3,329 matches
-
zici, îți las textul sau vrei mai întâi să dăm o raită pe la hotel? Își mai scutură o dată codițele. - Lăsați, dar nu pot promite... Nu mă feresc destul de repede și apucă să mă pupe. Tresar ca atunci când mă tai cu ața dentară. Abia acum sesizez c-au mai apărut două citate din clasici, nu știu cine le confecționează la imprimantă. Au sublinieri galben-fosforescente, acolo unde-i ideea mai importantă. Sunt mobilizatoare, înălțătoare, filozofice, destinate sufletelor sensibile. Cu un mesaj clar: dacă ești geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-nghit. Sara, eu... Ei, lasă, nu acum, te mai sun... Nu-i Alaska, revin... - Vino... Vino în pas de voie, te-aștept, sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
râs, „măi puță... ce faci tu acolo?”. Și râdea și bunica, uite la ei ce le trece prin cap... Au jucat șeptic și a câștigat tata niște bani. Și-am băut și eu jumătate de pahar și fetele au jucat ața și-am desenat un șotron mare și unu’ avea pistol cu ventuze și tanti Lenuța s-a îmbătat și-a plâns, „cui mă lași tu, Nelule...” și tata i-a spus „proasto, te faci de râs, marș și te culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
visuri și părere... Preotul dă din cap, parc-a mai auzit ceva asemănător, demult, la seminar, prin anul al doilea. Țârcovnicul începe să mă acompanieze, îi sună și lui bine. - Fum... și umbră... toate... fum... amin... - Ca firul subțire de ață este viața, continuu cu o voce mai plină. Nimeni nu știe când se frânge, pare rezistent, dar nu e, pare fără sfârșit, dar nu e, numai cei necugetați adună averi, uitând de mântuirea sufletului lor, căci, spune cuvântul Bibliei, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
distra așa de tare Încât s-a forțat să bea mai multe beri și a repetat de trei ori figura. Eu i-am prins limba Între degete și i-am tras-o afară, apoi i-am legat-o cu o ață roșie din trusa de cusut și m-am jucat cu ea ceva timp. Știați că e Îngrozitor de dureros să ai limba legată? Mie nu putea să-și Înghită saliva și după zece minute i se scurgea pleoscăind pe podea. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lustruit anume, iar ei îi plăcu senzația pe care i-o dădea atingerea lor. Și-ar putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
asculta totdeauna de Ordonanțele mele, pentru că acestea le lasă sfoara suficient de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința mea, eu aduc turiștii. Prin Ordonanțe, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada biserica. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascultam și pe al tău. Lăsam geamul deschis: până în zori, câte o pasăre pentru fiecare vis, în fereastră. Fiecare trezire, zbor în cer. Lăpușneanu, Sărăriei, Gheorghe Ghica, de la Râpa Galbenă până la Agronomie castanii erau ca niște mărgele verzi înșirate pe ață. Parcă dansează, îi vezi? Parcă dansează. Eu sunt cel de lângă poartă, tu în dreapta mea. Se țin de mână și anul trecut se țineau. Au înflorit struguri albi. Castanii noștri sunt atât de aproape încât fac schimb de floare. Când vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o intenție de sâmbure.) La închisoare, ermeticul strângea precum un ștreang în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada altarul. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deși ferm în ceea ce privea idealurile sale, foarte timid, abia intrat în serviciu guvernului, foarte slab și cu o înfățișare lipsită de vlagă. Orașul Shahkot îi fusese oferit ca un prim post tocmai pentru că nu era o responsabilitate prea mare, ața încât să înceapă să stea pe propriile picioare pentru că, în definitiv, tatăl său era un ofițer influent în cadrul Serviciului Administrativ Indian. Cât se bucurase familia să mai aibă un membru în guvern; după o scurtă vacanță pentru sărbătorirea veștilor, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
li se dăduse misiunea de a pregăti plasele care urmau să fie folosite la prinderea maimuțelor. Sub îndrumarea blândă a Superintendentului, stăteau leneși în fața secției de poliție cu un morman de plase de pescuit și inele de metal, ace și ață de nailon, deloc siguri ce ar trebui să facă, dar distrându-se asemeni nevestelor de pescari ce-și fac de lucru cu plasele în soarele de după-amiază. — Hai, Chottu, îl strigau ei pe băiatul de ceai. Hai, vino-ncoa’, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care nu mersese niciodată mai departe de câteva rudimente reduse, de manual, aproape atât de elementare ca și protozoarul, și, ca și cum asta ar fi fost puțin lucru, mai erau și culese ici și colo, pe bucățele, disparate, fără ac și ață care să le unească Între ele, chiar dacă culorile și formele s-ar bătea cap În cap, În fine, o filozofie a ceea ce se putea numi școala arlechinească, sau eclectică. Problema, Însă, nu stătea atât În asta. E adevărat că esențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta. Eram în dosul ușii și-așteptam porunca de intrare. Cu ce poftești să te-nveselesc? Am doi purici învățați, aduși tocmai din Țara Nespălaților. Știu să meargă pe ață numai în două labe, fac cu ochiul la duduci și vorbesc franțozește pe limba lor. Și tot așa, nu mai departe decât ieri, am deprins eu să arăt cu păpușile mele, Vasilache și Mărioara, o cântare și-un danț din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se uite la ea curioasă. — Doamne Dumnezeule! murmură ea. Vorbesc cu un papagal. Adriana fusese întotdeauna de părere că Emmy suprareacționa față de pasărea asta; abia acum — când începea să se simtă lipsa somnului, iar autorespectul atârna de un fir de ață — înțelese ce rău e să stai cu pasărea tot timpul. Cotrobăi prin dulapul cu lenjerii după un prosop mai mare, dar înșfăcă repede un cearceaf Frette, primul lucru care îi căzu în mână. După ce îl aruncă peste colivie și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
niciun haz. Ce să scoți din mormânt, o Românie subnutrită care a sucombat sub ochii ălora de trebuia să aibă grijă de ea??? Nu zic eu bine? Gicu și Gore Își clatină capetele În același ritm, parcă sunt trași cu ața amândoi. Iar Gore Își permite să intervină Într-un târziu. Eu zic să mai luăm câte o pastramă, că de-aia e toamna frumoasă. Și niște vin, că mustul nu mi se urcă la cap și mă simt rău. Bă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lumii. Că la dat din gură nu ne Întrece nimeni... Da’ fapte... Gore dă și el paharul peste cap. Păi ce să spun și eu, măi Sandule, crezi că Geoană nu vine cu camarila aia după el? O trage cu ața sau Îl trage ea pe el. Vine, Își instalează baronii de la pesede, ia să vezi ce vesel va fi Mazăre, Își mai trage o șalupă și fumează trabuc pe sub zidurile de la Cotroceni... Și Îi dă cu flit lu’ Băse, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ne batem joc Și de ideea de jaf la bancă... Am auzit un termen, cică demitizăm jaful. Mai bine ne matolizăm Și ne aducem aminte cum era pe când ne-nsuram, m-a apucat melancolia de urechi. Viață, viață, subțire ca o ață... Cei trei ciocnesc paharele cu mare foc, iar Gore dă să verse o lacrimă. Se oprește la timp fiindcă observă privirea dezaprobatoare a lui Sandu Șpriț. Dar Înghite cu noduri... Sună un telefon mobil. Răspunde Sandu, al lui era. Îl
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a lui Julie. Doua sipete antice, chinezești, de sidef, erau așezate în colțurile șemineului. Patul tapițat la culoare era o moștenire de la bunica ei. Julie nu se culca în el decât dacă avea cearșafuri proaspete, brodate cu inițialele ei în ață de mătase de culoarea fisticului. Am găsit-o roșie la față, scotocind frenetic în imensul șifonier. Cu aceeași repeziciune cu care arunca ea hainele grămadă pe covorul alb, menajera le așeza la loc, astfel încât mormanul să nu crească în detrimentul hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
răutăcioasă. Mă făcea să mă gândesc la cele câteva ocazii din ultimele săptămâni când i-am propus să facem dragoste, iar el s-a plâns că-i prea obosit sau că-l doare spatele, sau inventa ceva la fel de cusut cu ață albă. L-am crezut, dar poate că, în sinea lui, nu voia să facem dragoste. Adevărul e că, în ultimele două săptămâni, nici măcar nu ne apropiasem de Rio. Totuși, nicicând nu se mai purtase cu mine așa. Nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
față a rochiei s-a agățat și am auzit un zgomot de sfâșietură. Unul din volanele alea tâmpite mi se prinsese de colțul tăvii. Partea din față a rochiei era sfâșiată, iar bietul volan atârna prins de un fir de ață. (Asta-i problema cu rochiile de șifon - invariabil, se rup de la prima purtare. Iată de ce majoritatea fetelor newyorkeze nu contează pe ele mult timp.) M-am eliberat și am observat cum mi se lățește o pată umedă pe talie. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
începutul, ca și cum începutul ar fi capătul vizibil al unui fir răsucit stângaci de care ar fi de ajuns să tragem și să tot tragem până ajungem la capătul celălalt, de parcă între unul și altul am fi avut în mâini o ață dreaptă și continuă care n-a trebuit descurcată nici deznodată, lucru imposibil în viața mosoarelor și, dacă altă frază de efect ne e permisă, în ghemele vieții. Marta îi spuse tatălui, Să începem cu începutul, și părea că amândoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
văzut în oglindă. Însă acum că Elinor mă scrutează atent, îmi dau brusc seama că am o unghie ușor ciobită, pantoful are o mică pată într‑o parte - și, o, Dumnezeule, ce e aia care îmi atârnă de la fustă, o ață? Să încerc s‑o rup repede? Îmi pun mâna în poală cu un aer firesc, pentru a acoperi ața. Poate n‑a văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva în geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ciobită, pantoful are o mică pată într‑o parte - și, o, Dumnezeule, ce e aia care îmi atârnă de la fustă, o ață? Să încerc s‑o rup repede? Îmi pun mâna în poală cu un aer firesc, pentru a acoperi ața. Poate n‑a văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva în geantă și, o secundă mai târziu, îmi întinde o forfecuță micuță de argint, cu mânere de baga. — A... ă, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
văzut‑o. Nu e chiar atât de vizibilă, nu? Dar Elinor, fără o vorbă, caută ceva în geantă și, o secundă mai târziu, îmi întinde o forfecuță micuță de argint, cu mânere de baga. — A... ă, mulțumesc, zic stânjenită. Retez ața buclucașă și îi dau înapoi forfecuța, simțindu‑mă ca la școala generală. Așa pățesc mereu, adaug și izbucnesc într‑un râs nervos. Mă uit dimineața în oglindă și zic că arăt bine, și, în clipa în care ies din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]