3,543 matches
-
casa plină de mistere și de fantome; aveam ocaziunea să trec dincolo de prezent și de actual pentru a pătrunde în tăcutele ținuturi ale trecutului. Lucrul acesta s-a întâmplat în timpul războiului. Persoana pe care trebuia s-o văd, venită și așezată aici "în refugiu" după invazia germană și ocupația Capitalei, ocupa, în casa de care vorbesc, o încăpere sau două. Era pe la începutul lui Martie. Iarna grozavă prin care trecuserăm părea că nu se hotărăște încă să ne lase; cerul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care boierii moldoveni le clădesc în spirit oriental și din care am putut număra peste patruzeci..." Călătorii din prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea prezintă fosta capitală în culori încă mai frumoase. Astfel consulul englez Wilkinson îl găsește mai bine așezat și construit decât Bucureștii și ca având case mult mai moderne și mai elegante. Tot așa consulul francez Billecocq, care într-o descriere publicată în L'Illustration din Februarie 1848, și complectată de cunoscutele desen ale lui Bouquet, vorbește de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
s-a clădit în ultimii treizeci de ani nu suportă comparațiunea cu cele mai simple din clădirile vechi. Tot așa față de statuile lui Ștefan cel Mare, Miron Costin, Alecsandri și Asachi, noua statuie a lui Eminescu, opera d-lui Schmidt-Faur, așezată (de ce?) în fața Universităței, e o lucrare mediocră. Bine inspirat e bustul poetului lucrat de sculptorul Mateescu și așezat în grădina Copou. Plin de avânt, iarăși, e monumentul cavaleriei de la Copou, opera d-lui Dimitriu-Bârlad. Eu știu bine că toate aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
După "Albumul României", Alexandru Antoniu 1893) Pag. 121. Stema lui Vasile Lupu, după gravura aflată în excelenta lucrare a d-lui N. A. Bogdan "Orașul Iași". Pag. 123. Statuia lui Gheorghe Asaki, în marmoră albă; excelenta operă a sculptorului român Georgescu. Așezată dintru-ntăi, la 1894, în fața Teatrului Național (unde astăzi figurează statuia lui Vasile Alecsandri), ea a fost strămutată în fața școalei primare Trei Ierarhi, acolo unde vechiul dascăl și-a desfășurat o mare parte din activitatea sa culturală. Sub soclul statuei, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ani. În dreapta bisericii se găsește palatul ce servește de locuință șefului bisericii, clădire veche, restaurată de câteva decenii, și care adăpostește importante lucruri de artă. Iar în grădina dinspre strada Ștefan cel Mare, se putea admira o frumoasă fântână monumentală, așezată acolo din grija lui Grigore Ghica Vodă. (Din "Albumul României", 1893) Pag. 222. Fragment din clădirile domnești de la Cetățuia. (Polyfoto) Pag. 223. La poarta Sfântului Spiridon... (Polyfoto) Pag. 226. Vespasian Pella, la 24 de ani. Pag. 227. Strada Lăpușneanu. Pag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
binele venea dinăuntru și răul dinafară; și în toiul liturghiei, o anumită căldură și evlavie, fără răceală, ci era multă forfotăprintre cei din sală și printre cei ce ascultau liturghia. O dată terminată liturghia, după ce am privit acel lucru, am rămas așezat și cu evlavie.)3 A STĂPÂNEI NOASTRE 12. Miercuri ș13 februarieț - Băgând de seamă că am greșit mult neglijând Persoanele divine în momentul aducerii de mulțumire din ziua trecută și dorind să renunț la liturghia Sfintei Treimi, pe care vrusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
i se opriseră în loc. - E o glumă?, întrebă el încercând să schițeze un zâmbet forțat spre una din asistente. - Îmi pare foarte ciudat. Cum poate o mamă să facă ceea ce a făcut? Pare imposibil. - Mi s-a părut o familie așezată. Poate au vrut să meargă într-un alt spital. - Dar de ce nu ne-au anunțat? - Există niște explicații, le vom afla cu siguranță. Valentin era extrem de nervos. Asistenta îl informă de dispariția lor, dar ei se aflau acum în fața lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cinematograful fiind doar partea ei cea mai vizibilă ? Asistăm oare la un asalt/desant concertat, cu filmul vârf de lance ? Adevărul e că există un oarecare radicalism în toate artele, mai puțin poate în arta componistică, unde lucrurile sunt mai așezate, mai nișate și mai specializate în fond, nu poți revoluționa portativul ! Dar în literatură, în teatru, în artele vizuale și în dans, emergența tinerilor a coincis cu o repunere în discuție nu atât a celor care practicau artele respective, cât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dintre vii: „Știrile de la Huși nu lipsesc, în fiecare zi sosesc telegrame sau scrisori [...]” (p. 17). De altfel, mult mai tarziu (1961), într-o ciorna (de scrisoare) către Tudor Vianu notă despre frumusețea peisajului: „Hușul e un oraș pitoresc, frumos așezat, înconjurat de jur împrejur de dealuri” (p. 51). Și acesta este un motiv pentru care autoarea albumului, Aură Popescu, atașează câteva ilustrate de epocă ale târgului Huși, reconstituind figurativ atmosferă elevat patriarhala în care s-a format artistul. Hușenii încă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cuprinse în capitolul Cronici selective, având în vedere că pictorul Viorel Huși „și-a propus un ambițios proiect de a făptui o monografie picturala a Hușilor, tentativă care-l singularizează printre confrați” (Theodor Codreanu, 1997). Dar cine cunoaște urbea Hușilor așezată că într-un căuș de palmă unde tumultul molcom al orașului se pierde sub valurile dealurilor, va înțelege altfel eternizarea peisajelor în „clipă” furată din caruselul timpului. Regăsesc în plastică peisagista o frescă atemporala a mișcării naturii în „veșnică trecere
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
văd ce spuneți de asta?... Merge la masa din capătul serei, ia o cutie și mi-o întinde. Doamne!... exclam eu, fără să mă pot abține la vederea cutiei. Țin în palmă o cutie de celofan transparent, în care stau așezate trei flori mari, cu petalele adunate spre vîrf, încă nedeschise, de o culoare roz aprinsă; trei flori ca trei diamante, iradiind culori de vis; trei flori ca trei inimi pline de iubire, gata să pornească în trei zări ale lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cunoscute din facultate. La capătul dinspre fereastră al mesei, pe un scaun rotativ, cu pistolul de lipit în mînă, Nelu Arbore stă plecat asupra unui circuit imprimat, privindu-l atent, trăgînd din cînd în cînd cu coada ochiului la schema așezată alături. Intrați, intrați, îmi strigă fără să mă privească. Un moment numai, să mai fac o lipitură... Tot cu "lipiturile", Ioane, de cînd te știu, îi zic. Mai privește o dată schema, scoate pistolul din priză, îl pune pe suport, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
economista, arătînd cu mîna spre cele două fotolii. În toată încăperea sînt doar două birouri; la unul lucrează economista, iar la celălalt stă doamna Teona. Stă foarte frumos. Are poziția aceea dreaptă, de femeie mîndră, sigură pe sine, cu scaunul așezat puțin strîmb sub ea, ca să-și poată rezema cotul stîng pe spătarul scaunului, în timp ce cotul drept îi stă pe birou, lîngă dosarul la care lucrează. Îi întîlnesc pentru o clipă privirea, dar i-o ocolesc imediat, dîndu-mi seama că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușoară a degetelor tale subțiri... Scumpa mea. Nici un cuvânt nu-mi îmbracă perfect gândul, nici un cuvânt nu poate cuprinde tandrețea dureroasă pe care ți-o port. Nu am primit a șasea scrisoare. Unde o fi? Am s-o văd vreodată, așezată ca un mesaj de pace pe sugativa verde... așteptându-mă...? Când mă întorc acasă, prima oprire e la cutia de scrisori. Oftez resemnată și apoi urc, cu inima grea. Sunt fericită să aflu că ți-ai găsit un home plăcut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Betteljuden) și expulzați. În 1781, de pildă, kahal-ul se plângea În scris guvernatorului Bucovinei, generalul Carol Enzenberg (1778-1786), că au fost alungați din această provincie austriacă mai mulți „cântăreți” evrei, cu toate că erau „oameni cinstiți, oameni ireproșabili, cari erau În parte așezați [= sedentari]” <endnote id="(743, p. 41)"/>. Peste aproape un secol, lăutarii evrei cântau În orașe prin cafenele și cârciumi : „Pe vremea aceea [cca 1876] - Își nota Abraham Goldfaden -, În diferite saloane, cântăreții [evrei] distrau publicul ieșean cu melodii evreiești” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar ea nu este specifică doar relației dintre români și evrei. Țiganul este adesea obiectul aceluiași tip de regret : „Ce păcat că ești țigan !” (B.P. Hasdeu, Răzvan și Vidra, 1867) ; În contexte istorice cunoscute, românii au fost - la rândul lor - așezați de maghiari În partea „slabă” a ecuației, În locul cumva predestinat evreilor. De acest tratament a avut parte, de exemplu, românul Ioan Slavici, În copilărie (deci pe la jumătatea secolului al XIX- lea, pe lângă Arad), din partea vecinilor săi maghiari : „Bun băiat, păcat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
anul 1853, o publicație germană din Berlin : „Mateloții uneia din multele corăbii grecești, care staționează În portul Galațiului, Întocmiră o păpușă de mărime naturală, reprezentând un evreu, pe care puseră o inscripție, purtând numele unuia din cei mai bogați evrei așezați aci, și o atârnară În Întâia zi de sărbătoare pe catargul corăbiei lor. Cu toată poprirea poliției, păpușa rămase pe catarg până a doua zi, după care toți mateloții, Înarmați cu pumnale și pistoale, o târâră În alai pompos până la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o avanpremieră la final: „În cadrul propagandei electorale vor mai apare: <<Cultura În județul Vaslui>> și <<Nivelul de trai al maselor>>”. b.l. Șpalturile?! La gunoi! Pentru cuvântul „șpalt”, Dicționarul Explicativ al Limbii Române ne dă două definiții: „1. Zaț așezat În formă de coloană lungă, pe copia căruia se fac corecturile tipografice Înainte de punerea În pagină. Probă de tipăritură luată de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, Înainte de a fi paginat”. Cum
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dat vocea Elizei parcă sfâșie întunericul și deschide porți nebănuite spre lumi ascunse. Ascult cu respirația tăiată, spectacolul este impresionant. Văd cum mulți în jur s-au întins deja pe saltea, simt cum mă cotropește oboseala dar vreau să rămân așezată ca să nu adorm și să pierd din performanțe. Nu simt mare lucru în rest, văd câteva siluete nedeslușite apropiindu-se de masa cu șamani unii participanți merg să bea ayhuasca pentru a doua oară. Mă simt obosită, ideea de a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să mai spun de Costache Pârțac, de Ghiță Covrig sau de-alde Vizitiu, nu am avu niciodată vreo neînțelegere. Ce să mai spun de nașul și nașa Dârdală și de ginerele lor, Pâslă cu nevastă-sa, Profira. Toți sunt oameni așezați și la locul lor. Necazuri avem numai cu îndrăcita asta de Marița carei ațâță și pe păcătoșii ei de feciori și pe soră-sa Ileana lui Melian, căreia i-a promis că-i dă pământul lăsat nouă de socrumeu Ion
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
iar apele au umplut gropile și locurile joase. Faptul acesta îl îngrijoră pe Costache gândindu-se că șoseaua spre intrarea în satul Rediu, era adesea inundată de apele ieșite din matca râului Bârlad. înhămă caii, mai verifică odată cum e așezată marfa și după ce-și făcu o cruce rostind un „Doamne ajută”, porniră la drum. Până la primul pod de după barieră au mers cu bine dar Costache privi îngrijorat la apa tulbure ce curgea, învolburată aproape atingând dulapii podului. Nici șoseaua
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
totul și toți invitații au venit în casa noastră ca la o masă în familie. De la Complexul școlar ne deplasăm cu un autobuz iarăși spre centrul orașului cu vădite răni după cutremur și apoi, ca un grup liniștit de oameni așezați, am urcat spre casa noastră. Deși modestă, casa noastră a plăcut tuturor, prin poziția însorită ce ocupa și mai ales prin liniștea ce oferea locatarilor săi. Așezați în jurul meselor, începem a ne face mental prezența celor veniți. Surpriză dureroasă!... Deși
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
traseu pentru nevoi curente. Chiar că a meritat efortul de a cunoaște altă lume, cu realități oarecum diferite de ale noastre! Budapesta, Bratislava și Praga, plus alte așezări întâlnite, m-au interesat în mod deosebit! Peste tot clădiri arătoase, ordonat așezate și o curățenie desăvârșită, semn al unei adevărate civilizații. Străbăteam oarecum drumul făcut de armata română în lupta de eliberare a acestor țări cu un substanțial sacrificiu pentru cauza lumii libere. Apoi după Ialta am avut neșansa de a rămâne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din loc în loc, erau neînsemnate refugii unde mașinile din sens opus se opreau pentru a ne lăsa să trecem. Sau invers. Noroc că nu prea era circulație. Munții înalți, fără vegetație și totuși fascinanți; un sat agățat de stâncă parcă așezat special pentru a se prăvăli în prăpastia de sub el. Uimitor. Stăteam cu sufletul la gura căscată. Nici eu, nici Liviu n-am mai văzut așa ceva vreodată. A fost un drum minunat, cu multe amănunte încântătoare, dar pe care acum nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ascunse ale universului meu. Am pornit din Iași, marți, 27 decembrie, fără să ne gândim la ghinioane, cu acceleratul de 6,15 dimineața. Deși ninsese și Crăciunul l-am trăit alb imaculat, în dimineața plecării a început o ploaie măruntă, așezată și insistentă, bătându-și joc de zăpada care face bucurie copiilor. Emoțiile erau nelămurite, starea psihică neclară (am avut și ghinionul de-a rata examenul de conducere de două ori, în poligon - dar nu asta e important), oboseala acumulată psihic
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]