KorAP: Find »[drukola/base=înjura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...168 >

4,199 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

tata a murit, acolo la Județeană, și nimeni nu poate să spună de ce-a murit, cine a tras în el! Porni din fața cinematografului în sus, pe bulevard. Îl urmă și ea, bodogănind în urma lui: - Și, l-ai răzbunat? Îi înjuri pe toți, de comuniști, de jidani, de kaghebiști, de siaiști, de vânduți, ce-i la gura ta... Și crezi că așa ai să schimbi lumea asta de-acuma? Tu și frățietatea voastră... Pe căpitan l-au împușcat demult. Chiar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
scria la Universul. De-alea d-ale lui, cu Basarabia, cu Ardealul, cu România Mare. Îl săltau, îl boțeau bine și p-ormă îl lăsau să cadă în abatere iar. Mai mult nu aveau ce să-i facă, dacă nu înjura partidul și pă Ceaușescu. Așa l-au nenorocit. Îi picase și lu’ Goncea pă el. Vergilică dădea să pară interesat. Dar prea puțin îi păsa de istoria lui Zdrenghea. Asculta încercând să găsească o explicație celor întâmplate mai adineauri la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
tot oamenii ăia, dar acuma se vedea ce ziceau ăi mai bătrâni, că să te fereasacă Dumnezeu de câte fețe are românul, că oricum ai da-o el tot cu fața-n sus cade și cu gura deschisă să te-njure. La un an după ce terminasem Facultatea și luasem și diploma, că costa ieftin o diplomă pă vremea aia, cu o mie cinci sute de dolari îți făcea chiar profesorul de-l aveai lucrarea pe care o vroiai, acum s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
au mai așteptat judecată. Vorbea grăbită, tot întorcând capul spre violonist. Acela însă dispăruse. Cățelandrii, în fund, pe labele din spate, păreau că ascultă atenți nevoie mare spusele ei. - Trăia cu una, Rela Soporan. Fratele Relei era la pușcărie. Îl înjurase pe Dej când cu colectivizarea, ceva în felul ăsta. Și Rela, de frică, se zice că l-ar fi vândut pe băiatul ăla. Nu mai știu de-i spunea chiar Limonadă. Au venit ăia să-l ridice și... Chipurile fugise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

dintr-o cutie de lemn legată de ghidon și le arunca pe veranda caselor cu prispă colonială. În al doilea rând, datorită unei funcții retroactive, ceilalți rezidenți artificiali ai cartierului apăreau în prag numai după ce băiețelul se îndepărta, și îl înjurau de fiecare dată pentru că a aruncat, prea departe de ușă - așa i se năzărise lui Samuel să-i programeze; îl distrau fețele lor posomorâte și înjurăturile prost acordate situației. În unele cazuri, această funcție algoritmică ce regla apariția rezidenților dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
asta însemna o dereglare temporară a uneia sau mai multor funcții în interiorul realității virtuale. Într-o zi, nemaiputând face față solicitării, computerul capotă. Prea multă informație solicitau și senzorii navei, și catedrala luminoasă și plină cu zorzoane, și rezidenții care înjurau. Așa încât vecinii artificiali ai lui Samuel ieșiră în prag (toți grămadă) la 6:52. Băiatul încă nu venise, dar ei începură să-l înjure oricum. La 6:54, se calmară. După treizeci de secunde, reluară seria de blesteme. Curierul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
multă informație solicitau și senzorii navei, și catedrala luminoasă și plină cu zorzoane, și rezidenții care înjurau. Așa încât vecinii artificiali ai lui Samuel ieșiră în prag (toți grămadă) la 6:52. Băiatul încă nu venise, dar ei începură să-l înjure oricum. La 6:54, se calmară. După treizeci de secunde, reluară seria de blesteme. Curierul se arătă la ora cuvenită și, fără a ține seama de înjurături, se puse pe aruncat ziare în stângași-n dreapta. Tot atunci, lumina soarelui inundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
a doua zi, aduse tot de băiatul cu șapcă verde, nu scria nimic despre vreun accident. Situația părea că se normalizase, în afară de cazul vecinilor. Samuel nu-i mai văzu ieșind să-și culeagă ziarele și nici nu-i mai auzi înjurând curierul. După o săptămână, fiecare casă avea un morman de ziare pe peluză. Când sună pe la uși, nu răspunse nimeni. Sparse geamul, intră într-o casă și se lămuri. Computerul avusese nevoie de o reducere a volumului de informație, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
decât să capete acces la fișierul capilar, care descria culoarea și forma părului. O după-amiază petrecută pe malul unei mări galbene, fără valuri și vânt, în timp ce Margareta intra în apă și se juca cu niște viermișori; aplecat asupra terminalului, Samuel înjura și bătea disperat în taste. Descifrarea fișierului capilar îi dădea speranțe, însă nu reușea deloc să avanseze. Ridica privirile și o vedea pe nevastă-sa spunând ceva și blocându-se. Samusamusamusamusamusamu, striga ea, brațele i se mișcau încet, în traiectorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
scăldat de soarele dimineții. Apoi pantofii lor ticăie de câteva ori, se înfundă puțin în carpetă și răsună în sfârșit din hol. Toate femeile se încurcă vrând să descuie ușa fără să facă zgomot. E distractiv să le auzi cum înjură printre dinți - și ce înjurături îngrozitoare -, în vreme ce tu te prefaci că dormi, deși razele soarelui îți bat neplăcut în pleoape și se transformă într-un văl sângeriu tras peste ochi. În asemenea clipe știu că ele știu că sunt treaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Trecerea unui sfert de oră în căutări zadarnice m-a umplut din nou de transpirație, dar oricum nu mai conta, pierdusem orice speranță, nu voi avea parte de nici o fată, îmi spuneam. Am început să mă plimb nervos prin casă, înjurând, și situația a continuat așa până la 15:04, moment de mare inspirație, când am regăsit, într-un sertar, binoclul militar care mă făcuse celebru în tabăra dintr-a noua. L-am luat și m-am aplecat cu el peste balustrada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
lași să merg la chef cu ăștia? O să mă uit pe geam ca să-mi confirm bănuiala de la început. Afară, bătând nervos din picior și uitându-se la ceas, îi văd pe ăia. Dacă o să zic „nu te duci”, o să mă înjure, dacă o să fiu de acord atunci o să iasă precipitat din casă, numai ca să fie apostrofat în stradă de prieteni, cărora parcă le și aud vocile subțiri și malițioase: - Ce, mă, ți-a dat voie bătrânul tău și te bucuri? - Bătrânul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
ciorbă? Mircea bâiguie ceva, îmi dau seama că e nemulțumit. - Tu... trebuia să... te duci... nu ea... nu ea... Până aici. Mă ridic dintr-odată, mă apropii de fiul meu și-i dau un brânci. Se împleticește și se retrage înjurând în camera lui. În curând, liniștea învăluie apartamentul. Mircea a adormit. Am rămas iar singur, cu o durere surdă de șale și cu ceșcuța de cafea răsturnată pe gresie. Trebuie să mă duc în bucătărie după un șervețel cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
ei. Mi-am coborât glasul ca să-l aduc la nivelul bunică-mii. Îi plăcea să vorbească în șoaptă, mai ales când se referea la Negruțiu. Nu voia să-și strice relațiile cu el, și era în stare ba să-l înjure, ba să-i zâmbească - dacă-l vedea apărând la fereastră. Însă Mama Mare nu înjura niciodată cu adevărat. Invectivele ei erau cochete; nu erau săgeți, erau pietricele colorate. - Nu poți să-i zici să pună ceva la gard? am întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
vorbească în șoaptă, mai ales când se referea la Negruțiu. Nu voia să-și strice relațiile cu el, și era în stare ba să-l înjure, ba să-i zâmbească - dacă-l vedea apărând la fereastră. Însă Mama Mare nu înjura niciodată cu adevărat. Invectivele ei erau cochete; nu erau săgeți, erau pietricele colorate. - Nu poți să-i zici să pună ceva la gard? am întrebat. — Ce Dumnezeu să pună la gard? Nu știu, celofan... - N-o să pună nici un celofan, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
obicei, la un delicat ca Hector, supărarea se întinde pe sub piele mai ceva ca o plagă, nervii se desprind, devin furtunuri, cresc, ies prin piele și încep să devoreze trupul. Am mai văzut asemenea manifestări la fetele urâte, când le înjuri, sau la schilozi, când le spui că sunt handicapați. Dacă aș fi putut să-i strivesc gângania, atunci însemna că... Și ochii mi-au căzut pe patul lui. Uitase de borcanul tradițional, absorbit cum era de noua descoperire. L-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
spun, pentru că de la cheful lui Carmen nu l-am mai văzut pe Hector, care s-a mutat, din câte am înțeles, înapoi în Leu, și pe Carmen au arestat-o. Era trei dimineața, se luase curentul și toți începuseră să înjure. Peste tot bănuiai grupuri de furioși, lovindu-se de pereți și agitându-și brațele. Muzica ce ne pompase în sânge ritmuri sacadate se oprise cu un oftat, și de-abia în clipele când întunericul s-a împletit cu tăcerea ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Cum să mă supăr, prostovane. O să-ți mai aduc câteva care cred că o să-ți placă. Lurch radia de fericire. Îmi dădusem deja seama că, din cauza unei greșeli de creștere, se simțea cel mai în largul lui atunci când oamenii îl înjurau sau când îl punea să facă chestii neplăcute. Poate, dacă stai să te gândești, nu-i chiar o greșeală și părinții lui l-au programat așa în mod intenționat; cu siguranță asta îl făcea să fie extrem de ușor de folosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
se înțepenise bine în balama. Lurch încerca să-l extragă cu o bucățică de sârmă, dar în zadar. Ridic capacu’, ca să slăbesc oleacă balamaua, îi zise el lui Marie. Tu o scoți cu asta, bine? Zis și făcut, descuie trapa, înjurând în timp ce trăgea cu greu la o parte capacul ruginit. — Mai cu viață, din încheietură, Lurchie, îi recomandă Bez, că n-a mai deschis-o nimeni de când hău. Lurch urni cu greu capacul, susținându-l cu încheieturile, într-o poziție incomodă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-și dă deloc silința. Venind din partea lui MM, acest comentariu destul de blând avea aceeași forță ca și când Oliver Stone ar fi înnebunit de furie, i-ar fi făcut cu ou și cu oțet pe toți actorii, de la un capăt la altul, înjurându-i de mama focului. Matthew se dădu un pas înapoi, fără să-și dea seama. Sophie se strâmbă. Mă uitai la Helen. Deși părea calmă, o trădau buzele; se curbaseră într-un zâmbet involuntar de satisfacție, iar ochii îi alunecară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cu întreg corpul fremătând de adrenalină, de parcă tocmai l-ar fi scăpat cineva din lesă. Amenințarea cu suicidul ne-a țintuit numai o secundă, de ajuns pentru ca Ben să trântească ușa băii după el și s-o încuie. Polițistul, care înjura de mama focului, se năpusti către ușă aproape instantaneu. Se auzi zgomot de lemn care crapă, la care Hugo își înăbuși protestele. Dar din baie se auzeau și alte zgomote, cu ar fi acela al unei ferestre cu cadru mobil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nici telefonul, nici robotul. În schimb, mi-am strivit destul de rău degetul mare de la picior dând cu piciorul în masca mea de sudură, care zburat de cealaltă parte a studioului, după care am luat-o cu pași apăsați spre platformă, înjurând printre dinți. Mare noroc că aveam tone de haine noi și scumpe cu care să mă răsfăț și care să mă distragă. Peste douăzeci de minute s-a auzit soneria. Când, în cele din urmă, m-am repezit să deschid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
scumpe cu care să mă răsfăț și care să mă distragă. Peste douăzeci de minute s-a auzit soneria. Când, în cele din urmă, m-am repezit să deschid ușa, nu am găsit pe nimeni. Eram pe punctul de a înjura în gura mare, pe stradă și de a trânti la loc ușa când, spre marea mea surpriză, am observat un urcior mare. Așezat pe treapta de sus. M-am uitat la el o vreme, după care m-am aplecat, destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

devoreze rămășițele Piei. Navigă apoi încet spre casă și, când sosi, se prăvăli în hamac și bău pe nerăsuflate singura sticlă de whisky pe care o adusese de la Santa Cruz. Se îmbătă până simți că moare și cântă, plânse și înjură lumea și pe locuitorii ei, ca să se arunce apoi cu capul în lagună și să înoate spre larg fără să-i pese de caimani, de pirania sau de anaconde, care nu părură interesați de prezența lui. Se cățără în mangrove

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

concediată de la Intercorp. Ce poziție confortabilă avusese acolo! Zboruri la clasa întâi și hoteluri de cinci stele de jur împrejurul lumii, numai ca să meargă să intervieveze celebrități pentru Janice Kittenburger. Dar totul se terminase. Amanda a dat pe gât vinul și a înjurat-o pe curva aia de avocată, cu fața ei prelungă și cu trupul ca un băț, care pierduse procesul și-i ucisese gâsca cu ouă de aur. Dacă s-ar fi concentrat mai mult pe ceea ce trebuia să rezolve, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]