2,919 matches
-
fi fost complet nebun, călugărul ar fi trebuit să cedeze, mai ales dacă ar fi văzut că taică-său era brutalizat. L-au pus pe cismar să stea pe aceeași bancă pe care, zile-n șir, stătuse Tommaso. L-au învinuit, i-au reproșat că crescuse un sălbatic, că i-a îngăduit să se înhăiteze cu fitecine atât înainte de a intra în mânăstire, cât și după aia și că atunci când deja era un tânăr format și se întorcea acasă ca monah
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
veghii", tortură sălbatică, exasperantă, ce-ar fi terminat pe oricine. Cei câțiva care avuseseră parte de ea, cedaseră în mai puțin de șase-șapte ore, gata să spună tot și chiar să adauge toate minciunile sugerate de judecător pentru a-i învinui și pe alții. Se ivi un conflict de jurisprudență: aceasta era tortura ce trebuia să aibă permisiunea Sfântului Scaun, sau cea cu "calul de lemn"? Ce atâtea permise! Biserica, dacă e atinsă în mima sa, e în stare să cedeze
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dar trebuia să existe o limită totuși, altfel ar fi fost mai bine să-l omoare în piața publică, spre a servi drept pildă și avertisment pentru cei ce încalcă principiile Bisericii. Un om condamnat, în mod repetat torturat și învinuit de fărădelegi abominabile, de erezie, magie, putea fi ars pe rug fără probleme. De ce acea amânare, acea așteptare la nesfârșit. Tommaso vedea în asta un plan precis: dacă s-ar fi predat, dacă ar fi cedat chiar și o singură
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
procedat Ioan Botezătorul atunci când unii iudei, soldați în serviciul romanilor ori al lui Irod, i-au cerut profetului botezul de pocăință. La întrebarea acestora: Noi ce trebuie să facem?, Ioan le răspunde: Să nu asupriți pe nimeni, nici să nu învinuiți pe nedrept și să fiți mulțumiți de solda voastră (Lc 3, 14). Contextul evanghelic ne spune că acești soldați, atașați vameșilor în strângerea taxelor, erau foarte rău văzuți de popor, pentru că, în virtutea meseriei lor, erau adesea în situația de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca sistem de apărare și de luptă. Chemarea la nonviolență, tocmai când se vorbește de legiuni exprimă o atitudine generală relativă față de refuzul unei intervenții militare. Cuvintele lui Ioan Botezătorul adresate unor soldați: Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră (Lc 3, 14); se poate observa un fel de ambiguitate din moment ce nu există nici o interdicție de a participa la luptă; soldaților le este interzis să asuprească. Discursul este considerat în contextul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe când provincia africană se confrunta cu rebeliunea mauritanilor împotriva Imperiului roman (287-297). Autoritatea romană nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului Dio pentru audiența judiciară. În timpul înfățișării sale precedente în fața consiliului de înrolare tânărul și-a exprimat refuzul de a se înrola și de a presta sacramentum militiae. Asemănarea procedurii audienței judiciare celei desfășurate în timpul operațiunii de recrutare ne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de fiecare zi nu mai trebuie, cu siguranță, să se teamă de nimeni și de nimic, deoarece crezul său Îl va apăra, ca un scut, atât de propriile tentații, cât și de eventualele răutăți venite din jurul său.) „Vegheați asupra voastră, Învinuiți-vă singuri, judecați-vă apoi, cereți iertare câteodată și, dacă este nevoie, dați-vă și câte o pedeapsă.” (Seneca) La nevoie, devii curajos. (Un alt proverb ne oferă o explicație plastică: „Omul e leu În propria lui cauză”. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-te lui Dumnezeu și muncește tot mereu”.) Mărturisirea adevărului Îți dă liniște. (Mai mult chiar, Îi redă unei conștiințe Încărcate sentimentul demnității pierdute: „Cugetul bun e cea mai bună pernă”.) „Oricine a trăit astfel Încât conștiința lui să nu-l poată Învinui de nimic simte o mulțumire vie, care-l face fericit.” (R. Descartes) Ultimul regret nu folosește la nimic. (Să regretăm atât timp cât se mai poate face ceva.) „Spre a dobândi pacea lăuntrică, trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
obosită. (după o respirație profundă) Dar nu atît de obosită ca să nu pot lupta. Și să știi că am să lupt. Să vedem cine va învinge. El 1: Aș vrea să-ți spun, și fără să manipulez cuvintele, așa cum mă învinuiești că fac, că aici nu-i vorba de o luptă între noi doi... ci de o luptă cu noi înșine... Cît privește învingătorii... ar trebui să învingă ce-i bun în noi... Ar trebui... Ea 2: Să știi că... în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am urlat de dezamăgire și-am întrebat pe oameni și pe Dumnezeu unde-i dreptatea de după revoluție, mi-ai spus că sînt cîrcotaș, absurd, rupt de realitate... și m-ați dat pe mîna unui psihiatru...! Mona: Ești nervos și mă învinuiești de ceea ce... Octav: Acum, cînd m-am lăsat de întrebări, cînd mi-am pus răspunsurile și visele în pliculețe... Cînd îmi ridic și eu poalele și mă prostituez în această generală pornografie, vii aici și-arunci cu ouă clocite într-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aranjat!” de Ion Pribeagu (un parodist veritabil, uneori excesiv), „O revistă cu perdea” de Radu Țandără (pseudonimul lui Constantin C. Bacalbașa), diferențiere ironică, apropo de faptul că majoritatea „revistelor” erau cam „fără perdea”. Atingînd aceste aspecte, Felix Aderca nu-i învinuia pe textieri și pe interpreți pentru degradare, ci publicul: „Că acuma în urmă cupletele au cam degenerat și că autorii se întrec cu unele glume cam piperate, vina nu este a lor ci este a publicului, care prin rîsete, prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acestui gen de distracție în straturile de jos ale populației. Eminescu pare să fi gustat balurile de la distanță, pentru aspectul lor feeric, în schimb, Iacob Negruzzi le-a frecventat cu asiduitate. O dată, cînd era la studii în Germania, chiar se învinuiește de a fi exagerat cu ele: „Carnavalul e pe terminate. Balurile se succed cu repeziciune, m-am săturat de atîta dans. N-am mai fost de mult cu capul limpede. Aceste petreceri numeroase ucid mintea”4). Aduse din străinătate, carnavalul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
silă, De câte săvârșit-am silnicii! Sunt un nemernic. Nu, nu mă mint; nu sunt; Vorbește-te de bine, om neghiob; Neghiobule, să nu te lingușești. În cuget, mii de limbi îmi povestesc Câte un basm, și fiecare basm Mă-nvinuiește de nemernicie. Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, Omorul, cel mai ticălos omor, Tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, Mă-nvinuie răcnind: «Ești vinovat!» Nădejdea-mi pierd. Drag nu i-s nimănui; Nu-i om să-i fie milă dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fie și sub forma ridicolului aneantizant. Pe această normă se sprijină sănătatea vieții publice oriunde aceasta constituie o preocupare destul de serioasă. De curând, un ministru francez cu lungi state de serviciu, care a crezut că poate monta o mascaradă publicitară, învinuind apoi presa că "destabilizează democrația", a fost silit să-și prezinte demisia. Într-o funcție publică, nu este îngăduită greșeala fără a se trage consecințele ei. Recent, P. Mladenov, președintele ales pentru "liniștea altui popor", a trebuit să demisioneze fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
realitatea virtuală și/sau în cyberspațiu nu fac decât să accentueze caracterul întrupat al subiectului uman în virtualitate. În cercetarea de specialitate, se remarcă două atitudini referitoare la problematica corporalitate/decorporalitate din cadrul ontologiei virtual: pe de o parte, virtualitatea este învinuită de destrupare, iar, pe de altă parte, se afirmă caracterul corporalizant al virtualității. Pentru a ilustra aceste două tipuri de abordare, punem față în față discursurile a două teoreticiene, Sobchack (2000Ă și Stone (1991Ă. Pentru prima cercetătoare, virtualitatea neagă prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
poate fi performat. De asemenea, acești artiști încearcă să facă „nevăzutul” vizibil sau, dimpotrivă să critice cultura hipervizibilului: pe de o parte, invizibilul bazelor de date este transpus în vizual, iar, pe de altă parte, transformarea lumii în imagine este învinuită de eterizarea corpului, fapt care trezește deopotrivă un val de entuziasm teoretic și o reacție critică și subversivă. Tentativele de depreciere a corpului (fenomen filosofic început odată cu Platon sau cu Descartesă în contextul existenței electronice sunt însoțite și contrabalansate de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau decrepitudine sunt invocate de transumaniști drept necesitățile tehnologice vitale și urgente ale momentului, în timp ce sunt orientate în sprijinul menținerii semnificației vieții umane, al dezrobirii umanului din chingile morții, ale bolii și ale suferinței. Adesea însă, toate aceste orientări sunt învinuite de interese ideologice și politice ascunse sub aparența bunelor intenții, de naivitate tehnoștiințifică sau de optimism nerealist, sunt atacate de pe poziții opoziționale pe motiv că sfârșesc să reafirme țelurile și obiectivele tehnocraticilor, ale albilor, ale bărbaților, ale speciei umane sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintre vizibil și invizibilul numeric și al simulării. În această direcție, Haraway consideră principalele două „unelte” de reconfigurare a corpului uman, științele cibernetice și biotehnologia, în procesele de operare cu „translația lumii într-o problemă de codare”. Aceste procese sunt învinuite de „traducerea” universală a bitului într-un cod controlabil și instrumentalizabil, inclusiv la nivel genetic. Astfel că entitățile mediate cibernetic ridică problema încorporării mintal-fizice într-un sistem social și politic individual sau colectiv controversabil. În momentul în care discursul teoreticienei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și cultură cyberpunk poate să degenereze într-o formă de subordonare masculină a epistemologiei care relaționează mintea umană computerului. Cyberfeminismul teoreticienei se angajează în luarea unei poziții active față de tehnologism și se diferențiază de perspectiva cyberpunkului. Această orientare științifico-fantastică este învinuită, la rândul ei, că integrează tehnologismul într-un colaj al hedonismului și al contraculturii, rămânând important în aspectul estetic al metaforei care unește biologicul cu electronicul, însă fiind delegitimat prin ignorarea problemelor politice ridicate în legătură cu ambiguitatea controlului și a puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
poststructuralistă și constructivistă, împinsă la extrem, pentru care corpul și identitatea umane sunt simple constructe culturale. Nici una dintre cele două perspective nu reușește să pună în lumină caracterul biologic al corpului sau caracterul întrupat al conștiinței și ambele pot fi învinuite de decorporalizarea subiectului uman (pe de o parte prin repulsia față de trupul organic, pe de altă parte prin disoluția acestuia deopotrivă ca materie și „eu”Ă. Ambele reduc corpul la o simplă suprafață, fie prin negarea substanței și a adâncimii
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Faptele apostolilor la 5,17-18: ,,Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida Saduceilor, s-au sculat plini de pizmă și au pus mîinile pe apostoli, și i-au aruncat în temnița de obște.” Ștefan este învinuit de hulă la 6,13: ,,Au scos niște martori mincinoși care au zis: «Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui lăcaș sfînt și împotriva Legii. Într-adevăr, l-am auzit zicînd că acest Iisus din Nazaret
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
alt neam decît ivriții, poate sciți și care nu se pupau deloc cu Iahwe cel întunecat. Sînt amintiți și de Saul în scrierile lui cînd povestește despre acuzele care i-au fost aduse de către tovarășii lui de rele - fariseii - fiind învinuit că era chiar căpetenia acestor conspiratori împotriva mozaismului. Ei au fost alungați din baștină de către fanaticii mozaici cînd au luat-o razna cu regele lor care trebuia să conducă imperiul roman și au pornit răzmerița în anul 66. Sub sabia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nou secol - se reia cu precizia unui mecanism de ceasornic, o dată la o sută de ani. Dacă zero ar fi fost cunoscut de călugării medievali, calendarul nostru nu s-ar afla într-o asemenea încurcătură. Însă călugării nu pot fi învinuiți pentru ignoranța lor. Într-adevăr, în Evul Mediu singurii europeni care studiaseră matematica fuseseră călugării creștini. Erau singurii învățați care mai rămăseseră. Călugării aveau nevoie de matematică pentru două lucruri: rugăciune și bani. Pentru a număra bani, trebuiau să știe
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ci era ceva diform... și gândirea justă mă îndemna să mă sustrag cu totul de la reminiscențele oricărui fel de formă, dacă, într adevăr, voiam să-mi reprezint informul, însă nu eram în stare... SFÂNTUL AUGUSTIN, CONFESIUNI Este greu să-i învinuim pe călugări pentru ignoranța lor. Lumea lui Dionysius Exiguus, Boethius și Beda era, într-adevăr, neinstruită. Roma se prăbușise, iar civilizația apuseană nu părea a fi decât o umbră a gloriei trecute a Romei. În plus, viitorul părea mai întunecat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
unor simpli muritori ca noi."; Maiorescu e dintre "acei ce l-au lăsat (pe Eminescu n.n.) totdeauna în lipsă, deși-l putea ajuta cu toată dignitatea, deși apropierea lui le-a făcut cinste și... profit și încă le face", fiind învinuit brutal de intervenții în textele eminesciene și de tipărirea acestora din interese pecuniare: "...mai tîrziu, pe cînd artistul era cu mintea bolnavă, s-au făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări și omisiuni cu desăvîrșire arbitrare [...] de profanare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]