26,133 matches
-
primind și dăruind iubire, fiecare cu măsuri diferite... Conștiința diferenței apropie și depărtează, precum vântul - valurile mării... Poate că mii de povești de dragoste petrecute în lume intră în tiparul schițat mai sus. La mari distanțe în timp și spațiu, întâmplări asemănătoare se întemeiază pe bucurie, dar și pe durere; se consolidează pentru timp îndelungat ori se destramă repede din tot felul de cauze. Dar fiecare cuplu își „consumă” experiența ca și cum ar fi singurul cuplu din lume. Bucuria, ca și durerea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
eroul lui P.H.Lippa, dificultatea în a denumi cu termeni preciși situația complicată în care a ajuns o resimte atât el, personajul, cât și scriitorul. În aceste condiții, mie, cititorului, îmi este și mai greu să detectez logica intimă a întâmplărilor din viața celor doi îndrăgostiți. Va trebui să țin seama și de un lucru peste care, constat, autorul a trecut mai ușor: dubla perspectivă, a lui și a ei, asupra a ceea ce trăiesc împreună. Profesorul este conștient de complicațiile care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
au la origine instinctul social. Chiar și când se dorește unic, exemplar, superior etc., insul uman trebuie să se vadă tot alături de ceilalți... Nu știu în ce categorie mă înscriu, în calitatea mea de „comentator”, dar mărturisesc că, de la început, întâmplările relatate de P.H.L. m-au reținut și m-au făcut tot mai curios. Atracția pentru „pagina primară”, de care aminteam mai sus, au făcut din mine un căutător de documente inedite, înscrisuri de tot felul în care „văd” cum pâlpâie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l mai vezi pe celălalt. Nici pe Dumnezeu nu-l vezi, și cu toate acestea îl iubești
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu puteau avea decât o viață sufletească extrem de simplă, fiind, cum se spunea, „înapoiați” și „inculți”. Totuși, în acest „ev întunecat”, în care nu vorbeau decât sabia, stiletul și otrava (conform unor istorici „progresiști”), scriitorul danez plasează o serie de întâmplări ce dezvăluie capacitatea sufletului feminin de a trăi subtil și dramatic, conform principiilor absorbite dintr-o cultură superioară. Apoi, alte texte europene, ca și vechile romane japoneze, m-au convins că „spiritul modern” datează de vreo două mii de ani. Cel
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vor fi și acele pauze în care îi va oferi, cu absolută sinceritate și naturalețe, episoadele socotite mai interesante din universul său domestic: năzbâtiile și glumele cotidiene ale copiilor; micile ei „victorii” culinare; problemele administrative cu care se confruntă; unele întâmplări cărora le verifică semnificația relatându-le și lui. Toate acestea și multe alte comentarii pe cele mai diverse subiecte devin „capital” comun, depozitat și „reactualizat” în memoria fiecăruia în momentele de singurătate, pentru ca, astfel, să continue „viața în doi”. Este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-i da de înțeles că nu putea să răspundă decât într-un singur fel: cu indiferență. Și totuși... Aici intervine suspiciunea tipică bărbatului, mai cu seamă dacă are și „ceva ani în spate”. Oricât de neutru ar fi descris ea întâmplarea, tot este de presupus o anume satisfacție, a femeii care poate trezi și interesul altora... Fie ea de ireproșabilă fidelitate, tot se simte bine când este luată în seamă de un străin. Oricât de nevinovat, jocul face bine oricui... „Dar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu mai revină asupra „subiectului”. Singurătatea, faptul că nu s-au mai văzut de două săptămâni îl fac pe Domnul R. să „brodeze” în continuare pe marginea „cazului” comentat mai sus, deși își dă seama că este ceva banal, o întâmplare de care „se bucură” (vorba vine!) atâtea femei care circulă neînsoțite pe străzile unui oraș mare. Un „drăcușor” se gudură pe lângă el și îi „șoptește” o altă întrebare: Bine, dacă nu are vreo importanță, de ce i-a povestit? Nu cumva
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dărui clipe de fericire rupte din seninul său sufletesc. Un om generos, atent, adesea duios, necăjit uneori pentru a nu fi reușit să-i ghicească dorința „din prima”. Și este la fel de cald și apropiat când, comentând, analizând, disecând fapte și întâmplări, se străduiește să afle linia dreaptă, echilibrul în judecăți și corectitudinea aprecierilor făcute „la rece”. Chiar și trimiterile erudite nu-l fac „nesuferit” pentru că știe să le lege de lucruri obișnuite, să le topească în adevărul unor fapte trăite de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
exprimat în cuvinte simple, fără „efecte retorice”... Prin urmare, nu contează câte cărți ai citit și câte diplome ai. Contează dacă ți-ai creat un sistem personal de gândire, încât să poți răspunde „sincer și definitiv” la întrebările iscate din întâmplările „capitale” ale vieții: nașterea, însoțirea bărbat-femeie, iubirea, moartea. Cum să răspunzi? Prin faptă! Pentru aceasta nu trebuie să fii filosof... Platon (ori Socrate?) spunea că a filosofa înseamnă să înveți a muri. Teodora crede că mai curând trebuie „să înveți
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pentru domnul R. a fost un semnal și un avertisment. Copilul caută în orice imagine o realitate tangibilă. Oricât ar fi de depărtată, el îi conferă consistența și demnitatea așezării în lumina adevărului. Povestea nu-i închipuire, ci viață reală. Întâmplarea auzită (ori citită) curge în sufletul său ca viață trăită. Există în copil o „forță creatoare” pe care nu toți adulții o iau în seamă, adesea nu știu să o protejeze și să o „conserve” pentru mai târziu. „- Cât de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
chiar ultima. Mai sunt două file lipite de copertă. Nu știu dacă întâmplător sau intenționat. Le dezlipesc ușor cu un cuțitaș. Și iată surpriza: o notă de final scrisă de P.H.L., cu literă măruntă și aruncată grăbit: „Am transcris aceste întâmplări după povestirea bunului meu prieten și fost coleg de liceu - Vladimir Răuțki. S-a hotărât să-mi spună totul când și-a dat seama că boala de care suferea de mai bine de un an nu-l mai iartă prea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
său, scriitorul. I-am spus opinia mea și asupra acestui aspect: au trecut destule decenii de la dispariția celor doi foști absolvenți ai liceului „Hasdeu”, rămași „prieteni pe viață”, încât să nu mai conteze în vreun fel „paternitatea” exactă a fiecărei întâmplări relatate în caiet. A fost, „în principiu, de acord” cu mine, dar a rămas, deocamdată, în așteptarea coletului cu caietul lui P.H.L. și cu paginile reprezentând comentariul meu. I-am promis că îl pun la poștă chiar azi dupăamiază. Sper
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră"), folosirea titlurilor ca o prolepsă, cu anticiparea intrigii, în chip de captatio benevolentiae, pe urmele lui Sadoveanu (" Unde se vede că nu toate întîmplările se petrec din întîmplare", " Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană" etc.), în sfîrșit, dezvoltarea textului plecînd și sfîrșind, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră"), folosirea titlurilor ca o prolepsă, cu anticiparea intrigii, în chip de captatio benevolentiae, pe urmele lui Sadoveanu (" Unde se vede că nu toate întîmplările se petrec din întîmplare", " Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se pregătește mult mai ușor atunci cînd dorești neapărat să fii alături de o anumită persoană" etc.), în sfîrșit, dezvoltarea textului plecînd și sfîrșind, ca la marele humuleștean, în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu cale că are, într-adevăr, nevoie de ajutorul lui Virgil, mai ales că pantofiorii o cam strîngeau. Și chiar din acea clipă s-a ținut mereu de brațul său pînă sus, la cetate. Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare T icu, căruia toți cunoscuții îi spun Bărzăunul încă de cînd avea vreo 3-4 ani și era un fel de mogîldeață pistruiată și neastîmpărată, a terminat și clasa a VII-a cu bine. Ce rost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
într-adevăr, nevoie de ajutorul lui Virgil, mai ales că pantofiorii o cam strîngeau. Și chiar din acea clipă s-a ținut mereu de brațul său pînă sus, la cetate. Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare T icu, căruia toți cunoscuții îi spun Bărzăunul încă de cînd avea vreo 3-4 ani și era un fel de mogîldeață pistruiată și neastîmpărată, a terminat și clasa a VII-a cu bine. Ce rost mai are acum să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
luă la fugă înaintea tuturor. După ce intrară bine în adîncul pădurii începură cu toții să cînte, să chiuie, să se ascundă pe după copacii uriași și să rîdă cu mare poftă ori de cîte ori cineva cădea sau scăpa piciorul în mocirlă. Întîmplarea de la mlaștină P oate să zică oricine ce vrea. Că, vorba ceea, gura lumii îi slobodă. Dar eu personal voi combate cu strășnicie pe oricine va mai continua să spună că Bărzăunul a provocat cearta de la mlaștină, sau că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o dea llincăi, ci... pentru că toată legenda pe care o spusese se născuse în închipuirea lui, încă de cînd văzuse prima oară piatra. De atunci se gîndise mereu la ea... iar în mintea lui se desfășurau fel de fel de întîmplări, triste și vesele, fără să-și dea nici el seama cum. Dar pentru nimic în lume n-ar fi spus la nimeni despre asemenea lucru! Ce-ar mai fi rîs Vlad și Virgil dacă ar fi auzit de așa ceva! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
liliacul din pletele Ilincăi și cum s-a întors numai el în peșteră să-și caute lanterna, pentru că n-a mai vrut să intre nimeni cu el. Toți erau înfricoșați și extenuați. Pe mine personal m-a îndurerat foarte mult întîmplarea lor dramatică și mai ales faptul că Virgil, de rușine, nu mai scoase nici o vorbă pînă-n sat. Atîta i-a spus doar Bărzăunului, înainte de a se despărți, că el s-a hotărît să nu mai iasă din curtea casei pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
concluzia firească după toate cele spuse, declară cu voce joasă: Acum trebuie să mănînc ceva... Parcă am lilieci în stomac! Și intră în casă ca o umbră, lăsîndu-mă singur și trist, fără speranța că voi mai putea continua vreodată povestea întîmplărilor lor. După ce am ieșit în drum și am făcut cotul spre fîntînă, l-am zărit pe Vlad. Venea, pesemne, de la magazinul din centru și părea ostenit și morocănos. Ducea pe umăr, făcută colac, o frînghie uriașă, nouă-nouță. Cum a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un fel de disperare mută și nici măcar nu întoarse ochii spre Ilinca. Haide, mă, ce-i cu tine? îl luă iar fata la rost, aplicîndu-i un nou ghiont în coaste. Ai scris, ori n-ai scris? Dar, uitîndu-se ca din întîmplare la ceas, sări ca arsă, strigînd: Formidabil!... E 6 și 5 minute! Iar noi trebuia să fim la cămin la 6 fix, că ne-așteaptă acolo domnul Nicanor și ceilalți. De asta venisem la tine. Dar tu ne-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui de mult pustie... Ilinca nu putea fi niciodată aidoma celei din visele lui. Dar totodată își dădu perfect de bine seama că nici o altă făptură din lume nu va mai putea fi frumoasă ca ea!... Atunci își aminti o întîmplare tristă din iarna cînd era în clasa I. Într-o duminică dimineața făcuse un foarte frumos om de zăpadă, cum nu mai reușise niciodată altul și chiar avusese convingerea că nimic nu poate fi mai frumos ca acel om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
străine lui... Ilinca devenise deja o amintire... Nu mai fu în stare să spună nimic și fu ultimul care intră în tunelul ce ducea în bezna din inima muntelui. Nu știu dacă am făcut bine citindu-i Bărzăunului, pînă aici, întîmplările prin care a trecut atît el cît și prietenii lui. În loc să-l bucure, așa cum mă așteptam, a lăsat ochii în jos și a tăcut mai multă vreme. Apoi, fără nici un alt cuvînt, m-a rugat să nu mai scriu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că mă voi opri, deocamdată, aici cu povestirea. CUPRINS Ioan HOLBAN Pistrui, expediții, aventuri și întîiul freamăt al dragostei..................................5 Pistrui, expediții, aventuri și întîiul freamăt al dragostei 5 Comoara din Dealul Ursului 11 Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare 52 Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști 60 Ilinca, Bărzăunul și... tristețea 70 Unde se vede că o expediție, fie ea cît de grea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]