3,317 matches
-
cunoaște niciodată gândurile. Eu adesea gândesc ca Sinele Mic și vorbesc ca Sinele Mare sau viceversa. Cândva eram unul singur, adică Philip, dar a survenit o transformare. Și asta s-a întâmplat din cauza pisălogelii și insistenței ei. Scindarea nu este întâmplătoare, domnilor, o datorez firii mele întortocheate și chinuitoare. Sinele Mic: Și mare atenție, domnilor, vi se poate întâmpla și dumneavoastră într-o zi, mare atenție cu cine vă însoțiți! Dacă o să dați peste o scorpie care vrea să știe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avut rolul decisiv. S-a interpus, aproape fizic, tactil, între genunchiul meu și al ei ce se vroiau lipiți, între palmele noastre desfăcute ce se vroiau strânse... Între buzele noastre de gheață ce au rămas nerostite. Și, cu fiecare întâlnire întâmplătoare sau nu cu doamna mea, ce a devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui insidioase și fără noimă. Și trupul lui inform și penetrant ocupa fiecare spațiu latent dintre noi doi, îl umplea cu făptura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o atingere în treacăt peste umăr. În rest, discuții fără șir și fără noimă din care nu-și putea aminti nimic. Când ajungea acasă, retrăia pas cu pas, gest cu gest rarele lor ieșiri ce adesea erau urmarea unei întâlniri întâmplătoare. Ele atrăgeau alte două-trei reprize de tipul celor de mai sus, urmate însă de pauze lungi de singurătate. Și într-adevăr D. a rămas unica și singura iubire a Eugeniei încă din liceu; blocată în această țesătură incomprehensibilă a firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult mai pervers, ultragiat de prezența ei inocentă, încerca s-o umilească, incitând-o la revelarea păcatului suprem și ilegitim al gândului. D. Umbrela. Visele Și viața lipsită de strălucire a Eugeniei se desfășura, prin urmare, monoton, între două întâlniri întâmplătoare sau nu cu D, care aveau s-o arunce în acea stare euforică ce-i exacerba sexualitatea. Din ziua în care și-a pierdut umbrela, Tanti Eugenia a devenit melancolică și irascibilă. La sfârșitul orelor de școală, când se trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sine, pe care le smulge Finalității obscure în care sunt învăluite pentru a le abandona lor înseși, abstracțiunii și izolării lor: atunci acestea se dezlănțuie, înnodând între ele conexiuni artificiale, sprijinindu-se reciproc, adăugându-se unele celorlalte, potrivit unei ordini întâmplătoare care nu mai este cea a Naturii sau cea a Vieții, care nu mai este o ordine, ci un proces sălbatic în care orice posibilitate nouă născută dintr-o întâlnire fortuită devine unica rațiune a unei dezvoltări care nu mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa originară, care, făcând-o posibilă în fiecare stadiu al efectuării sale, se sporește și se aprofundează în ea și odată cu ea. Iată de ce, așa cum observa cu candoare Aristotel, orice activitate se însoțește de o plăcere. Nicidecum în virtutea unei asocieri întâmplătoare, chiar dacă benefice. Ci din această rațiune esențială că orice act, actul de a vedea de pildă, avându-și ființa reală în patos și foarte precis în propriul său patos, orice sporire a viziunii, și aceasta în exercițiul său repetat, este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
picturii sale, a muzicii sale, a învățământului său al mijloacelor sale de comunicare. Acest schimb a intrat și el în clandestinitate: fraze scurte, lămuriri grăbite, câteva referiri pe care indivizi însingurați și le comunică unul altuia când, cu prilejul întâlnirilor întâmplătoare, se recunosc ca purtând același semn. Și-ar dori să transmită această cultură, să permită fiecăruia să devină ceea ce este, să se sustragă neajunsului de neîndurat al universului tehnico-mediatic, drogurilor sale, excrescenței sale monstruoase, transcendenței sale anonime, însă acesta i-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
poate scoate din această ipoteză? Întrebă din fundul mesei Iacopo, cu glasul său neplăcut. Fără să Îi lase lui Dante răgaz să răspundă, Cecco d’Ascoli interveni În discuție. — Da, messer Alighieri, și eu cred că scrierea aceea nu e Întâmplătoare și ajunsesem și eu la concluzia dumitale. Dar, dacă e să acceptăm ipoteza că Ambrogio a invocat cel de al Treilea Cer, a făcut-o oare pentru a solicita pedepsirea noastră, ori pentru a ne cere să Îl răzbunăm? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șteargă. Dar probabil că fusese Întrerupt În opera sa de distrugere, pe care o lăsase neterminată. Dante Înălță lampa cât putea el de mult, săltându-se pe vârful picioarelor. Ceea ce la prima vedere părea a fi un păienjeniș de zgârieturi Întâmplătoare alcătuia, În realitate, un desen precis: un pentagon. Acesta Îi aminti de pentagrama purtată ca talisman: steaua cu cinci colțuri, simbolul cel mai puternic al teurgiei. Desenul fusese trasat cu forță, În grabă. Privi În jur. Către centrul naosului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În științele naturii. La Florența și În Italia. Și poate pe toate pământurile creștine. Celălalt Înclină ușor din cap, cu un zâmbet reținut. Îl aștepta să continue. — Ce știi despre fabricarea aurului? Dante Încercase să formuleze Întrebarea pe un ton Întâmplător, dar Își dădea seama el Însuși de enormitatea cuvintelor sale. Fu surprins cel dintâi de seninătatea cu care genovezul Îi răspunse, ca și când ar fi fost vorba de o chestiune Întemeiată. — Am auzit câte ceva, În Îndelungata mea viață. Multe iluzii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să plece de acasă în fiecare dimineață. Ieșea cu gândul să facă schița vreunui copac, a unei case strâmbe, a unui chip întâlnit în cale. Când începea să se înnopteze, nu făcuse nimic. Cea mai mică ispită, jurnalele, o întâlnire întâmplătoare, vitrinele, căldura cafenelelor, îl prindea, dimpotrivă, cu totul. În fiecare seară se culca cu conștiința încărcată, străduindu-se zadarnic să-și găsească tot felul de scuze. După această perioadă de gol aparent era sigur că o să se apuce iar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
arzând. Ți s-a împuținat vederea, trupul, și gândurile de dragoste pe care le alungi mai tot timpul de acasă. Stare normală Printre picături, timpul fuge fără să se ude. Pe drumul dintre anotimpuri, dragostea și ura se fluieră. Moartea întâmplătoare și viața trec printre degete, sunt trist de-mi lăcrimează norii. DORIN SÎNGEORZAN Data nașterii: 03 februarie 1980 Locuiește în Bistrița, BN M-ai frânt destul... M-ai frânt destul, acum mă coase, cât timp o inimă mai am, dar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
testele de abilități pe care eram obligate să le dăm în prima săptămână la Princeton. S-a întâmplat ca amândouă să avem legate codițele de cal cu câte-o eșarfă intens colorată, în chip de porte-bonheur1 - unul dintre acele detalii întîmplătoare, pe care le observi în vreme ce privești prin încăpere în cursul unui test de raționament, aiuritor de plictisitor, de patru ore. Când am ieșit din sala de testare, am deschis o discuție amicală despre superstiția noastră comună, deși poate nechibzuită - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
oculo-endocirn”, dar mecanismul era cunoscut de taoiști de secole. Această descoperire a dat naștere unei noi ramuri a științei occidentale numite „fotobiologie”. Știința occidentală trebuie să-i fie recunoscătoare fotografului John Ott pentru această descoperire. El a descoperit acest fenomen întâmplător, în timp ce lucra la filmele de acum celebre realizate cu acceleratorul, învățișând plante care cresc și flori înfloresc. În timpul cercetărilor sale îndelungate referitoare la fotografia accelerată, a suferit de o artrită atât de gravă la șolduri, încât abia putea face trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Ceresc” a scris: „Când spiritul cunoașterii încetează să mai existe, atunci se naște marea înțelepciune”. Spiritul uman obișnuit sălășluiește înăuntrul tărâmului limitat al cunoașterii normale și este delimitat de cuvinte, fapte și fantezie. Adevărata înțelepciune cosmică depășește toate cunoștințele umane întâmplătoare cu conștiința directă și copleșitoare a taoismului. Această conștiință și această înțelepciune pot fi dobândite doar transformând spiritul obișnuit în spirit cosmic, un lung și dificil proces în care adeptul dezvelește gradual iluzia, strat cu strat, și se leapădă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de făcut decât să rătăcească În dulcegării ieftine și fără rost, sau bune doar să Îmbrobodească burlaci abstinenți și sentimentali, intră În panică. Nu le mai rămânea decât să-și spună la revedere și să-și exprime speranța unei reîntâlniri. Întâmplătoare, bineînțeles. Când ea Îi Întinse mâna, Înțelese că era ultima șansă. O prinse Într-a sa, decis să o păstreze cu orice preț, cât mai mult timp. Ea nu opuse nici o rezistență și lucrul acesta Îl descumpăni. O trase spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frigider, Își turnă câteva picături Într-o cană smălțuită, cât să Înghită o aspirină, și se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încăpățâna să creadă că mai era loc pentru revelații, se bucura speriată la gândul că distanța, chiar reală, nu contrazicea, ci dimpotrivă, sublinia o complicitate profundă, inexplicabilă, un fel de fatalitate, și că această Întâlnire nu era câtuși de puțin Întâmplătoare. O presimțise odată cu căderea primilor fulgi pe care Îi privise cu Încântare toată dimineața prin geamul atelierului. Îl deschise și se sprijini de pervaz ținându-și bărbia În palme. Fulgii erau atât de mari, Încât bravul domn Kiger care mătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi părea rău că le stătea În cale, dar nici nu avea putere să se dea la o parte. Era cam egoist de felul său și, la urma urmei, avea și el dreptul la fericire, chiar dacă a lui era una Întâmplătoare. O mângâa pe Zorela din priviri și recita În gând: Ce-am găsit, eu n-am furat, numai Dumnezeu mi-a dat! Simțindu-i mângâierile, Zorela se lipea somnoroasă de pieptul lui Brândușă, spre bucuria lui Gheretă care Încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Era ceva ce trebuia creat, ceva ce scăpase, pare-se, până și Creatorului, mulțumit În ceea ce Îl privește de opera sa. Violeta nu-i trezea nici o amintire. Nu semăna cu nimeni. Parcă s-ar fi născut din Întâlnirea cu totul Întâmplătoare a unui spermatozoid cu o bobină de film de cinematecă. Ea putea fi oricine, mai puțin ea Însăși: mereu la distanță față de alții și față de sine. Așa ceva el nu văzuse, deși străbătuse lumea asta până la Cotul Donului, Stalingrad și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cotidienele din L.A. și ne-au oferit alibiuri care-i eliminau de pe lista suspecților. Prin secție se zvonea că publicitatea i-a eliminat pe mulți din ei clasa bărbațilorr căsătoriți. Femeile erau o amestecătură eterogenă. Cele mai multe erau doar amice - cunoștințe întâmplătoare, amatoare de tratații gratuite la restaurant, și actrițe aspirante fără nici un viitor. Vreo douăsprezece erau prostituate și animatoare semiprofesioniste, suflete pereche pe care Betty le întâlnea prin baruri. Ne-au oferit piste care se dispăreau la o investigație mai aprofundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încercase același lucru cu un lot de nutrii ce, e adevărat, se dezvoltaseră extrem de iute, ajungând cam de mărimea unor lupi, însă se ivise problema apei și-a bazinului unde înotau, devenit neîncăpător. Se adăugase la aceasta și un incident întâmplător (un îngrijitor a uitat deschis grilajul țarcului unde se zbenguiau ele și, până s-a dat alarma, nutriile au intrat în centrul de comandă și-au devorat telegrafistul de serviciu), ceea ce a grăbit sistarea experimentului și trimiterea în cosmos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
identitatea. El își scoate masca și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra mașinii care mă aduce înapoi. Și mă sărută lung, dulce, pasional. Vine din când în când să mă vadă . Și mie îmi fac plăcere aceste întâlniri întâmplătoare. Care devin surprize și obișnuințe. În realitate, nu e nimic atrăgător la un criminal. Aseară ți-am luat cercei/ să stea agățat ca ei" Ascult "Sandu", "De la sate" de la Fără Zahăr. Și ne luptăm pe viață. Pun tot ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
uita, se întoarce de la ușă, ne mai vedem noi! îmi face cu ochiul. Încui grăbită ușa, pun mâna pe un cuțit și încep să bocesc. De pe fereastră, mă privește trist și pleacă. Următoarea dată când ne vedem, dau peste el întâmplător (renunțasem la caz) într-un raid în căutare de droguri. Toți plecaseră, eu mai rămăsesem în cameră. Putea să nu apară, căci nu îl văzusem încă. Însă eu aveam pistolul în mână și când apăru îl îndrept spre el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apoi pleacă. Și asta ținând cont că încă eram ca șoarecele și pisica! Și probabil așa si vom fi mereu. Și deci acest Vlad, drăguț, dar periculos, mi-a furat inima Fug într-o călătorie (deși ne-am mai întâlnit "întâmplător" de câteva ori și a fost nemaipomenit de fiecare dată nu ne-am mai culcat decât de vreo două ori și nu a fost nimic premeditat, forțat soarta ne-a fost dulce, pețitoare). Îmi dăduse numărul de la celular, deci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]