toți! Să-i judecăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Spațiile libere dintre paturi fuseseră calculate cu precizie: înguste, cît să te strecori și să te cațări pe crengile de dormit. Se dormea cîte doi în pat, cap la cap, dar și cap la picioare, mai ales atunci cînd se înghesuiau cinci sau șase deținuți în două paturi alăturate. Nici nu s-a dat bine deșteptarea, că oamenii s-au repezit la coadă la closet. Closetul, și el bine gîndit de capetele luminate ale administrației, consta în două hîrdaie de lemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu mici scenete, iluzioniști sau contorsioniști, care făceau spectacole nemaipo- menite. La Maxim debutau Stroe și Vasilache (Lache - Lache), ce aveau să facă istorie cu comedia lor ; la Zig-Zag tocmai fusese invitată celebra Josephine Baker și tot orașul s-a înghesuit și a plătit regește să-i vadă dansurile nude. La Chat-Noir sau Dudzi-bar puteai găsi dame de consumație deosebite, cu care să îți petreci nopțile la un hotel din apropiere, și mai-mai să te îndrăgostești. La fel de vizitate erau și Nipon-Arizona
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
asta era toată averea care îi rămăsese. Erau toate în valiza deschisă de pe jos sau întinse pe câteva umerașe, agățate în niște cuie bătute în perete cu tocul pantofului. Nu avea un dulap, doar o măsuță pe post de birou, înghesuită între pat și geamul micuț prin care niciodată nu intra destulă lumină, deoarece vizavi începuse să se construiască un bloc imens. Priveliștea sa era un zid, cu locuri goale în care trebuiau să intre viitoarele ferestre. Un schelet gigantic de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi putut duce, poate, spre o reală, adevărată credință; nu precum cea moștenită, tradițională, o sumă de deprinderi și de ritualuri, ci ceea ce numim „revelație”, un dar, se pare, extraordinar al omului de azi, trăitor În atâtea forme prestabilite și Înghesuit În giganticele metropole suprapopulate. Dar o anume credință am dobândit totuși, cea În existență: puterea de a o primi și de a o celebra după modestele mele aptitudini; și de a o servi prin cele câteva calități care mi s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost rase fără a fi cruțate clădirile istorice și măcar mici segmente din peisajul tradițional.<endnote id="6"/> Cartierul de blocuri a devenit marele simbol al modernizării de tip comunist. Desigur, În Întreaga lume, o parte a populației s-a Înghesuit În blocuri: este prețul industrializării și urbanizării. În România Însă, transfigurarea orașelor În „păduri de blocuri“ a fost Înfățișată ca soluția ideală, un summum al civilizației moderne. Ce putea fi mai Înălțător decât a trăi la bloc! Imaginile de propagandă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vânați mai cu seamă intelectualii sau cei care păreau minerilor a fi intelectuali ori persoane cu moravuri dubioase: bărbați cu ochelari, femei cu rochii scurte... Loviți sălbatic cu bâtele, În uralele unei populații fanatizate care Îi Încuraja pe agresori, erau Înghesuiți În dube de polițiștii deveniți În această ocazie auxiliari ai minerilor. Au fost și câțiva morți, poate chiar mai mulți. Lângă București s-a improvizat un lagăr de concentrare, unde s-au petrecut detestabile scene de tortură și umilire. În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Extrem Orient și Disneyland. Călătorul care, venind dinspre Craiova, capitala Olteniei, ajunge la Strehaia, În inima provinciei, are surpriza de a pătrunde În oraș printr-un Întreg cartier de asemenea palate. De partea cealaltă se află cartierul românesc, cu oamenii Înghesuiți În blocuri sordide. Aici, țiganii sunt bogații, și românii săracii. Bărbații nu atrag atenția prin vreo ținută anume, femeile se poartă Însă tot În tradiționalele lor fuste largi multicolore. Slujnicele care trebăluiesc În palatele țigănești sunt, evident, românce. O lume
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
inaugurată În 1953, cu ocazia Festivalului internațional al tineretului și studenților — mișcare controlată de sovietici — desfășurat În acel an la București și considerat un mare eveniment). În anii ’50, populația a crescut foarte repede, datorită industrializării forțate. Oamenii au fost Înghesuiți mai Întâi În casele existente, luate cu sila de la proprietari. S-a pornit apoi, mai lent În primii ani, dar tot mai intens după 1960, programul de construcție al noilor cartiere. Vechile mahalale — cu case, ce e drept, În cea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu-ți propui să le penetrezi telepatic), și în loc să mergem spre o zonă culturală a orașului, cum ne-am fi așteptat, facem o escală la țărmul Oceanului, într-un loc numit, foarte plastic, Boca del Inferno (Gura Infernului). Toată lumea se înghesuie să se fotografieze - o poză cu Atlanticul în fundal îi va impresiona cu siguranță pe cei de acasă. Eu mă aventurez pe faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]