3,167 matches
-
Există o unitate importantă a tuturor formelor de viață, din punct de vedere genetic. Așa că asta trezise un mare interes față de ceea ce crea diferențele dintre specii. Cinci sute de gene nu erau multe, și totuși părea să existe un mare abis între cimpanzei și ființele umane. — Multe specii se pot încrucișa, producând hibrizi - leii și tigrii, leoparzii și jaguarii, delfinii și balenele, bivolii și vacile, zebrele și caii, cămilele și lamele. Urșii grizzly și cei polari se împerechează, uneori, rezultând grolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări grotești, În funcție de: anotimp, preferințe culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria Națională, scumpirea gazului, alergia la frig... Ceasul ei biologic este o pasăre care s-a prăbușit În abisuri și, cu un ultim efort Încearcă supraviețuirea cu orice chip. După ce a Încetat spălatul vaselor În chiuvetă, Îmi prepar ceaiul, Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Din ciclul: Băiețelul curajos -Cum să-l mănânc singurel, Hai să-ncercăm amândoi! Cum să pap un biet...cățel?! -E-un cățel de... usturoi! ,,ABISALOM” La apariția volumului Speram, citind ,,ABISALOM”, Că voi zbura în ... PARADIS! Dar am căzut într-un...ABIS AL OMului Ion! CIOCLUL Domnul cu...costumul negru Maestru-i de ceremonii, Un om vesel și integru, Dar nu pentru oameni...vii ! SOȚI...DUȘI ! El bogat și ea frumoasă, S-au iubit, și dimineață El de braț o duce-acasă ; Ea
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am Înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
deși mi-aș dori să nu fie așa, că nimeni nu va putea schimba această realitate atâta timp cât Pământul se va roti În jurul axei sale, - lumină și Întuneric, speranță și Îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu sunt!? Aproape că mă cuprinde frica. Și mergem mai departe cu filozifia... Curajul lucid de a Îndura teama existențială chezășuiește posibilitatea misterioasă de a dobândi experiența ființei. Căci nu departe de teama existențială, În calitatea ei de spaimă În fața abisului, locuiește sfiala. Ea luminează și oblăduiește acel loc de sălășluire al ființei umane Înlăuntrul căruia curajul rămâne să se simtă acasă În ceea ce este durabil(...). ... Singura calitate a omului este aceea de gânditor și rostitor al ființei. Omul este „aruncat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se cuprinde de-o flacără care aprinde sensul atâtor întrebări... Izvorul din care tot scot acest întăritor rachiu cu care scriu și-ncerc să fiu cheia intrării peste tot. Nu știu ce-i ușa încuiată, nu știu ce-i lacătul închis, iubirea face din abis o pajiște imaculată. Misterul scos mai la vedere ca zorile ieșind din noapte și mai întotdeauna apte să verse de pe creste miere, aur topit care așteaptă pe scări din vârfuri de coline ca să încerce orișicine să-i urce măcar prima
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
negru chipul acestei ere?!. Cineva, anume a deschis cutia Pandorei; când ura macină lumea, suntem la marginea orei. Hoții, cu toții, nu se mai satură: de furat, de vândut, de ucis... adevărul, lovit pe-orice latură se prăbujește din vis în abis. Ne-nghite hăul în amiaza mare, îngrijorările ne strâng de gât, lumea se mișcă larvar în urât, și soarele nu mai răsare. Se năruie cerul de grindini și ploi, peste noi vine-n goană seceta cu semnele vremii de-apoi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
groapă și altu-n propria toxină. Ei, Chanteclair, ce ai de zis? A venit ziua fără tine? Nu ai cum să te mai ții bine, că ești de mâna ta ucis de toate și de toți proscris, epavă-n margine de-abis?!? 2013 Copii, nepoți... ce veșnicie!.. Mă-ncearcă o destăinuire din niște vremuri mai funebre și-n care sfânta mântuire a fost în lanțuri și în zebre. De unde-am revenit, anume cu un mai plin de viață grai, o armonie-n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
bat joc de tine; râde lumea, râde bine că ești negustor de ațe. Faci ce faci și calci în blide, nu mai știi ce e un vis, al tău suflet cât de vid e, stai în el ca-ntr-un abis. Pătimașele imbolduri nu mai poți să le oprești; nu vrei să te vezi cum ești, tu, negustoraș de bolduri. Trece lumea negreșit, fiecare-n treaba lui, tu n-ai ce și cui să-i spui, că vinzi bețe de chibrit
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Mereu Mereu în dor am năzuit să am un spor în ideal, din valuri să ajung la mal și am ajuns, dar istovit. Pe-această ruptă de vremi treaptă cu vipere mușcând din vise mai cred că, totuși, și-n abis e o Penelopă ce asteaptă. 12. Degeaba Te așteptam pân’ la plictis, Ileană Cosânzeană blondă, pe tine-a vieții mele sondă de energie și de vis; și prins-așa în a ta vrajă făceam la dragoste de strajă. Te așteptam
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Sunt niște legi universale trăite de orice poet căci pe a spiritului cale, poetul este un profet prezent oriunde și oricând, simțirea lui e numai versuri pe care ne-ncăputu-i gând le rotunjește-n universuri de aștri care fac abisul inexistent când își iau zborul, cu-aripi nemuritoare visul, cu-atâția cai putere dorul. Așa a fost, așa-i acum, prezentul naște din trecut, orice s-ar întâmpla pe drum poetu-o ia de la nceput. 14. Ca o sfântă alianță De ce
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
care mi le îndes în gură în decurs de câteva minute. Și acum? Mă uit în jur și deși am stomacul plin, știu că nici măcar n-am început bine, dacă am de gând să-mi umplu golul imens ca un abis din sufletul meu. Magazinul de bomboane. Umplu o pungă de hârtie cu dulciuri de toate felurile imaginabile, și chiar înainte să plec din magazin, îmi îndes în gură câteva mâini pline de dulciuri, pe care nici măcar nu apuc să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
plastic. Din când în când, așa cum soarele apare de după nori, îmi aminteam că în scurt timp aveam să fiu mândra proprietară a unei impresionante cantități de cocaină. Poate. Gândul ăsta m-a încălzit înainte să mă cufund din nou în abisul întunecat al nebuniei din capul meu. De fiecare dată când îmi aduceam aminte de noaptea îngrozitoare pe care o petrecusem cu Chris sau de ceea ce-mi spusese mama, mai luam o gură de coniac și mă concentram pe sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai vagă idee cum ajunsesem acolo. Sau ce era în neregulă cu mine. Dar aveam cea mai îngrozitoare stare de depresie. Era de parc-aș fi stat în capătul cel mai pustiu al universului, holbându-mă în jos, într-un abis. De jur împrejurul meu era doar vid, iar în interiorul meu tot vid era. Era un sentiment oribil de familiar. Nu mă mai simțisem așa de peste două luni. Uitasem cât de reală și de nesuportat era senzația aia. Iar ca s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gol, era ultima amintire pe care o avea din containerul în care îl închisese Boris Godunov. Pricepuse că rămânea fără aer și urma să moară, era împăcat cu gândul acesta. Timpul se oprise în loc iar el se prăbușea într-un abis fără capăt. Era întuneric și frig. Apoi, o licărire luminoasă apăru în depărtare, transformându-se cu repeziciune într-un tunel strălucitor a cărui albeață îi ardea privirea. Căderea încetinise, oprindu-se apoi de tot. Acum, o forță căreia nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și să-i relatez și despre visul meu, asemănător. Numărul de telefon nu exista. Învățați să fure sau să fie furați, (politic si social) românii trăiesc Înt-o țară de alba- neagră, guvernată prost, din zi in zi, afundându-se În abis. Acest război psihologic, numit criză, ne face să fim cât mai debusolați În interiorul țării și cît mai izolați În exterior. Nu ne mai găsim echilibrul, neam Înstrăinat unii de alții, nu mai există „unire-n cuget și-n simțiri”, nu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și ea ochii albaștri și chiar erau uneori și-n realitate, de un grialbăstrui, atunci când erau expuși unei lumini puternice. Trebuie să știți că Sini avea cei mai fascinanți ochi din câți am cunoscut. Când erau verzi, mă scufundam în abisul lor odihnindu-mi sufletul și regăsindu-mi liniștea, când erau gri, știam că o macină dorul de-acasă sau ceva o supărase. Ea mă lăsa să o privesc și-mi zâmbea abia perceptibil, la fel ca în vis, ca o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
al vieții mele. Și oricât de absurd era să sper În iluzia unei revederi, simțeam că a mă desprinde de ea ar fi fost ca și când aș fi ales să nu respir. Nu voiam să mă scufund tot mai adânc În abisul Înfricoșător al unei lumi lipsite de zâmbetul său. Așa că nu m-am mai opus gândurilor. M-am lăsat să mă văd alături de el, să-mi imaginez o clipă de perfecțiune netrăită și În același timp să mă urăsc pentru că-l
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
s-a întors în podul acela jalnic care-i servea de atelier. Curios e că ea nu voia să-l vadă. Poate că nu dorise să fie chemat pentru că știa că el o să refuze să vină. Mă întrebam în ce abis al cruzimii va fi privit ea dacă de atâta groază nu mai voia să trăiască. XXXVI Săptămâna următoare a fost cumplită. Stroeve se ducea de două ori pe zi la spital să întrebe de nevastă-sa care refuza în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
existat, când eu dintotdeauna pot spune că am simțit o slăbiciune pentru ea. De la picioru-i bine desenat, până la șoldurile-i bine arcuite, și terminând cu acea privire a sa, care ți se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem și, la dracu’, acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
voie s-o părăsească. Îmi controlez ceasul. Traversarea Strâmtorii a durat a-proape o oră. Micile ambarcațiuni au dispărut la căderea nopții. Undeva, pe țărm, se aprinde un far. Am un moment de teamă când, în fața noastră, se cască, deodată, imensul abis nocturn al Mării Negre. Parcă abia acum ne lansăm în "marea aventură". E timpul să cobor. De altfel, începe "baletul". După acalmia din Bosfor, contactul cu Marea Neagră e brutal. Mersul pe scară devine aproape o acrobație din pricina tangajului puternic. Singurul dintre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
făcut foame din nou. șase în primul loc: pășești cu sporită atenție prin peșteri subterane, este întuneric ca în centrul pământului, încerci să pipăi cu tălpile tale bătătorite pe unde să calci mai bine, se aude un susur cu ecou abisul pe care nu îl poți localiza, ocolești stalagmitele de carne crudă, mișcătoare, zemuinde, ebisu ezită, ebisu nu este inspirat în întunericul acesta nemaiîntâlnit, cazi într-o fântână foarte adâncă, fără fund, prin care un curent de gheață te trage în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
învârte pe pereți, aburii vinului se urcă până pe frunzele reci ale pătrunjelului-creț-măreț și plouă cu vin, deschizi gura și bei din ploaia de vin distilat de pălăriile pătrunjelului uriaș, drumul nu îți mai este drept, te clatini, te prăbușești în abisul uitării. până la sfârșit însă, nici un pericol. nouă în al cincilea loc: treci în tărâmul pictatelor-plante-carnivore-subterane, îți antrenezi ochii să vadă culori, nisipul e alb, e ușor să vezi orice culoare, plantele carnivore sunt foarte frumos pictate, simți că tresaltă nisipul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și să aibă culoare verde-închis, să plesnească de verde sănătos. nouă în al patrulea loc: nunta este peste două luni și jumătate, nu te pripi, mai este foarte puțin de așteptat, prăvălește secundele mari cât china, una câte una, în abisul dintre cerul tău și cerul tuturor, nu fi invidioasă pe fiica împăratului de la miazănoapte, yi, care are nunta mâine, ea va cheli repede și i se vor lăsa sânii, pentru că este blestemată de ciguape, femeile rele cu pielea albastru închis
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]