3,744 matches
-
de sake și așezate la una dintre cele mai bune mese din restaurant, o superlocație care oferea o priveliște de 360 de grade spre zona de mese și bar și spre grădina pentru cocteil unde o mulțime paparazzi se înghesuiau înnebuniți la intrare. Niște pahare cu martini din litchi au apărut parcă din senin și, în câteva minute, fetele erau în plină dispoziție. — Deci, care e planul? o întrebă Leigh pe Adriana pe care o abordaseră și salutaseră nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zile, pantofii, rachetele de tenis și sutele de prezervative. Jim Își aminti că Basie vorbise despre deținuții unor lagăre de lîngă Shanghai care fuseseră mutați În altă parte. Oare Îl avertiza că era momentul să plece Înainte ca japonezii să Înnebunească, așa cum se Întîmplase la Nanking În 1937? Japonezii Își ucid Întotdeauna prizonierii, Înainte de ultima Împotrivire. Dar Basie se Înșelase; În momentul acela probabil că zăcea mort Într-un șanț, ucis de bandiți. Faruri străluciră de-a lungul șoselei spre Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
despre igienă. Jaluzelele de bambus erau lăsate peste ferestrele spitalului, de parcă doctorul Ransome ar fi vrut ca pacienții să doarmă după-amiază. Jim urcă treptele, auzind limpede un murmur slab În clădire. CÎnd Împinse ușile un nor de muște Îl Învălui. Înnebunite de lumină, umpleau holul Îngust de la intrare, de parcă ar fi Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Yang conducea fără tragere de inimă Înapoi spre Amherst Avenue, supărat Într-un fel de vizita la Lunghua, Jim se gîndea la ultimele săptămîni ale războiului. Spre sfîrșit, totul devenise puțin cam Încurcat. El aproape murise de foame și poate Înnebunise puțin. Totuși, știa că văzuse lumina bombei atomice de la Nagasaki, chiar În ciuda celor șase sute de kilometri ai Mării Chinei. Ba mai mult, văzuse Începutul celui de-al treilea război mondial și Își dădea seama că acesta se desfășura În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
eroii” principali ai romanului au căpătat deja trup. Lipsește Încă oglinda. Dar iată că apare și ea, cititorul o găsește la pagina 31, unde vine să confirme legea recurenței, a structurii motivice: „Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vîltoarea iernilor care se succed cu repeziciune, spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
1981, considerând că gestul meu a fost pripit și nepotrivit sufletește cu condiția mea de român, mi-am retras cererea de plecare din țară, iar la 15 ianuarie 1982 am fost reîncadrat. Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vâltoarea iernilor care se succed cu repeziciune spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mare este bolnav. Îi Închid În casă pe amândoi și se duc la Operă. Acolo se joacă Rusalka. Se duc a treia oară pentru că le place de morarul cel bătrân și cum se aruncă În valuri fata lui și cum Înnebunește morarul. Tu ai vărsat de vânt. Te uiți la frățiorul care doarme. Când ai vărsat de vânt n-ai voie să te scarpini. Dacă te scarpini Îți rămân semne. Și iei bătaie cu joarda. Bubițele te mănâncă de nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spre seară, sandalele te Înțeapă din cauza nisipului de pe picioare. Astăzi n-ai mai putut răbda din pricina căldurii și a așteptării zadarnice până se găsesc bani pentru biletul de tren, ești În picioarele goale, e zi de lucru și deja ești Înnebunit de foame. În mulțimea asta care mănâncă brânză, pui fripți, mititei, cașcaval, ouă fierte, șuncă, salam, tobă, costiță afumată, icre și alte bunătăți, dă peste tine din Întâmplare un văr. El e mai mare decât tine, este elev la școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În țeava puștii și manevrezi cursa oarbă de câțiva milimetri a trăgaciului. Dacă ai apăsa mai mult, glonțul ți-ar pulveriza țeasta. Și ai crăpa, fără doar și poate. Cui i-ar folosi Însă această sinucidere? Ar zice că ai Înnebunit, mai ales după visul cu șahinșahul. Poate că iubitei tale i-ar părea rău după tine, dar numai o vreme. Ar găsi ea pe altul până la urmă. Ai tăi, dacă ar afla o astfel de nenorocire, ar rămâne muți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și pentru sfârșitul săptămânii. Spune că are o surpriză. Surpriza este o mică scenă de teatru. Actorii sunt sculptați din lemn. În culise, lângă frânghiile de care se trage cortina, un omuleț care seamănă leit cu șeful de raion. Te Înnebunește că toate personajele din lemn sunt numai bărbați. -Eu am construit și teatrul, și oamenii, mă pasionează sculptura. Într-o clipă Îți devine suspect, la fel de suspect ca și apariția și dispariția căciulițelor de blană. Stai cu ochii pe ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și, neavând nici un pic de răbdare, ți-ai dat demisia, cu toate că leafa crescuse de la 775 la 1100 de lei pe lună, dar numai ideea de a da zilnic nas În nas cu burtoșii ăia de la Federație sau de la C.N.E.F.S. te Înnebunea, mai bine rămâneai la dero, sare și conserve, sau la depozitul care aproviziona primul Shop din București, peste drum de Cinema Patria, lângă Sabena. Ai ales libertatea, libertatea deplină, fără o lețcaie În buzunar, În fața unei veri fioroase, caniculară, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
invidios, În sfârșit vezi și tu un președinte american pe viu, nu În poze, ca la Expoziția americană de arte plastice unde Lyndon Johnson se uita la tine fix cu ochii lui mici de viezure dintr-o fotografie și te Înnebunește chestia asta cu Vietnamul, cu sutele de avioane doborâte de către vietnamezii din nord și cum stă alături de un președinte care luptă Împotriva comuniștilor vietnamezi, de un președinte care luptă Împotriva imperialismului american, de-aia o avea mutra aia invidioasă Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întreg de mărunțiș pe jos. Într-un fel sau altul, reuși să apese pe „răspunde“. —Salut, eu sunt. Era prietena ei cea mai bună, Fiona. Te-am sunat să-ti mulțumesc din nou pentru costumul de pirat. Ben e absolut Înnebunit după el. Azi-noapte după ce-ai plecat nu mai voia să-l scoată nici În ruptul capului. A insistat chiar să doarmă În el. Ben era fiul cel mare al lui Fi. Cel mic, Connor, avea o lună de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asta decât atunci când magazinul era gol și că muncea de spărgea norma În restul timpului, Ruby nu ținea cont. Adevărul era că Stella nu prea o avea la inimă pe Chanel și nu voise de la Început s-o angajeze. —Ai Înnebunit? Stella sări la Ruby după interviul lui Chanel - la care insistase să asiste, chiar dacă se Învoise să lase În seama lui Ruby angajările și concedierile. Nu putem să angajam pe una ca ea aici. Cuvintele „pe una ca ea“ fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Dar Ruby o judecase pe Chanel neținând cont de haine și de faptul că nu prea le avea cu conjugarea verbului. A văzut-o pe Chanel Stubbs ca pe o persoană vorbăreață, cu un suflet extrem de cald, care era efectiv Înnebunită după copii. Avea treizeci de ani și fusese dădacă zece ani Înainte să aplice pentru slujba de la Les Sprogs și avea recomandări excelente. Când Ruby a Întrebat-o de ce a renunțat să mai fie dădacă, Chanel i-a explicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Phil se luminară. —E cea mai tare jucărie. Una din prietenele mamei tale a venit În vizită cu nepotul ei și a uitat-o la noi. Și eu nu mă mai pot opri când mă joc cu ea. Phil era Înnebunit după jucării și fleacuri. Când Ruby era mică de tot, Îi cumpărase un trenuleț mecanic de ziua ei. Peste ani și ani, când Ruby l-a Întrebat de ce a făcut asta, i-a spus că era un feminist care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
e că... Simțind un Început de zâzanie Între surori, Ruby se decise să schimbe subiectul. Dar mătușa Sylvia, cine era tipul cu care ai ieșit Înainte de Max? Mi se pare că era motociclist. —Harley David. Doamne, ce mișto era. Eram Înnebunită după el, până m-a luat pe motocicletă și am văzut ce scria pe spatele gecii lui. Scria, citez: „Dacă poți citi asta, pizda a căzut“. Sexist era prea puțin pentru a descrie apucăturile pe care le avea. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să aibă grijă de sistemul lor imunitar, o Întrerupse Chanel, mustrând-o pe Fi. Dacă nu dormi destul, o să fii la pământ rău de tot. —Spune-i asta lui Connor atunci când mă trezește de cinci ori pe noapte. Apropo, e Înnebunit după jucăria de leagăn pe care i-ai dat-o. Mulțumesc Încă o dată, a fost un gest așa de drăguț. —A fost plăcerea mea, spuse Chanel făcându-i un semn cu mâna. Acum vino Încoace și stai jos. O conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
insistase că se putea descurca și singură, dar Ruby se simțea prea vinovată. Până la urmă, Sam spuse că dacă nu puteau să iasă, se duce el la Starbucks să aducă cafea pentru toți trei. Chanel, care era, În mod clar, Înnebunită după Sam, se uită după el când pleca. —Șterge-ți bala de la gură, chicoti Ruby. O să te vadă clienții. Nu-mi pasă, spuse Chanel visătoare. Lui Ruby nu-i venea să creadă că Chanel se deda la asemenea chestii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de culoarea fulgilor de ovăz sub bagheta de lemn și un alb murdar mai deschis deasupra. Ruby se uită În sus: —Uau, candelabrul e la fel ca cel de la magazin. Sam dădu ochii peste cap. —Știu. Kristian, proprietarul apartamentului e Înnebunit după cristale. Își Înclină capul spre un dulăpior cu vitrină. Era plin de animăluțe de cristal. — Toate sunt Lalique se pare, spuse Sam strâmbându-se. Dar am adăugat și eu câteva detalii personalizate. Arătă spre unul din alcovurile de lângă șemineul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
până la frigider. Pe la prânz a doua zi după Anul Nou se hotărî că dacă se mai uită la Încă o reluare din Will and Grace sau la Încă un film bazat pe o poveste adevărată făcut pentru micul ecran va Înnebuni. Luă noul David Baldacci 1, pe care i-l dăduse mătușa Sylvia de Crăciun, dar nu s-a putut hotărî să-l Înceapă. A Început să răsfoiască revista Hello!, apoi o puse jos. Îl sună pe Ivan ca să-i ureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Fi plânsese lacrimi de fericire totală. După piesă, toți actorii, Împreună cu familiile lor și cu prietenii, să nu uităm și de hoardele de vedete În extaz, s-au strâns la Soho House pentru petrecerea de după premieră. Ruby și Chanel erau Înnebunite să ajungă la Saul și să-i spună ce grozav jucase, dar el era prins Într-o mulțime de ziariști de showbiz și de oameni care-l băteau pe spate și-l felicitau. Din secunda În care intrase În restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Este singură, decrepită și fericită. El îi dă cecuri, vrea să cumpere tot. Îmi place să te ajut, zice. Ea zâmbește și rupe cecurile în bucățele: — Mulțumesc, n-am nevoie, Manliò. Accentul pus pe ultima vocală din numele său îl înnebunește de bucurie. Și cine știe, în avion, în mijlocul unui cer intercontinental, cu ochelarii de dormit pe nas, poate îl face să plângă. Și-a vârât celularul în buzunar. Ține trabucul stins între buzele negre. Te adoră, te-a considerat întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Dar nici mie nu-mi spunea nimic. Vorbeam eu. — Tu ești? Ai nevoie de ceva? Mă așezam din nou lângă Elsa, ținând-o de mână în melasa așteptării tale. Aș fi putut să merg așa înainte pentru totdeauna. Poate că înnebunesc. Poate că nebunia este această precizie fără calcule, această stare de grație constantă. Apoi, într-o seară, m-am dus la ea, mirosea a alcool și nici măcar nu se spălase pe dinți pentru a ascunde mirosul. Era dezordonată, în halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar pân-acum nu-mi dădusem seama că ești atât de frumușică... — Ei, ei, domnișorule, lăsați glumele... - și-i ardeau obrajii. Și-acum, cu îmbujorările astea, aidoma soarelui... — Zău... — Vino-ncoace, hai. Ți-oi fi zicând că domnișorul Augusto a înnebunit, nu-i așa? Ei bine, nu, nici vorbă, nu! Adevărul e că așa a fost până acum sau, mai bine zis, pân-acum a fost prost, prost de-a binelea, pierdut în ceață, orb... Abia de foarte puțin timp mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]