3,115 matches
-
între interiorul atotcuprinzător al transcendenței și imposibilul ei exterior. Pentru a da seamă de acest paradoxal exterior, gîndirea greacă, cea creștină, cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar interiorul lui, absolutul lasă astfel spațiu pentru un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă numele, Parmenide începe prin a considera în mod absolut
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Meister Eckhart, creatura apare în teritoriul făcut posibil prin transcenderea de sine a lui Dumnezeu, care se retrage în străfundul Deității sale, unde își are locul propriu nașterea eternă a Fiului din Tatăl, unde Tatăl îl naște pe Fiul în abisul increat al sufletului. Alături de doctrinele metafizice ale altor tradiții, teologia creștină mistică se concentrează și ea pe misterul divinului, pe realitatea lui supra-esențială, față de care ființa și actele sale se înfățișază ca derivate, margini luminate ale tenebrei supra luminoase. Posibilitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
întregul existenței universale capătă loc pe o fărîmă din interioritatea divină de unde Dumnezeu s-a retras, lăsîndu-și acolo urmele : urme care înseamnă posibilitatea de a raporta existența la realitatea absolută, de a o gîndi drept relativă, primindu-și realitatea din abisul Deității. de țimțum face Gershom Scholem în De la création du monde, ed. cit., capitolul La création à partir du néant et l'autocontraction de Dieu, pp. 31-60. Despre concentrarea Principiului în întunericul metafizic, precedînd expansiunea luminii lui care dă realitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din capacitatea de a se lăsa tulburat de omenescul existenței. Lirica lui începe prin a fi expresia unui stil de viață și sfârșește prin a-l determina. Confesiunea are un aspect abrupt uneori, violentând cursul cuminte al versului clasic. Traversarea abisului devine un drum firesc al purificării; boala, păcatul, eroarea nu sunt antiteza absolută a sănătății morale ci etape necesare înțelegerii: „Împleticit în alge de lene și de vin, Neînsoțit de nimeni pe neguroasa cale Am descifrat misterul otravelor de crin
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
o posesiune diabolică. Prin negație, ateismul afirmă în chip întors existența lui Dumnezeu. El e o pervertire a inteligenței, în felul demonilor, care cred și ci în existența lui Dumnezeu de vreme ce lucrează împotriva voinței lui. Dar cu aceasta atingem acel abis al libertății ontologice, care e însăși rădăcina spiritului creat. în creștinism, armonia sau dezacordul dintre religie și cultură, care dă conținutul coexistenței lui istorice, se desfășoară între cele două extreme, care sunt: libertatea omului și harul dumnezeiesc. În mod natural
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o asemenea teorie opera de artă e produsul inconștientului care „tiranizează” pe artist, în timp ce conștiința lui proprie nu participă cu nimic, nu poate să participe cu nimic la actul creației, mărginindu-se pur și simplu să înregistreze pasiv apariția din abisul neguros a imaginarelor arhetipuri creatoare! Dacă izolăm această idee de cadrul atavismului mirific, prin care Jung populează sufletul individual cu nenumărații strigoi ai omenirii defuncte, rămâne același inconștient dinamic, cum îl concepe Th. Ribot și cum am văzut că îl
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
științifică a astronomiei ptolemeice, care a stăpânit Evul Mediu și care nu îngăduia altă vedere asupra universului, care s-o contrazică, cu toate că aceasta din urmă ar fi fost, cum s-a dovedit, adevărul evident. în fața acestei concepții, care dizolvă în abisul irațional personalitatea omenească, doctrina ortodoxă opune concepția omului rațional, singura făptură de pe pământ care poartă în spirit însuși chipul lui Dumnezeu. După învățătura lui Ioan Damaschin, spiritul e ochiul sufletului, e fereastra duhovnicească prin care intră în omul desăvârșit lumina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Idiotul e, în realitate, o hagiografie modernă, iar Frații Karamazov o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis și eroică, deține taina marilor înnoiri ale artei moderne. Dar ca s-o înțeleagă, artistul trebuie să se elibereze cu totul de superstiția antichității. DESPRE SUBLIM Revenim în acest capitol la contemplația estetică în legătură cu cea religioasă înrudirea artei cu religia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decursul atâtor veacuri ar fi fost cu neputință ca puterea lui creatoare să nu ajungă la conștiința de sine. Căci stilul bizantin se creează mereu și nimic nu ne îndreptățește ca această reînnoire din veac în veac s-o atribuim abisului. Bizantinul nu e nici plăsmuire individuală și nici plăsmuire colecliv-națională, cum ar fi folclorul unui popor, ca să-1 putem atribui categoriilor abisale, personale sau etnice. Bizantinul n-a apărut o dată cu creștinismul ca să putem spune că e produsul unei spontaneități năvalnice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o impietate asupra inconștientului și o mare spărtură, dacă nu chiar o distrugere, a mătcii stilistice. Filosoful a trebuit deci să recurgă la un artificiu, dacă sofianicul e puterea constitutivă a stilului și dacă stilul nu e altceva decât expresia abisului cosmotic, ce ne împiedică să declarăm sofianicul o categorie abisală a inconștientului? Trebuie să declarăm cu părere de rău că ideea aceasta e nejustificabilă. Lucian Blaga confundă în mod voit, credem, două procese cu totul diferite: procesul formativ al stilului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îngerești, ce suie într un avânt universal spre Sfânta Fecioară și spre Sfânta Treime din planul suprem al icoanei. Cine adâncește sensul atotcuprinzător al acestei arte nu mai e ispitit să creadă că ea ar fi o spontană emanație a abisului. Cugetat și asimilat până în ultimul amănunt la viziunea vieții veșnice, stilul bizantin e concretizarea sublimă a dogmei ortodoxe. PARTEA A TREIA NOSTALGIA PARADISULUI NOSTALGIA PARADISULUI Vom căuta să răspundem, în aceste ultime capitole, la întrebarea pe care am rezervat-o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în fenomene. Ele sunt apariții secundare. Trebuie căutat izvorul lor cel mai adânc. Iar acest izvor ascuns, din care gâlgâie în suflet fenomenele psihologice și se revarsă în afară întâmplările și faptele, e spiritul, pe care îl vede până în profunzimile abisului, în demonica lui înstrăinare de Dumnezeu și până pe culmile vecinătății cu Dumnezeu Descoperirea acestui spirit ascuns, focar central din care se împroașcă în afară amestecatele aspecte ale vieții, e tema fundamentală a operei lui Dostoievski. În experiența lui artistică, viața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
erotic, prin care simțim nevoia să ne întregim ființa. Nesațul voluptății e trandafir cu ghimpi înveninați. Nesațul voluptății e una din cele mai mincinoase iluzii ale vieții în dezlănțuire oarbă. Credem că trăim în beția triumfului când suntem pe alunecușul abisului și al neantului. Creștinismul pune în fața acestui frenetic marș spre neființă al omului bolnav de osânda păcatului două soluții: una pe linia căutării unui alter ego erotic, întregitor căsătoria pentru a face odată pentru totdeauna un singur trup din două
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simt astfel nici junghiul dezbinării. Nici jugul dorului și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Dragostea erotică e considerată ca o „crucificare”, ca o răstignire cu sens întors față de cel creștin, ca o prăbușire în abisul morții, înfrîngerea ei prin renunțare și prin impasibilitate creează o nouă stare, de puritate spirituală, rostită prin versul: Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Această liniște cucerită dincolo de uraganul antagonismelor carnale, în regiunea superioară a apatiei sau a nepătimirii, e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la Kabbala (cu precădere la Sepher Ietzirah, "Cartea Creațiunii"). În această accepțiune, tabelul sadovenian, pe care kabbaliștii creștini l-au denumit "Schiță hermetică a Totului-universal", comportă, în viziunea exegetului, o "finalitate magic aplicativă": el "funcționează [...] aici ca o punere în abis a operațiilor numerice cu operatori literali [...], care, corect înțelese, [...] îl pot pune pe om în legătură directă cu acea ratio activa vizibilă în inteligibilitatea manifestă a Universului". Mai mult, prin acest sens "esoteric", schema lui Stamatin comunică într-o manieră
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
spiritul lui Dumnezeu s-a întrupat: aceasta este treimea cătră care trebuie să ne plecăm, dar, în afară de această alcătuire, stă curat și în sine ceea ce este etern, cuprinzând ființa și neființa. A stat și va sta în afară de orice. Despre acest abis nu se poate spune și nu se poate gândi nimic. [s.n.]" - p. 38) arată dincolo de orice îndoială că Breb e, în realitate, adeptul unui spiritualism agnostic mult mai amplu decât creștinismul, bazat pe doctrina "crengii de aur". 3.1.2
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vedere a ființei divine, etern transcendentă. Precum spuneam anterior, teologia catafatică este simbolică, ea neaplicându-se decât atributelor revelate, în timp ce teologia apofatică mărturisește neputința cunoașterii religioase, fixând o limită riguroasă prin chiar utilizarea noțiunilor de infinit și nenăscut. Astfel, în jurul abisului intradivin există un cerc de tăcere. Nu este vorba de o imposibilitate logică, umană, ci de profunzimea insondabilă a ființei dumnezeiești; întunericul inerent credinței protejează taina de nepătruns a proximității lui Dumnezeu. Teoria palamită este elocventă în privința decelării cu acuitate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-l înglobeze și să-l definească: "Am considerat, ne spune eseista, poietica/ poetica și în coincidența amîndurora în însăși imanența operei. Coincidență vizată sau nu de scriitor, și prin care el, uzînd de multiplele modalități ale figurii numite "punere în abis" (mise en abysse), o desemnează ca atare pentru cititorul operei, făcut astfel părtaș la tehnica de producere a acesteia, la procesul prin care o poietică (acțiunea prin care este instaurată opera) devine o poetică (spunere despre acțiunea prin care este
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în mod obișnuit "conștiință artistică"" Spune Eminescu în poema În zădar în colbul școlii: Ci trăiește, chinuiește/ și de toate pătimește/ Ș-ai s-auzi cu iarba crește. Nu altceva își dorește poeta într-un poem antologat în Punerea în abis (Editura Eminescu, 2000): "Am uneori o mare dorință/ să mă culc/ pe pămîntul pe care/ ani și ani au trăit ai mei// să mă năruiesc/ sub picăturile de ploaie/ să mă surp sub razele de soare/ să mă las încet
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
statu nascendi, unul mustind de dragoste și încîntare pentru cuvînt, pentru efortul și reușitele întemeietorilor. Un omagiu demn de toată admirația. ["Convorbiri literare", mai 2013] Un occidental la gurile Dunării Svetlana Paleologu Matta, cunoscută mai ales pentru studiul Eminescu și abisul ontologic (ediția a III-a, adăugită, Timișoara, 2007, Editura Augusta) este născută la București, pe 22 august 1928, de naționalitate complexă (tatăl Walter Matta, de origine germano-chiliană, inginer de profesie, mama Tatiana Gelisevscaia, ruso-polonă - a frecventat, între altele, cursul lui
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de corupție, unde se adună bani și unde totul devine marfă. Cînd totul se vinde/ Cînd totu-i o marfă" - Legende)". Este subliniată structura maladivă a poetului, nu mai puțin una dintre cele mai tipice trăsături, ironia, una încărcată de abisuri psihologice, ce, totodată îi luminează în chip admirabil aristocratismul orgolios al lui Bacovia. Doctoranda de la Zürich definește ironia drept politețea disperaților. Și comentează următoarea frază, dintr-o proză a poetului: "Plîng, fiindcă valsul de anul acesta e trist ca și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sfîrșit, ploi mocănești care nu se mai opresc, ca un fel de teroare. Climă trăită din plin de trăitorii pe aceste meleaguri - una vag schimbată în ultimii ani "grație" încălzirii globale. "Dar nimeni nu exprimă mai bine Moldova, spune autoarea Abisului ontologic, decît Bacovia, cu atmosfera ei de ploaie și descompunere, cu marea sa melancolie aproape endemică". Speranța la Bacovia a murit, nu există ieșire, bruma acoperă orice urmă de viață, plumbul cade ca o lespede. Melancolia, preluată de la Eminescu, și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
omului modern, divizat între existență și credință, cel care, cu sîngele înghețat, își plimbă angoasa în noapte. Pe acest pămînt, pînă la ultimul moment, Bacovia trebuie să rămînă un angoasat, cu greu putînd să știe dacă din cealaltă parte a abisului o voce îi răspunde: "Hau... hau"...depărtat sub stele-nghețate". Puterea de sugestie a versului bacovian, cauza prin care ne impresionează atît de profund este arta sa, știința sa despre cum se face un vers: "E de ajuns, de fapt
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
psihologiei generale și aplicate, precum și volume de eseuri, dintre care cităm: Psihologia personalității (1935), Caracterele afectivității (1937), Conștiință și inconștient (1941), Probleme de tipologie (1957), Psihologia pedagogică (1962), Afectivitatea (1963), Drama psihologiei (1965, ed. a II-a, 1972), Culmi și abisuri ale personalității (1974), Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității (1982). Lucrările sale nu sunt voluminoase. Multe dintre ele, deschizătoare de drumuri, au apărut în reviste și au circulat sub formă de extrase. În schimb, ele sunt dense în idei și
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
totuna cu ceea ce se află deasupra, generând împreună miracolului Unului"72. Pentru autorul Jocului secund, "cauza eficientă" a operei este "eul pur", actul de percepție, prin care gândirea se vede, de fapt, pe șine, în propria-i lumină. Din acest abis insondabil, spune Valéry, în jurul acestei: "Ființe fără chip, fără origine, la care se raportează orice tentativă de a construi un cosmos"73, care este gândirea pentru ea însăși, atunci când el, poetul, este atent, se ivește pe neașteptate formă seminala, din
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]