4,027 matches
-
febră și amețeală îi fu slobozită în față. Taximetrul i se scurse, ca o basma, printre coastele grătarului gurii de scurgere. Mașina îi circulă, i se păru, două ore, ca un mormoloc, pe pragurile prăpăstioase ale rețelei de canalizare. Când țâșniră, din nou, la suprafață, printr-o a doua mască de canal, din fontă, plasată exact la intersecția străduțelor Dionisie Lupu cu Maria Rosetti, ședeau parcă tustrei calibrați într-un ac de seringă, străpungând cu nemiluita trupurile cucoanelor cu mutrițe emailate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și gândurile respectivei făpturi pier, netransferîndu-se nici într-un alt fel de domeniu de existență. Acesta ar fi sistemul de credință ebraic... Nemurirea fusese elaborată și lansată în circulație grație gândirii grecești, după cum speranța în înviere este circumscrisă gândirii ebraice... Țâșniră la suprafață, într-una dintre odăile din fund ale fermecătoarei, într-o cadă destinată, în general, rufăriei aparținând puzderiei de rubedenii pe care stăpâna și le descoperea periodic în provincie și ale căror odrasle, în general feminine, aceeași stăpână le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei. O bretea cărămizie, pe care, când și când, puteai să ți-o petreci peste umăr. Rămânea așa picotind în fotoliu, cu geanta atîrnîndu-i de trup, gata oricând să țâșnească către oricare domiciliu unde ar fi fost solicitat, dacă ar fi sunat telefonul. Mai des, telefonul nu suna. Asta semăna, din afară - oricare nenorocit de contabil ar fi putut să-ți confirme - cu o grămadă de bani risipiți. Nu era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
termină pe trei sferturi țigara, se înecă îngrozitor. Azvârli, în direcția unei ipotetice scrumiere, tutunul. Partea cu jar a baghetei ștergând muchia carafei, se sparse într-un roi de scântei, parte din ele stinse tot de tălpile surorii mai suple, țâșnite în picioare și perorînd: - Cred că a sosit timpul... Domnule Pink Floyd, ești un mare artist!... Singurul lucru pe care nu merită să-l evit să-l recunosc este că, într-adevăr, ești un foarte mare artist. Urmează-mă, te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fusese așezată la masa elipsoidală. Coate înaintate, așa cum fuseseră folosite la susținerea hârtiei, despărțite, între ele, la distanța de-un pumn. Hârtia, ocrotită pe jumătate de calota unghiilor. Picioarele, imitând unghiul drept al scaunului. Înțepenite și împotmolite în dantelă. Bărbatul țâșni s-o pescuiască de-un umăr. Dar brațul, pornit la timp, al unei Cocondy acum mai curând tulburată decât îngrozită, i se așternu peste încheietura palmei și îl dezmetici din elan. - Hai să n-o atingem!... Hai să n-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre măsuțele din salonul din fund, din cele de pe margini, având la îndemînă și ieșirea a doua (căscată prin spate) și ferestrele imense (corespunzînd spre străduța Covaci și magazinul de încălțăminte "Zimbrul", prin geamul cărora, la vreo nevoie, puteai să țâșnești, încercîndu-ți crosul prin ele). Mai erau alte cinci mese, înșiruite în semicerc, de-a lungul celor doi pereți boltiți medieval, triplîndu-se în partea de sus, purtând ferestre în ei. La a doua masă, beau votcă din niște păhărele cât unghia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
literar, cu care, de curând, fusese, cât de cât, împropietărit și în care nu scăpa ocazia să se bălăcească. - Cunoaște poveștile multor bărbați... îl acompanie discret și îngrijorat acela care se dădea în vânt după calcule. - Ar putea fi sultană!... țâșni, ca o soluție, din gura celui grăsan, continuarea. 312 DANIEL BĂNULESCU Prin 1988, așa după cum "Partidul Comunist era inima țării", Cenaclul literar UNIVERSITAS devenise centrul ocult al Bucureștiului. Partidul Comunist Român era peste tot. Cenaclul UNIVERSITAS se ținea o singură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sinistratului, dascălul de construcții metalice se lăsă, din nou, peste puști și, c-o milă nesfârșită, îi vorbi de-a dreptul în gură. (Privindu-l de jos în sus, Doru îi putu zări, pentru câteva clipite, firele monstroase de păr, țâșnind și înfoindu-se din pereții nărilor puternic vascularizate.) - Ai auzit, măi piticanie? - ... - Și de asta ce mai zici de toate astea, popîndăule? - Nu zice nimic. Tace ca apa. - Cu ce neobrăzare o să le povestești tu, tovarășilor din Conducerea de Partid
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unei tarabe de lemn răsturnată pe o stradă liniștită. Și abia atunci aproape întreaga gloată alăturată acolo putu observa cum, concomitent cu vuietul și cu zguduitura, dintre picioarele metalice și sudate, două câte două, printr-o tălpică, ale patului Sinistratului, țâșni o vână necunoscută și suplă a până nu de mult consideratei pierdute gârlițe Bucureștioara!! Ramură de apă fulgerând, de zeci și sute de ani, ascunsă sub pivnițele și beciurile bucureștenilor. Încolăcindu-se și comprimându- se ca un resort pe sub podurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tocmai aici (dacă nu cumva și dintr-un alt ciudat noian de motive), atunci, nu în ultimul rând, pentru a-l justifica și autentifica pe cel de-al șaptelea și cel din urmă rege al orașului București!! Suflul de apă țâșnea zglobiu și neîncrezut, parcă din căpătâiul strâns în trei degete al unui furtun subteran și, curând, pânza subțiratecă a Bucureștioarei acoperi, în diagonală, jumătate din străduța Perone, vălurind și încrețindu-se în căutarea celei dintâi guri de canal. Aceeași străveche
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
afluenți de nădușală. Iar aerul înnegrit de fumul platformelor industriale din vecinătate îi necăjea plămânii, dîndu-i senzația că i-ar îngreuna urcușul. - Fîl-fîl! glăsui el hotărât, cu venele tâmplelor și ale gâtului crăpîndu-i de atâta concentrare, reușind din nou, să țâșnească încă vreo trei-patru metri. Ocolind in extremis cablurile electrice și de telefon de pe strada Perone, căpătând iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minuni, chiar dacă asta nu v-ar ușura prea mult traiul? - Ce mai aștepți? Trîntește-ne o rafală de minuni!... Ce, crezi că dacă noi am fi putut, ne-am fi lăsat atâta rugați de tine?... Uite, fă, de exemplu, să-i țâșnească câinelui ăla sângele pe ochi... Aprinde gospodăria lui moș Mihail Afasasievici, că ș-așa a trăit destul. Ori fă să crape jegul de pe spinările noastre de gloată bârfitoare, neascultătoare și rea! - Să scriu ceva important?? întrebă, în crescendo și c-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înțelegeau. - Fîl-fîl! murmură atunci, ca pentru sine, Căpetenia Străzii. Gospodarii, ce să priceapă întorsătura pe care erau pe cale de a o căpăta faptele. Băștinași. Îi durea în pălărie. Până și câinele al cărui sânge fusese cerut să fie făcut să țâșnească prin ochi, schelălăia lingușitor și dădea jalnic din ciotul de coadă. - Fîl-fîl! îndrăzni Căpetenia Străzii să pronunțe cu un glas mai hotărât, mai nisipos, hârjâit, prea uscat pentru o astfel de vreme. Și deodată, cu delicatețe, aproape cu pudoare, Doru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
blocurile de hârtie, cu ajutorul cărora, sârguincioși, demnitarii își transcriseseră indicațiile prețioase sacadate de Conducătorul Statului și, tot războindu-se, se treziră adăpostindu-se, pentru câteva momente, fiecare, sub patru pupitre corespunzătoare, din cazematele cărora niciunul nu găsea încă prielnic să țâșnească și să găurească decisiv învelișul din piele al cutărui camarad, cu una dintre sulițele scuipătoarelor sau ale scrumierelor, demontate de pe hol. - N-au să se scurgă cinci minute și or să părăsească, de bună voie, incinta! rosti, calm, dintre antenele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de revoltă în fața destinului, care nu se vedea mai repede împlinit l- a așezat pe Stani în fața calculatorului și i-a acordat timp să scrie. Din sacul burdușit de trăiri, observații, emoții, vorbe și fapte ale trecutului au început să țâșnească una câte una, imagini suculente de viață. Acum un an sau doi, când mi-a trimis spre lectură un text, i-am spus cu entuziasm că e vorba de literatură autentică. Mă gândeam ca e victorie și dacă scrie numai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să o acopere, însă ea își dă seama că el încă tremură. Nu au alt prosop, îl prinde în brațe și se acoperă. A luat rochia cu figuri pastelate care îi înfășoară ca într-o plapumă fierbinte. Fulgii de lumină țâșnesc și plutesc în jurul lor într-un dans ipotetic. Stau îmbrățișați cu briza călduță alergând peste ei din ce în ce mai înverșunată, cu gândurile răscolite de altele mai de actualitate. - Mai tremuri, iubitule. E frigul, e gerul!? Îl strânge mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se ruga caiafa. - Caii! Caii! striga presarul într-una. - Nu știu! Să crap dacă știu! Iartă-mă! Maică, mama mea, de m-ai făcut! - Dă lampa cu carbid încoa! ceru celălalt. - Dom' comisar, milă! Presarul apucă fierul, din gâtul căruia țâșneau flăcări albe. Îl apropie de fața hoțului. 243 -Caii! Focul îi pîflea barba. Plângea fără o vorbă. 7Caii! Îi arse buzele și obrazul, cu știință, apoi îi plimbă flăcările pe mâini, pe piept și pe la încheieturi. Parcă-i trăgeau pielea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la cârciumar, sosi ceata de copii. Vreo opt, ai zidarilor, ai lucrătorilor de la Ateliere și de-i cât pragul care cărau pietrele. Hingherii se pregăteau să lase casa lui Stere în spate, când câinii domnului Aristică, auzind larma de-afară, țâșniră pe poartă printre picioarele Vetei, repezindu-se în șbilțul huidumelor. Fata începu să țipe. A sărit și Procopie de la locul lui. Dulăii săltau în goană cozile lungi și zbârlite. Era unul cât poarta, cu un cap mare și greu, bătrân
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o iei spre Trei Coinaci... Gheorghe murise de frică la spatele căruței. Coardele cântau bete de gâtul lui Sandu și-al lui Piele. Acesta le umbla în sân, vîrîndu-le zăpadă între țâțe. Starostele s-a urcat deasupra butoiului, din care țâșnea un vin negru, spumos. Hoții chiuiau în gura mare și lumea ieșise pe la porți. În zăpadă rămânea o dâră neagră și roatele droaștei scârțâiau. - Cântă, Neacșule! Să audă toți cum chefuiesc eu! urla de sus Bozoncea. Mitică Ciolan abia se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Era ca și mort. A strigat: - Nu mă lăsați, mă! Sandu n-a mișcat. Parcă-i luase Dumnezeu puterile. Stăpânul a încremenit. Cel tânăr îl mânca din ochii lui veninoși. Dintr-o lovitură i-a găsit inima. Sângele hoțului a țâșnit cald și roșu pe mâinile subțiri ale lui Paraschiv. Bozoncea s-a prăbușit pe pernele trăsurii, horcăind. În timpul ăsta, Gheorghe aruncase pe birjar jos de pe capră, dăduse-n Praporgicu și-o luase pe Didina în brațe, purtînd-o peste noroi, la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și cu picioarele... îl strângea tare la piept, ca și când ar fi voit să-l sferme... ca și când n-ar fi voit ca pieptul ei să se îmfle... Sângele lor fierbea ca mustul îngropat în pământ... li se părea c-ar fi țâșnit pin pori și dacă ea și el ar fi avut rane la pieptul lor... desigur că în acest moment de viață concentrată sângele lor ar fi comunicat reciproc ș-ar fi concrescut organismele lor ca doi trunchi de copaci. O
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de îndată ce oamenii, sub amenințarea unei crize, se adună laolaltă. Atunci conștiința indivizilor își pierde vigoarea și nu le mai poate stăpîni impulsurile. Și aceste adevărate cîrtițe ale istoriei care sînt emoțiile inconștiente profită și ocupă spațiul lăsat gol. La suprafață țîșnesc nu lucruri noi, ci cele deja existente, aglutinate dar neexprimate ca atare, forțele latente mai mult sau mai puțin concentrate și reprimate, remodelate și gata să înainteze. Masele sînt duse de propriul lor torent, cutremurate de panică sau de entuziasm
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
al poporului". "Imaginile evocate în spiritul lor, crede Le Bon, de către un personaj, un eveniment, un accident, aproape că au viața lucrurilor reale. Mulțimile sînt oarecum în situația celui care doarme și a cărui rațiune, pe moment suspendată, lasă să țîșnească în spirit imagini de o intensitate extremă, dar care se risipesc repede la primul contact cu reflecția"145. Acest lucru riscă să se producă și cînd mulțimea se risipește. Atunci rațiunea indivizilor recîștigă teren. Dar pînă la a ajunge aici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
impun și gîndurile lor. Morții sînt singurii stăpîni necontestați ai celor vii"155. Ei sînt și cimentul limbajului celor vii. Așadar, ei sînt cei evocați prin cuvinte, convocați prin imagini Jeanne d'Arc, păstorița din Domrémy, desculții anului II care țîșnesc spontan și se impun în mod imperativ. Conducătorul va trebui să se adreseze străbunului din fiece om, să inventeze un limbaj pe înțelesul lui ca să ridice mulțimile și să le antreneze fascinate, incapabile să reflecteze, către scopul dinainte fixat. Dacă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un animal social. Dar nu e astfel decît pentru că și atîta vreme cît rămîne sugestionabil. Conformismul este, în cele din urmă, întîia calitate socială. Același conformism stă la temeiul sugestibilității. Datorită lui ajung la lumina zilei gînduri și sentimente care țîșnesc dintr-un strat mai profund, pe care conștiința în stare de veghe îl ignoră cu totul. Natura și organizarea societății favorizează acest conformism. El reunește indivizii și îi cufundă într-o obscură lume a viselor. Iar ei imită ca niște
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]