3,639 matches
-
bucurat de cadre didactice de înalt profesionalism, cu pregătire în universități rusești și românești, printre care Maria Cancel, Maria Gheorghiev, Elena Culeva. Urmează în continuare școala Normală de învățători, pe care o absolvă în anul 1934, obținând titlul didactic de învățătoare. Activitatea profesională: După absolvirea școlii normale este numită ca învățătoare în comunele Cairaclia (1935-1936) și Curci (1936-1940) din județul Izmail. După ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940 a funcționat ca învățătoare în mai multe școli din județul Lugoj (Banat
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
universități rusești și românești, printre care Maria Cancel, Maria Gheorghiev, Elena Culeva. Urmează în continuare școala Normală de învățători, pe care o absolvă în anul 1934, obținând titlul didactic de învățătoare. Activitatea profesională: După absolvirea școlii normale este numită ca învățătoare în comunele Cairaclia (1935-1936) și Curci (1936-1940) din județul Izmail. După ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940 a funcționat ca învățătoare în mai multe școli din județul Lugoj (Banat) între anii 1940-1945. Prin deteriorarea relațiilor cu Jugoslavia este transferată
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
absolvă în anul 1934, obținând titlul didactic de învățătoare. Activitatea profesională: După absolvirea școlii normale este numită ca învățătoare în comunele Cairaclia (1935-1936) și Curci (1936-1940) din județul Izmail. După ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940 a funcționat ca învățătoare în mai multe școli din județul Lugoj (Banat) între anii 1940-1945. Prin deteriorarea relațiilor cu Jugoslavia este transferată în com. Drăgănești, județul Ilfov (1945), apoi în orașul Roman (4 ani), revenind în orașul Iași din 1955 unde funcționează până la pensionare
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
anii 1940-1945. Prin deteriorarea relațiilor cu Jugoslavia este transferată în com. Drăgănești, județul Ilfov (1945), apoi în orașul Roman (4 ani), revenind în orașul Iași din 1955 unde funcționează până la pensionare, în anul 1966. Își susține toate gradele didactice ca învățătoare: gradul III, II și I. În anul 1966 se pensionează, continuând să întrețină legatura cu învățământul. S-a căsătorit în anul 1937 cu inginerul agronom șerban, cu care a avut trei copii, din care două fete și un băiat, toți
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
istorie și de literatură românească; cântă laolaltă cântece naționale, în sala cea mare a Primăriei, și în drumul lor spre gară sunt întâmpinați de cohorta ostașilor moldoveni, care le ies înainte cu steagul național al întregului popor românesc. La despărțire, învățătoarele moldovence dau voluntarilor ardeleni buchete de flori legate cu minunate panglici tricolore și le urează din inimă: să le fie presărat cu flori drumul lor biruitor spre Transilvania. Altă dată, un alt batalion se înfrățește cu cei 500 de delegți
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Bunica Raveca mi-a pregătit hăinuțele și trăistuca, părinții mi-au cumpărat tăblița de gresie și stilul, și cu dragostea de litera scrisă, insuflată de Bunica, neștiutoare de carte, m-am apropiat cu sfială de domnișoara Eugenia Pintea, prima mea Învățătoare. O cunoșteam și mă cunoștea foarte bine, căci locuia vis-à-vis de unchiul Milian. Preda la școala unită, câteva case mai jos, la clasele I-a și a III-a. Mergeam regulat la școală, o urmăream pe Domnișoara cu atenție și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de trei nu vroia să semene cu cel făcut de Domnișoara. Am rugat-o pe Mama să-mi arate unde greșeam. N-a voit. Lam rugat pe Tata. Te-am trimis la școală ca să fii atent și să Înveți de la Învățătoare, nu să te Învăț eu, a fost răspunsul Lui, prevestitor de vreme rea. M-am așezat din nou pe prag și după mai multe Încercări nereușite am Început să plâng. Din fereastra casei vecine mă urmărea lelea Anuța Timariu. După
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
deși n-am fost elevul directorului Gh.Jarcău, ne cunoșteam foarte bine, Bunicul În calitate de membru al consiliului școlar asigurându-i primul adăpost la venirea din Buzău În comuna noastră. Tot sub oblăduirea Bunicilor s-a făcut și căsătoria lui cu Învățătoarea Ana Dorca, din satul vecin, Agârbici. Relațiile dintre familiile noastre erau destul de strânse și ele s-au consolidat cu trecerea anilor prin mine și cele două fiice: Livia și Stela, mai mici cu unul și respectiv trei ani decât mine
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nostru. Dispozițiile școlare de efectuare a unor perioade de muncă patriotică, ne-au Îndreptat spre sediul școlii, punându-ne la dispoziția directorului Gh. Jarcău și a cadrelor didactice, altele decât cele care ne-au Învățat alfabetul. Au venit În sat Învățătoarea Silvia Enache și Învățătorul Ioan Boariu. Au terminat Școala Normală Paul Ioan și Norica Chisăliță și Facultatea de Litere, Horea Lupu. Dacă I. Boariu nu ne-a influențat prea mult, doamna Silvia Enache și mai ales Paul Ioan și Horea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și refugiul bucureștenilor și a altor confrați din estul țării. În satul nostru s-a refugiat Direcția Generală a Poștelor și Telecomunicațiilor, ai cărei salariați și familiile lor s-au integrat rapid În viața satului. Mi-o amintesc pe doamna Învățătoare Vrânceanu, care ni s-a atașat ca o veritabilă mamă. Două eleve, surorile Oniță, au intrat și ele În cercul nostru. Viața satului i-a cucerit pe toți. Ca răspuns la unele observații ale noilor veniți, tineretul am prezentat o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ieșea socoteala. Atunci m-am pus eu să corectez versurile, mai adăugând un cuvânt, mai scoțând altul și așa, chinuindu-l pe fratele meu, am reușit să fac versului o "proteză". Nu mai șchiopăta, dar a doua zi la școală învățătoarea (soția secretarului de partid) mi-a cam luat-o în nume de rău când eu cu toată mândria am început să-mi recit capodopera. Am ajuns pentru restul orei la colț. Atunci am primit prima lecție de a lăsa poeziile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriam deja și am publicat prima poezie în revista "Lumina" a Liceului numărul 2 din orașul Rădăuți. Participam și la cenaclurile școlare de atunci, iar prima mea "ieșire" la cenaclu mi-a marcat viața. Eram în clasa a patra și învățătoarea mea m-a trimis, cu alți doi colegi care erau buni "la română" să asistăm la o ședință de cenaclu la Liceu. Ascultând poeziile "celor mari", precum și paginile de proză citite de ei, am simțit atunci cum îmi cresc aripi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
control, când caietul era verificat de către mama vitregă. Nu se mulțumea cu porția ce mi-o da, și-i spunea și lui tata, seara, când se Întorcea de la câmp. O Încasam cu cureaua, fără milă. Dar au trecut. Aveam ca Învățătoare pe doamna preoteasă Maria Avasiloaie. Soțul ei era preot chiar În sat la noi. Niște oameni minunați. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească În pace! Învățătoarea era atât de bună cu noi, ne iubea pe toți. De multe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
câmp. O Încasam cu cureaua, fără milă. Dar au trecut. Aveam ca Învățătoare pe doamna preoteasă Maria Avasiloaie. Soțul ei era preot chiar În sat la noi. Niște oameni minunați. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească În pace! Învățătoarea era atât de bună cu noi, ne iubea pe toți. De multe ori ne dădea la toți copiii mere, bomboane, zahăr pătrățele și nuci. N-o s-o uit niciodată. Eu crescusem mai mare și eram de ajutor la creșterea fraților
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Huși se situa, la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin numărul său de muncitori, printre primele șase orașe ale țării. În ceea ce privește situația din învățământ, în județul Fălciu, în mediul rural, își desfășurau activitatea la catedră 50 de învățători și patru învățătoare (în afară de Huși), în 50 de școli mixte și patru școli de fete, cu o populație școlară de 1.901 elevi și 207 eleve. În orașul Huși funcționau trei școli primare de băieți cu 638 elevi și două școli de fete
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pentru pregătirea și îndrumarea activității învățătorilor școlii rurale i s-a acordat o atenție mai apropiată de nevoile ei reale. Acțiunea inițiată de Spiru Haret atît pe planul activității școlare, cît și extrașcolare a fost sprijinită de Asociația generală a învățătoarelor și învățătorilor din România, creată în 1900, tot cu ajutorul său, și alcătuită numai din membrii corpului didactic primar care lucrau la sate (4). Potrivit datelor din acea perioadă (5), în 1909 erau în România 5 073 școli primare (4 696
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a povestit la școală despre acest tărâm mirific și astfel dorința de a-l vizita a devenit din ce în ce mai mare, încât la finalul clasei a 3-a am organizat o excursie de două zile în această zonă de vis împreună cu doamnele învățătoare. Ziua cea mare a venit, ziua în care vom pleca în Munții Maramureșului, în nordul țării, într-un tărâm cu peisaje nemaipomenite. Toți cu bucurie în suflet, am plecat la drum și primul obiectiv pe care l-am vizitat a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de drumeție și admiram pe fereastra autocarului peisajele pe care le lăsam în urmă cu dorința de a le revedea încă o dată. Așa s-a încheiat cea mai frumoasă excursie la care am participat împreună cu colegii mei și cu doamnele învățătoare. Andreea Malache clasa a VII-a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Între legendă și adevăr Cele patru frumuseți naturale de la limita județelor Neamț și Harghita sunt cu siguranță Lacul Roșu, Piatra Altarului, Gâtul Iadului și Lacul Bicaz. Haideți să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de buzunar, pozând În apărătorul drepturilor românilor, dar defilând prin fața lor În mașina de lux, elicopterul și yahtul despre care nimeni nu-l Întreabă cum le-a procurat. 12 iunie 2012 Dacă ieri am Început săptămâna În forță, scriind profilul Învățătoarei Ioana Iordache Baltag, autoare de culegeri de matematică și a două volume de povestiri, azi am trecut la revizia PB6, așezând textele pe două coloane și ilustrând fișele cu fotografia celor evocați. Și dacă la Pic G. Adrian a mers
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mă duc la Galați să rezolv treaba aia, pe care o tot amân de când aveam zece ani“. Treaba pe care vroia s-o lămurească vicepreședintele Academiei privea decernarea premiilor școlare în clasa a IV-a, când fusese anunțat de tovarășa învățătoare să se îmbrace frumos, fiindcă avea să capete premiul întâi cu coroniță, dar până la urmă nu i se dăduse decât premiul al doilea și romanul Șoseaua Volocolamskului. Pe primul și cele trei volume groase din Pe Donul liniștit, de Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a II-a D, după numele de familie ale copiilor. Semănau cu acelea ale dușmanilor poporului, judecați sumar și trimiși în pușcării, de care, în 1953, erau pline toate ziarele. „În ce bancă am voie să stau?“, a întrebat Brăduț. Învățătoarea, care și ea avea un nume nu tocmai muncitoresc, deoarece, deși se chema Marin, se mai chema și Ortanza, i-a răspuns că în clasa ei poate să se așeze fiecare unde poftește. În glasul învățătoarei, despre care se zvonea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
stau?“, a întrebat Brăduț. Învățătoarea, care și ea avea un nume nu tocmai muncitoresc, deoarece, deși se chema Marin, se mai chema și Ortanza, i-a răspuns că în clasa ei poate să se așeze fiecare unde poftește. În glasul învățătoarei, despre care se zvonea c-ar fi fost cândva profesor universitar, era toată bunăvoința intelectualei atinse de o maladie incurabilă și exilată să-și trăiască ultimele zile într-un lazaret pentru odrasle de exploatatori cu șanse minime de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
11. Prof. Gheorghiese Elenă Gospodărie decedată 12. Prof. Bodnari Traian Muzică decedat 13. Prof. Precul Olimpia Desen decedată 14. Prof. Andrioaie Ioan Religie decedat 15. Prof. Georgescu Constantă Chimie decedată (diriginte) 16. Prof. Reus Lucia Istorie decedată 17. Boghian Melania Învățătoare decedată 18. Boghian Avram Învățător decedat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93278]
-
să fi avut o influență pregnantă asupra dezvoltării mele intelectuale ori sufletești. și totuși au fost câțiva ale căror nume și a căror ființă și-au lăsat amprenta ca într-o ceară moale în mintea și inima mea. Cea dintâi - învățătoarea Geta Brăescu din primele două clase primare ale școlii Petru Maior din cartierul Izvor al Bucureștilor... De la dânsa am deprins dragostea de învățătură și cumințenia cea nu foarte excesivă, care sunt necesare celui născut să-și petreacă viața printre cărți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
M-am născut la 2 decembrie 1935 în comuna Vicovu de Jos di fostul județ Rădăuți azi județul Suceava. Am inceput școală primară în comuna Vicovu de Sus unde tatăl meu era director școlar și mama era învățătoare. Că toți colegii mei am avut mult de suferit de pe urma războiului care a trecut peste aceste meleaguri fiind evacuați și bunurile distruse. Când ne-am întors totul era că după potop și a trebuit ca părinți mei să depună o
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93327]