7,946 matches
-
Jurist Duhovnic, Psiholog, șofer, sau un bun medicinist ! Oricât de descriptiv ai fi, pus la punct și serios Litera "V", te dă de gol : rămâi un om misterios ! Prin pana ta, eu aud glasuri (ca un ecou), de pescăruși Ce țipă, dar pe tonul dulce : cu bucurie, jucăuș ! "Călugărul", așa complex, prin rănitu-i ideal Trece cu mult de Patrie, în plan internațional ! Îți mulțumesc pentru "combustii" ! sufletu' mi-au pus pe jar Să ard empatic lângă tine ( și personaje !), că
PRIN CARTEA TA EU ARD EMPATIC. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341027_a_342356]
-
căldurii și a agitației. Alții, de câțiva ani, aleargă printre mese, îndemnându-se cu cei de la mesele vecine. Comunică print-un cod secret, un fel de morse produs prin lipăitul mai discret sau mai accentuat al încălțărilor pe gresie. Unul țipă la un moment dat, un țipăt scurt, ca al indienilor în luptă. Semnalul se propagă rapid, țipete în crescendo apar din loc în loc, ca și cum din ascunzișuri vin semnale de alarmă. Femeia cu batic slăbuță, rigidă,se face tot mai mică
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
nu spune nimic. Nici n-ar avea cui, ceilalți sunt prea ocupați cu discuții ce n-au legătură cu ea. Și se bat cu palmele pe genunchi. Și râd zgomotos. Mănâncă și vorbesc. Mănâncă și râd. Copiii nu vor mâncare. Țipă, stâng buzele a refuz. Sunt lăsați în pace. Se întorc la ocupația lor, mai tentantă decât plictisul mâncării. Femeia întinde mâna stângă și ia cu sfială o felie de pâine. Mușcă din ea puțin câte puțin, ca dumicatul de anafură
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
și nu-mbătrânește, Îmi cântă lieduri de demult, Eu o privesc cu încântare, Recita versuri, eu ascult, Într-o palpabila visare, Se-ndrăgostește nebunește De alte ideale vieți Și suferă când întâlnește, Rime pierdute de poeți Și plânge deseori și țipă, Se-ncuie întristată-n sine Când vede că e doar o clipă Într-un urcuș ce nu mai vine, Idealista, copleșită De frumusețea dimprejur, Adoarme seară obosită, Crezând în binele din jur Zbate și ea să se ridice Și caută
SUNT MOARTĂ DUPĂ VIAȚĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341049_a_342378]
-
ai aruncat pe chei? Eram pe-un mal de ape, plecate de rușine Au plâns pe glezne sălcii, au plâns și ochii mei... Sărutul mai scrâșnește de-atâta nepăsare Nimic nu mai respiră sub umbrele de fum; Nu știi cum țipă-n mine și nu știi cum mă doare Când pleci spre altă ploaie și ard și iarăși scrum Se-mprăștie-n zăpada prea albă pentru mine; Și mi-ai promis o clipă în care tu și eu Ne-om prinde
AU PLÂNS PE GLEZNE SĂLCII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341255_a_342584]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PLOUĂ-N ALTARE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-e sete de tine și țipă cuvântul Cerșind un anume-anotimp de-nflorit; Ascultă, iubite cum arde pământul Când pasul meu calcă în toamne grăbit... Te-aștept între atrii, pulsând clorofilă Din mugurii sudului prins între nori; Se teme zăpada, ce-așteaptă umilă S-o strângi în
PLOUĂ-N ALTARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341267_a_342596]
-
dintre toamne și ninsori Se plimbă la ferestre sfântu-Andrei Și urlă lupii-a oameni și în zori Își mișcă gâtul și e teamă-n ochii mei... Și mândrele se-așază-ntre oglinzi Cu straiul Evei să visesze la flăcăi Strigoii -ncep să țipe după grinzi Și caii se trezesc zburând în văi... Și peste tot e-o vrajă și plutește Descântecul de sare și prin noi Răsare busuiocul. Și stropește Agheazma, peste toate-n sfinte ploi... Cununi de usturoi pe la ferestre Și candele
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341251_a_342580]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > SUFLETE ȘI VIEȚI HULIM - POEZIE DE POST Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Peste rugile ascunse în căușul disperării Flori de busuioc mai țipă în grădinile din noi Deslușesc nedumerirea și în umbrele-nserării În spovadă ne mai spală, de păcate, un șuvoi De iertări ce șterg vitralii sub luminile stelare Biete-aglomerări albastre, așezate-n prag de-amurg; Unde-i ruga să răsară din
POEZIE DE POST de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341259_a_342588]
-
nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Pe corzile ce-așteaptă mesaje voalate În lemnul învierii cu-atingeri diafane Un înger își așază cu mâini înfrigurate Plăpânda sa făptură prelinsă din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau... Un cântec mai răsună în scoarța fără viață A ramului ce ieri, pulsa de seva florii; Dar ce
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
ești nebun? Nu ne putem juca pe urmă? răspundea Damblagiul. - Ooo, să mor io mă, tu, parc'-ai fi Flămânzilă din Povestea lui Harap-Alb, zău așa! îi răspundea, pocnindu-i o palmă după cap. Gestul lui Vasile îl făcea să țipe și buna Maria sau Călina - acum depinde care se nimerea să strige prima, dar nu conta, că amândouă îi chemau pe copii la masă - îi vedea și îi auzea imediat. Erau vecini și mâncau, când la una din bunici, când
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
înnebunit? Tu chiar vrei să le iei de la mine? - Hai mă, hai să vedem, care-i mai tare, ha? Și se luau la bătaie, se împingeau cum le venea și se pocneau de mama focului, dar când unul din ei țipa mai tare, ,,au! auuu!'', celălalt se potolea și se îngrijora. Se luau apoi în brațe, se pupau și se împăcau. Bunele se uitau la ei și își făceau cruce, după care strigau una la cealaltă: - Marieee! Ăștia doi, iar se
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
joardă! Dar până să ajungă ele cu joarda, copiii erau imbrățișați, pupați și împăcați. Atunci, ca să mascheze bucuria ce-o simțeau când vedeau că s-au împăcat, aplicau câte o joardă pe spinarea fiecăruia și ei o luau la fugă țipând, lăsându-le pe cele două bunici să râdă. Ehei! Și câte amintiri din astea mai avea Damblagiul în suflet! Dar nu avea acum timp pentru ele, trebuia să se întoarcă în prezent. Căpitanul era și el plecat printre amintirile lui
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
publică, făcu ravagii în jurul lor. La un moment dat, căpitanul îi dădu un pumn mai tare lui Damblagiul și acesta urlă. Văzând așa, sări pe el și îl întrebă: - Heiii, te doare rău? N-am vrut! - Daaa, mă doareee! îi țipă Damblagiul, de durere, dar cu lacrimi în ochi. - Hai mă, că n-am vrut, haaai! Și dintr-o dată, Vasile îl luă în brațe. Damblagiul răspunse cu drag îmbrățișării, se pupară, stătură câteva clipe îmbrățișați și începură să plângă. Tată lumea
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
ce-o veni! Și se tot miră ele, de teama generală Ce-a împânzit natura de când a dat un strop De ploaie rătăcită prin lumea siderală; Să nu vă bucurați, până nu ziceți: hop! Adică, este soare și verdele mai țipă C-o ultimă suflare chiar de ne pare vie, Dar, păsările zboară c-o singură aripă Și de la cea Mărie se poartă pălărie. Așa că dragi copaci și ramuri desfrunzite Mai bine ascultați ce spune în anunț; Vin ploile-n galop
O TOAMNĂ-A EVADAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341284_a_342613]
-
veci lângă ascunzătoarea comorii! - Legați-o, băgați-o în peșteră și dați-i foc! - porunci însoțitorilor trântind-o cu piciorul la pământ. Doi tineri vânjoși săriră de pe cai, o prinseră de brațe, o legară fedeleș cu o frânghie, în timp ce zgripțuroaica țipa cât o țineau plămânii. O târâră în peșteră și-i dădură foc. Flăcările izbucniră ca dintr-o căpiță de fân uscat, pârjolindu-le fața și părul. Oștenii țâșniră din grotă tăvălindu-se printre pietre să stingă focul de pe haine. Noaptea
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
spre alte dimineți. și pe mine cine să mă mai răsară? mi-ai lăsat, să nu mă sting, doar lumina asfințitului plăpând închis într-o speranță străvezie... o dâră de întuneric, indiferență tatuată de un banal rămas bun mi-a țipat în iriși colorându-i a moarte... Clopotele-și încurcă limbile într-un balans apocaliptic: ding, dang, dang, ding... și nici măcar nu am auzit uvertura cântecului de lebădă; acordurile suave se rătăciseră printre nuferii galbeni din toamna în care ne nuntisem
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
ei la rândul lor încinși de multiplele pahare cu băutură aduse la masă de către ospătarele îmbrăcate în aceeași notă, cât mai sumar. Muzica dată la maximum, spărgea timpanele. Zgomotul asurzitor produs de boxele enorme, devenea insuportabil. Consumatorii erau nevoiți să țipe unul la celălalt ca să se poată înțelege. Cei trei amici ajunși în club, după ce au trecut de controlul bodyguarzilor și achitarea taxei de intrare, au constatat că toate mesele sunt ocupate. Nu era nicio masă liberă. În acest caz s-
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
2013 Toate Articolele Autorului trebuie să uit cuvântul scris până acum. lejeritatea omoară egoul. încarcă sacul cu orgolii. îl umple și-l răstoarnă în cuva largă a mașinii de gunoi. mă risipesc prea mult într-o lume a lâncezelii. poezia țipă la mine să mă trezesc. o fac adeseori apoi adorm pe perna cu pene de struț supărat. râd oului. îi redimensionez ovalul. ajunge... reîncep să scriu alfabetul. îmi amintesc de tunel. număr treptele trapezului în care mă mișc în urcare
TRAPEZ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341391_a_342720]
-
hohote de râs. - Mă Năică, tu ești nebun sau ai dat în mintea copiilor? Spune, omule, mai clar ca să te înțeleg! Să înnebunesc și să mă ia dracu' dacă am mai auzit una ca asta în viața mea, îi țipă în ureche Costache Dinuleț, iar cei de lângă ei ciuliră urechile ca să audă mai bine ce-ndrugă fraierul, care le da să bea de pomană. S-a sculat buimac de băutură, salonul i se învârtea prin fața ochilor, iar pe cei care
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
care sunt în povestire, le-am auzit de la Ion Bâzdoagă și mai mulți șolticari din sat, care făceau haz câd se întâlneau la un păhărel de vin în cârciumioara Floreascăi: "Năică-al lu' Budică, mare-n cap și mitea mică”). - Ce țipi ca un nebun, Năică?!... Tu lași gărgăunii-n fân, iar eu mă căznesc din cur... să-l repar pe ăl român. - De ce țip?!... că te fâțâi din buric: capul sulii-a depășit, nu s-a oprit cum am stabilit. - Mă omule
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
un păhărel de vin în cârciumioara Floreascăi: "Năică-al lu' Budică, mare-n cap și mitea mică”). - Ce țipi ca un nebun, Năică?!... Tu lași gărgăunii-n fân, iar eu mă căznesc din cur... să-l repar pe ăl român. - De ce țip?!... că te fâțâi din buric: capul sulii-a depășit, nu s-a oprit cum am stabilit. - Mă omule, nu te necăji!... a trebuit să trag umflătura; nici nu știi că a fugit spre mijloc. În loc să te bucuri că-l vindecai pe
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
cu strășnicie arma, care acum era un simplu băț, nu mai avea în ea „gloanțe” și îl somă. - Mi-e milă de dumneata, dar te-aș ciurui... și se prefăcu prostul că duce mâna la „cocoș” ca să tragă, când Didinica țipă ca din gură de șarpe. - Năică, nu-l omorî că intri la ocnă, neorocitule!... - Atunci te omor pe tine, cățea spurcată!... - Lasă-mi zilele, omule, că doar ești creștin... se rugă cu lacrimi în ochi conașul Pandelică. - Și acum... (în
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
ca fluviile anume, Nu mai sunt ființă, sunt un fel, De a fi patrie în lume! De-a fi lumină într-un veac, Asemeni erei pe pământ, Materie ce clipocește, Suflet în vânturi fluturând! Un fel de vis, de imn țipând, De muzică sfâșietoare, Aer și cosmos înflorind, În nebunia de-a fi floare! E o lumină aici pe munte, Curge ca fluviile anume, Nu mai sunt ființă sunt un fel, De a fi patrie în lume! OH, CUM SE PRIVEAU
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
februarie 2014 Toate Articolele Autorului CÂTĂ IUBIRE ... Câtă iubire-am strâns, nedăruită, Câți crini petale-și picurau pe dale, Plângând de dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
hai să mâncăm, că-mi scapără ochii-n cap de foame! îi urlă în ureche Mitiță - buldozerist, ca și el - cocoțat cu picioarele pe scara utilajului, susținându-se cu brațul drept trecut prin fereastra deschisă a acestuia. - Ho, mă! Ce țipi așa?! Dă-te jos, c-acuș îs gata! îi răspunse Marian, fără a-și desprinde privirea de pe suprafața de pământ din fața lamei buldozerului. - Hai, că altfel mâncăm fără tine! mai strigă Mitiță, sărind în lateral de pe scara utilajului, apoi Marian îl
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]