3,948 matches
-
haide. Haide-afară, casa asta încă-ncepe Ca să-mi facă silă... Vino!... Nu așa! (ea sună într-un disc) Ei, Timas, vină! (TIMAS vine pe ușa din stînga) Haina ta repede. Dă-mi-o (ea dă haina ei sclavei și se-nvelește în haina mohorâtă a acesteia) BOMILKAR Unde alergi, de ce ți-e plină Inima de nerăbdare, de ce graba asta vie? Este rândul meu acuma de-a-ți propune ospeție. LAIS Îmi e dor să-ncep o viață nouă CHALKIDIAS (cu LAIS deodată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mușcătură ovală, din care pietrele de calcar dinamitate erau duse pe o bandă transportoare la fabrica de ciment, ajungând la un cub cu horn înalt din care ieșea zi și noapte un fir de fum. Locul, acoperișurile și străzile erau învelite într-un strat de praf, de parcă în plină vară ar fi fost încă zăpadă. În zilele de caniculă mergeam până acolo, pentru că în sat exista un brutar care deschisese un „Tea Room“ și, după părerea tatei, avea cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zicea cu regret taică-miu. Cu cele cinci volume din Winnetou duceam o muncă de lămurire incredibilă să mi le dea. De multe ori, pretexta că nu găsește cheia. Ținea biblioteca încuiată să nu vină cineva să-l jefuiască. Cărți învelite în hârtie să nu se deterioreze. Ca și cum cărțile n-ar fi proiectate pentru a fi citite. Contactul cu cititorul era periculos. La fel proceda și cu televizorul, care trebuia oprit după maximum o oră de funcționare, ca să se mai odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
televizorul spune foarte multe despre statutul posesorului. Chiar și pentru un om care nu avea prea des musafiri care să-i admire achizițiile. Mă rog, ce vreau să spun e că zgârcenia asta era justificată cumva. Sau măcar explicabilă. Cărți învelite în hîrtie ca să nu se strice, telecomandă împăturită într-o folie ca să nu intre praful și să nu-i afecteze funcționarea. Televizorul însuși înfășat într-un giulgiu textil pentru a nu-l atinge soarele și a nu se strica. Penuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe deasupra ochelarilor. Individul nu arată chiar a om de știință care între două vizite la piață să se hotărască brusc să târguiască și un microscop. Știm că a fost la piață pentru că dintr-o plasă țâșnește la suprafață un salam învelit în hârtie care și-a lăsat ceva urme de grăsime să pătrundă printr-o fisură insesizabilă a pieliței, iar ambalajul unsuros a devenit aproape transparent. Farmacista îi spune ceva de genul, nu ținem așa ceva, la care omul mai întâi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Costăchel s-a abandonat somnului profund... În acea dimineață, o liniște deplină plutea peste fire ca niciodată... Măriuca a rămas lângă Costăchel o vreme, mângâindu-i chipul doar cu privirea. Într-un târziu, cu gesturi de mamă iubitoare, l-a învelit. A tras mai bine storul de la geam, pe unde o rază de soare - curioasă - își făcuse loc. A pornit apoi ca o furnică să pună toate treburile la rostul și locul lor. Din când în când, trecea în fugă pe la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cuceriți de bizareriile celebrității care Își trăia propria legendă. Saul Își locuia celebritatea și legenda cu un soi de scârbă neglijentă și un amestec de mândrie și iritare. Nu aveam nici un chef să ating scutul cu țepi În care se Învelise solitarul-monden. În seara cu pricina nu mai era vorba, Însă, de un party cu bufet și multă lume, În care fiecare trecea doar pentru câteva secunde pe lângă fiecare, În drum spre nicăieri. Era dinner. Invitații, vreo opt, cred, plasați În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lui se aprinsese de surescitare: Aș fi un îngrijitor de pui foarte bun. Dar când venea vorba despre oameni, nimeni nu prea știa ce să creadă despre băiat. În copilărie, făcuse unele greșeli: dăduse foc hambarului cu porumb, aprinzând chibrituri învelite în staniol. Fusese prins în timp ce se masturba în spatele cotețului putred de păsări. Omorâse un vițel de două sute douăzeci de kile, proaspăt înțărcat, turnându-i în mâncare un castron de medicamente de tot felul, pentru că era convins că animalul suferă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
umblau în turmă. Cu arătătoarele ude în aer, nucleul dur al intelectualității simțea deja schimbarea vânturilor dominante. Știința conștiinței avea acum nevoie de protecție împotriva abordării subțirele, anecdotice, abuzive a lui Gerald Weber. Și, în mod straniu, când strecură revista învelită în plastic înapoi pe raft, Weber se simți răzbunat. Ceva din el cumva așteptase acest moment încă de când începuse să fie ridicat în slăvi. Trecu pe lângă biroul de împrumut, o luă la stânga pe ușa principală și coborî o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doamnei Lulu care a furat pepeni la Piața Traian. Vorbești, ca să mergeți cu „Într-o sfântă joi la vale” mai către seară. Până atunci mai ai de lucru la stea că vrei să mergi și cu „steaua” de Crăciun. Ai Învelit În hârtie creponată o cutie de conserve dar mai trebuie să lipești hârtie și pe brațele „stelei”. Pe capacul cutiei ai să lipești un Înger pe care ți l-a promis colegul tău de clasă Segal. O să-l decupeze el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
haimanalâc cum spune tatăl lui care a fost căpitan de cavalerie și acum face naveta la Ploiești unde este inginer de construcții pe un șantier. Vă duceți la o babă pe strada Orzari ca să-i mâncați gutuile. Cățărați pe acoperișul Învelit În carton gudronat al bucătăriei (cunoașteți bine topografia locului și poziția optimă) cu ajutorul instrumentului numit hoțoaica, poftiți de vă alegeți două gutui babane și păroase. Le frecați de mânecă până le lustruiți de părul pufos, maroniu. Întinși pe spate mâncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Fără Pelé. Accidentat. Iar tu, ca un pui de Jveisk, te tot zburătăcești fără să ai habar de meci pe „ulița cehă”. Vezi un ghemotoc de hârtie și, așa, cu sifoanele În mână, Îi tragi un șut năpraznic. În hârtie, Învelită cu grijă, o cărămidă. În mult frământata istorie de luptă a poporului nostru, ziua de 23 August a adunat În ea toate năzuințele de veacuri ale oamenilor plămădiți pe aceste meleaguri. Manifestările artistice Închinate zilei de 23 August sunt puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
porc. Odată ne-am dus mai mulți oameni la cules de struguri la un sas și seara nu ne-am mai Întors acasă și ne-am culcat acolo Într-un grajd, pe jos, și nu aveam cu ce să ne Învelim, și era așa de frig și stăteam acolo mai multe copile și povesteam și am zis: „Tu, măcar un cearceaf să avem și să ne băgăm sub el și să suflăm și să fie cald, ce bine ar fi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
roșu invizibil din centrul încăperii. Erau un grup izbitor; femeile elegante, bărbații chipeși, o aură de bani și putere plutea deasupra lor. Catherine Hammond și-a ridicat gulerul de blană bleumarin ca să-și acopere gâtul, ținându-l cu o mână învelită în mănușa de piele întoarsă. Judith Frank mi-a afișat un zâmbet de la revedere. Familia Hammond nu m-a favorizat cu nimic. Plecarea lor părea să marcheze sfârșitul serii; restul invitaților se înghesuiau în a doua cameră, căutându-și hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe Nat, nu l-am crezut în stare de așa ceva. A pășit nervos, ca și cum el era proprietarul, iar eu o simplă femeie de serviciu, îndreptându-se direct spre bucătărie, în cealaltă parte a camerei. A pus pe masă două pachete învelite în ziar și un bax de bere și s-a întors cu fața la mine. —Cine e Tom? m-a întrebat. Am ridicat din umeri. —Un prieten. De ce ai crezut că e el, și nu eu? — Te rog, nu face acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
orbite ca două bile într-un joc de pinball. M-a condus în living și m-am așezat în unicul fotoliu. Walter s-a așezat afectat pe canapea cu genunchii apropiați și cu mâinile pe ei. Canapeaua și fotoliul erau învelite în Dralon bleumarin, biblioteca și masa de cafea făcute din tec maron, masive. Rafturile erau pline până la refuz de cărți, majoritatea, din câte am reușit să citesc, teorie economică; pe măsuța de cafea erau ultimele numere din Spectator și The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pereți. Erau tranșant de moderne. Catherine Hammond s-a așezat în mijlocul unei canapele de brocart. Materialul abundent fusese prins într-un model regulat, cu nasturi îmbrăcați. Se uita înainte, cu picioarele într-o parte, cu pantalonii bleumarin de mătase evazați învelindu-i gambele. Poza într-un fel; mi-a amintit de o reclamă la Jean Muir din Vogue. Dar îi lipsea privirea goală a modelului. Ea se gândea prea adânc. M-am așezat pe canapeaua de vizavi. Era tare și inconfortabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Mă întrebam dacă a făcut-o ea. Tot ce se poate. în loc să aibă tiv, era tăiată prost cu o foarfecă de plastic. Am început să despachetez pachetul. Era lung și plat, ca și cum ar fi fost mai multe bucăți de carton învelite în hârtie maro. —Chiar are forma asta sau ne jucăm de-a pasează pachetul? am întrebat obraznic. Judy s-a încruntat. Nu-mi oferise o ceașcă de ceai. Probabil era ceva serios. Am rupt hârtia. înăuntru era o foaie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
serios. Am rupt hârtia. înăuntru era o foaie mare de carton, îndoită, ca să formeze un suport tare. Apoi am rămas fără cuvinte. înăuntru cartonului erau ceea ce mie îmi păreau a fi tablourile furate de la Shelley Frank Fine Art. Erau toate, învelite în hârtie glasată. Cineva, cel mai probabil Paul, pusese câte o bucată de folie protectoare între picturi închizând rama la sfârșit ca să le țină împreună. Am verificat câteva, aducându-mi aminte lista de la galerie. Fără îndoială, astea erau. Am închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Da, măria ta, m-am înfricoșat, căci nu m-ai întrebat în nici un fel. Voiam dreptate, cine nu este însetat de dreptate? Dar oare cu mitropolitul Varlaam am fost drepți? Grele vremuri ne-au fost date să trăim. Tăciunii se înveleau cu un strat de spuză alb cenușie. Un răstimp tăcerea dintre ei amplifica zgomotele casei. Deși se întunecase, era încă devreme. — Vroiam să-ți spun, pentru asta te-am reținut, că de fapt visul meu, de care acum nu mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
coadă? Alerga cu gândul în urmă. Comete... Prima, era ca la vremea asta, a apărut pe cer la începutul iernii, cam pe la Sfântul Nicolae. Maria abia mergea primii pași și Stăncuța era mărișoară. Înhămau o iapă nărăvașă la sanie, o înveleau pe Stăncuța într-o blană de urs și „Hai, fata tatii, să-ți arăt steaua cu coadă”. Porneau ei trei, pe Maria o lăsau cu Manda. Iapa gonea, știa singură drumul. Pe baltă, înspre apus, capul auriu al stelei arunca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pe masă și o aprinse. Odăița văruită se lumină, umbra lui apărea, imensă și cenușie, pe zidul opus mesei pe care era așezat sfeșnicul. Ștefan o privi, zâmbi și căută grăbit în bocceaua care sta pe jos. Scoase un pachet învelit într-un postav lung pe care îl desfășură ca să scoată la iveală trei cărți. Doamne, ce viață mai ducem și noi, gândi el, uite trebuie să țin socoteala la trei călindare, cel turcesc, cel ortodox și cel al lumii din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe deasupra tuturor, l-au chemat și pe spițerul de la sfânta mânăstire Colțea, cel de-l plătește domnia sa fostul mare spătar Mihai, moșul lui vodă, geaba au scos valurile de albituri și le-au înmuiat în apă rece, ca s-o învelească să nu facă aprindere la piept, în zadar. Ce vedenii? I se năzărea doamnei Stanca, așa cum era vegheată de surorile domniei sale, că roșul pe care-l arunca lumina candelei, pe pereți și pe pavele, vezi Doamne - la curte candelele-s
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când se auzi miezul nopții de la ceasul lui vodă din turnul străjii. — Să ne culcăm, că și mâine e o zi, se auzi un glas. Să doarmă pe cine-l ia somnul. Și poveștile continuară în șoaptă până cenușa a învelit cu totul jeraticul și n-a mai rămas de veghe decât licărirea candelei din fața icoanei Precistei, icoană adusă de domn de la Făgăraș în vremea când era doar vel logofăt. Ultimul a adormit Ștefan. Pe jos, în jilțuri, fiecare pe unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alegeți domn pământean în divanul cel mare al țării”, se termina cu tot! Totuși poate aș fi reușit să iau un cal și să ies călare pe poartă, să rătăcesc prin târg, cum am cutreierat prin casele domnești. Aș fi învelit copitele calului în cârpe groase și aș fi colindat așa, fără să mă simtă nimeni, târgul meu cu ctitoriile mele, hanurile mele, casele mele. Mai întâi mânăstirile... Apoi, multă vreme și-a adus aminte plimbarea aceea fără însă să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]