4,216 matches
-
arătat fereastra. Femeia și-a ridicat poalele fustei, lăsând să se vadă niște picioare dolofane ca niște ridichi japoneze și s-a urcat pe pervaz cu dexteritatea unei maimuțe. A sărit jos, cu bocceluța în mână. Gaston a auzit un țipăt scurt. Se lovise, probabil, în cădere. Țipătul răsună în întuneric. Și cei doi de pe coridor au auzit țipătul. Ușa lui Gaston a fost dată de perete. „Generalul Tōjō“ și camerista au intrat val-vârtej. Dându-și seama că femeia le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fustei, lăsând să se vadă niște picioare dolofane ca niște ridichi japoneze și s-a urcat pe pervaz cu dexteritatea unei maimuțe. A sărit jos, cu bocceluța în mână. Gaston a auzit un țipăt scurt. Se lovise, probabil, în cădere. Țipătul răsună în întuneric. Și cei doi de pe coridor au auzit țipătul. Ușa lui Gaston a fost dată de perete. „Generalul Tōjō“ și camerista au intrat val-vârtej. Dându-și seama că femeia le-a scăpat, „generalul“ s-a întors spre Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
japoneze și s-a urcat pe pervaz cu dexteritatea unei maimuțe. A sărit jos, cu bocceluța în mână. Gaston a auzit un țipăt scurt. Se lovise, probabil, în cădere. Țipătul răsună în întuneric. Și cei doi de pe coridor au auzit țipătul. Ușa lui Gaston a fost dată de perete. „Generalul Tōjō“ și camerista au intrat val-vârtej. Dându-și seama că femeia le-a scăpat, „generalul“ s-a întors spre Gaston, turbând de furie: — De ce naiba ai lăsat-o să fugă? — Shōben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-te! repetă Endō. Gaston nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca să închidă ușa, Gaston auzi zgomot de palme, urmat de țipete de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic. Țipătul s-a transformat în geamăt de durere. Astfel de scene sunt la ordinea zilei în Sanya. În celelalte camere de la etaj domnea liniștea. Gaston s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca să închidă ușa, Gaston auzi zgomot de palme, urmat de țipete de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic. Țipătul s-a transformat în geamăt de durere. Astfel de scene sunt la ordinea zilei în Sanya. În celelalte camere de la etaj domnea liniștea. Gaston s-a năpustit din două-trei sărituri la ușa de unde se auzea vocea. Ce scenă cumplită l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-se îndărăt doi-trei pași, s-a împiedicat de sacii de ciment și a căzut. Deși Endō nu-și scosese încă arma, Kanai, fără să încerce nici măcar să se ridice, și-a astupat fața cu mâna dreaptă și a scos un țipăt ascuțit. — De mult te caut eu pe tine, Kanai! N-am fost eu! N-am fost eu! — Mai ai tupeul să negi? N-am fost eu. Kobayashi a fost vinovatul. — N-ai decât să pleci după frate-meu acum! — Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tusei. Când s-a mai liniștit, a scuipat pe sacii de ciment. Și de data aceasta se vedeau firicele de sânge. — Kanai, fratele meu... pentru o crimă pe care n-a comis-o... Kanai țipa cât îl ținu gura, dar țipătul lui nu se auzea din cauza zgomotului infernal de pe șantier. Dacă mai țipi o dată, te împușc pe loc. A ridicat piciorul și l-a lovit fără milă peste mâinile care se agățaseră de sacii de ciment. Pielea de pe degete i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că nu dorești să-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște farfurioare. I s-a schimonosit fața de spaimă. Și-a împreunat mâinile și a scos un țipăt care semăna cu geamătul unui animal suferind. Nu putea articula nici un cuvânt. — Non! — Ce-ai spus? — Non! Non! Non! Nu Kobayashi vorbise. Gaston și-a scos capul din apă. Plin de sânge cum era, semăna cu un hipopotam mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
S-a duce tot mai adânc până unde se-nchid toamna șerpii subt stâncă. Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cântă. N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii. Numai de sus pretutindeni 1-a dovedi cu țipăt uliul și buha cu scurte jelanii. [1931] * ȚARĂ Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
semn. Eu singur le zic: Fiți liniștiți! Odată cu zorile cădea-vor întîi nu oameni, ci florile! Dedițeii aceștia cu bluze albastre, păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre! [1938] * DESTIN Cocori s-au porrut spre clime de flăcări în țipăt de-abia auzit peste țară. Vâslesc prin înalturi, trași parcă-n țeapă pe-o rază lunară. Mîne-or ajunge la vaduri. Peste tenebre trei zile pluti-vor dormind, să nu cadă. Fulger monosilabic i-arată în noapte sus peste mări biruind
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ar vrea o palmă de luncă-n cetate, un cântec mai nou pentru vetre și casă. Argint viu și negru e roiul - pe umeri. Grilu, grilu! Cu sunetul scump, de zare aleasă! Astfel intrarea și-o fac în oraș prin țipătul străzilor, nestânjeniți în cântare - greierii țării. Fetița mea singură, Ana lumina, în noapte i-aude, și-o clipă surâde lunii și mării. [1938] * UNICORNUL ȘI OCEANUL Sfios unicornul s-abate la mal, privește în larg, spre cea zare, cel val
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
capăt al firului. — Ei bine? ciripi ea fericită, În vreme ce mă uitam bănuitoare la Dan. — Ei bine? am Întrebat la rîndul meu. — Ei bine, familia mea s-a mai Îmbogățit cu o fiică? — Da, Linda, am zîmbit. Ei Îi scăpă un țipăt ascuțit și-l chemă pe Michael la telefon. — Felicitări, Ellie, Îmi ură el cu căldură. Ce veste minunată, știu că voi doi veți fi foarte fericiți Împreună. Apoi, Linda luă iarăși receptorul. — SÎnt atît de entuziasmată! exclamă ea. De-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un sentiment de fraternitate și cu un fel de sfială. Motivul ți-l voi explica mai târziu. Dar trebuie să consimți că frica e necesară Inchiziției mai mult decât orice instrument de tortură. Pe deasupra, ea lucrează igienic, fără sânge, fără țipete. Discret. La drept vorbind, Inchiziția nu e doar o instituție. Sau e mai mult decât o instituție. E ca o boală, ca o molimă, care paralizează în oameni sinceritatea. Ea își are sediul în fiecare dintre noi. ― Ciudată exactitate e
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
voiam să-i cer iertare. XXXVIII ― Uneori, mi se întîmplă, închizînd ochii, să cred că timpul se naște din comparații. Vântul foșnește prin chiparoși, undeva cade un fruct, se aude un strigăt, un tunet care anunță ploaia, după aceea un țipăt de pasăre... zgomote pe care le-am auzit de nenumărate ori, asemănătoare și totuși diferite. Căci acum le aud altfel. Ți-l poți imagina pe Oedip tânăr, bântuit de melancolii? Tânăr, trebuie să fie rege... Când eram copil, am stat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Galilei, acesta e destinul. Dacă ai curaj, trebuie să cioplești această stâncă până vei găsi înlăuntrul ei ceea ce cauți". Și m-am pornit să cioplesc stânca aceea cu un entuziasm plin de nerăbdare. La una din lovituri, am auzit un țipăt. Apoi, un plâns și, imediat după aceea, un hohot grosolan de râs. Am rămas pe gânduri. "De ce te-ai oprit, Galilei?" Este cineva în piatră. L-am auzit țipând, plângând și apoi rîzînd." "Nu ți-am spus că acesta este
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
rîzînd." "Nu ți-am spus că acesta este chiar destinul, Galilei? Nu e o piatră obișnuită." "Și ce trebuie să fac?" am întrebat. "Continuă, dacă vrei să afli ce cauți." Am mai cioplit un timp și iar am auzit un țipăt, urmat de un plâns și de un hohot de râs. Atunci am aruncat dalta. "Nu pot să lovesc în ceva viu." "Faci cum dorești, Galilei, dar în piatră nu e un animal, ci destinul. El țipă, plânge și râde fără
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de mâncare înainte de a gusta cineva din ea. Se credea spionat continuu. Într-o zi, s-ar fi repezit să înjunghie un servitor care intrase în odaia lui, socotindu-l spion, și dacă n-ar fi sărit alți servitori, auzind țipete, l-ar fi ucis, se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat și pe călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un colț de provincie, Îl urmează docil și ascultător, dornic să se pună Într-o lumină favorabilă. Nu li s-a explicat ce s-a Întâmplat la numărul 17; li s-a spus doar că un vecin a semnalat aceste țipete - altercație, bufnituri suspecte. Iar ei s-au deplasat imediat la fața locului. În holul hotelului nu este nimeni - În spatele ghișeului de la recepție e doar panoul pentru chei, gol: clienții nu par să profite de invitațiile nocturne ale Romei și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vitriol din Repubblica nu menționau numele lui Elio Fioravanti. La Barul Muzelor trecu pe dinaintea lui Buonocore și se așeză la o măsuță de pe colț, luminată de razele blânde ale soarelui. Pescăruși giganți traversau țipând cerul de deasupra copacilor. Elio detesta țipătul răgușit al pescărușilor - disperat, aproape uman. Avea Întotdeauna impresia că vor să-i spună ceva - și nu era un compliment. Înmulțirea pescărușilor Într-un oraș fără ieșire la mare Îi părea de o absurditate inexplicabilă. Dar poate că ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
opri să mă ajute. Fiatul Tipo al lui Antonio era parcat neregulamentar, cu cheile În contact. În acești ani, Antonio Îi solicitase de cel puțin zece ori o „ultimă Întâlnire“. Începeau Întotdeauna cu implorări și promisiuni și se Încheiau cu țipete, lacrimi și amenințări. Despre cine mai vrei să vorbești? Îl Întrebă prevăzătoare. — Despre copii, răspunse Antonio spăsit. — Am vorbit deja despre copii, spuse Emma. Trebuie să-i Întreții și asta e datoria ta. Îi poți vedea, iar ăsta e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt atât de distractivi, gândește-te la Toto, la Massimo Troisi, sărmanul, a murit atât de tânăr, dar argentinienii se aseamănă mai mult cu cei mai răi dintre napolitani, așa, ca Maradona, oameni fără chef de muncă. Din salonul alăturat, țipete excitate se apropiau amenințător. O hoardă de copii se Împrăștie prin sală. Îl fugăreau pe unul dintre clovni - cel mai mititel, cu nasul mare și fleșcăit și cu trompeta În mână. Apoi descoperiră un bilețel strecurat Într-o coloană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
publici, Îl lovi făcându-l să se clatine. De la o fereastră deschisă ajunse până la ei sigla de Început a telejurnalului de la ora 20. Stoluri de rândunele isterice, disperate de iminentul sfârșit al zilei, se Învârteau deasupra acoperișurilor palatelor, printre antene. Țipătul lor dezolat Îi dădu senzația clară a Întunericului care se apropia și a bucuriei sale dispărute. Emma stătea În fața lui, cu abonamentul de metrou În mână, părul ei fusese negru și apoi blond, iar acum avea culoarea grâului ars, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
semănat Ai să culegi ce-ai semănat Ai să culegi ce-ai semănat Agentul simplu raportează că telefonul sună În gol. Proprietarul apartamentului pare să fie Într-adevăr o persoană care deține arme În casă. Vecinul a confirmat că după țipete și Împușcături nu a ieșit nimeni. În concluzie, cei de la centrală le spun să acționeze. Magistratul a dat aprobarea. Agentul principal strivește mucul de țigară cu pantoful și apoi se sprijină de ușă. Una, două, trei. La a treia izbitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu știu ce ziceau, dar păreau bucuroși și era bine. Au mai stat ce-au mai stat și pe urmă s-au întors să plece, iar noi tocmai voiam să intrăm din nou sub țoale când a răsărit din toate părțile un țipăt, dar, știi, ceva care îți intra până în creier și se răsucea în toate părțile. Nici n-am apucat să văd ori să-mi dau seama cam ce era, când s-a ridicat pe cer un fulger ori o lumină subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
verde Sub soare tresare. Gând de vară Noapte de vară, Cuvânt risipit printre șoapte, Taină ruptă din noapte, Miez de cuvânt mușcat dintr-un gând De iubire... Iubesc vara Că-mi este în fire. Iarna Fulgii-și caută cărarea Prin țipete de copii Și aleargă înspre zarea Înecată-n bucurii. Noi ieșim la derdeluș Ca să facem gălăgie Și să zburăm pe ghețuș În spumoasa feerie! Toamnă Toamnă, aur de poveste, Toamnă, zâmbet auriu, Toamnă, ruptă dintre astre Ca o falsă poezie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]