6,323 matches
-
face” este util și prin aceasta ea urmărește realizarea unui scop precis pe care-l consideră justificat din punct de vedere moral. Acțiunile persoanei pot fi Însă reușite sau eșuate, justificate sau nejustificate, raționale și bine intenționate sau iraționale și absurde. În toate situațiile Însă, „acțiunile psihologice” urmăresc realizarea unui scop pe care individul respectiv Îl consideră util și necesar, mai mult chiar Îl justifică raportându-l fie la o „cauză declanșatoare”, fie În vederea realizării unui „scop (considerat de elă util
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
capăt o acțiune, de a se putea fixa Într-un loc, cu probleme serioase de identitate cu o situație oedipiană nerezolvată, cu carențe afective și educaționale. Această categorie de indivizi compensează instabilitatea lor afectivă și morală prin vagabondaj, furt, colecționarism absurd, acumularea de obiecte, avariție, mitomanie, intrigi etc. Adesea, ele sunt persoane din rândul cărora se recrutează alcoolici, toxicomani, prostituate, delicvenți etc. Instrumentele și mijloacele acțiunii psihomorale Cum și prin ce se realizează acțiunea psihomorală? Care sunt instrumentele sau mijloacele utilizate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Germanicusă. Refuzul stării de dependență nu trebuie condamnat. Este, În mod firesc, decizia fiecărei persoane, apelează În mod liber, conform cu normele sale morale, pentru a-și apăra demnitatea și pentru a evita umilința sau suferințele inutile, pe care le consideră absurde. A. Bayet a vorbit, În sensul acesta, despre o „morală diferențiată”, permisivă, iar T. Koratbynski, la rândul său, pledează pentru o „viață demnă” pe care persoana este liberă de a și-o construi. Sunt Însă mijloace care vin să compenseze
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o atitudine defetistă, de lașitate, o ezitare care să mă pună Într-o situație de inferioritate? Nicidecum. Conduitele de evitare a conflictelor sunt atitudini morale atât de autoconservare, cât și de depășire a unor situații Închise ale vieții, de confruntare absurdă, inutilă, care devalorizează individul atunci când apelează la aceste soluții. Virgiliu spunea: Arma amens capio - recurg la armă când Îmi pierd mintea. Prin urmare, a evita conflictul este o atitudine morală de Înțelepciune și de prudență, din punct de vedere psihologic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ignorarea nebuniei va favoriza proliferarea ei. Psihozele colective sunt, de exemplu, o explozie a nebuniei dincolo de orice formă de cenzură morală sau lege socială, o acceptare a Răului, considerat ca formă de eliberare cu aparență de libertate, dar haotică și absurdă, este confuzia morală dintre bine și rău, ca semn al unei slăbiri grave, Îngrijorătoare, a conștiinței colective. Se poate vedea Încă o dată, din cele de mai sus, că nebunia nu este numai boală psihică sau abatere morală. Ea este un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cele trei atitudini psihomorale față de moarte mai sus menționate. Refuzul morții cuprinde În sine, ca idee, teama de moarte și dorința de a i se sustrage, de a continua să trăiești. În acest caz, moartea Îi apare individului ca ceva absurd, șocant, pe care o refuză. Împăcarea cu soarta este o etapă de „negociere”, În care persoana caută să-și justifice faptul că trebuie să moară și să accepte acest aspect ca pe o necesitate. Împăcarea cu soarta cuprinde În sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
medicale s-a dovedit a fi limitată În fața morții, care nu poate fi evitată. Mai mult chiar decât atât, pentru a salva o „utopie medicală”, s-a recurs la acceptarea eutanasiei, ca limită a posibilităților de reanimare sau de prelungire absurdă a unei vieți. Eroarea medicală a fost Însă compensată prin apariția unei formule de tip combinator, care reunește atât morala, cât și medicina: bioetica. Până unde poate merge medicina? Ce Îi este permis să facă? Care este datoria medicului față de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
După o perioadă de acută criză spirituală, se autoexilează în 1962 la biserica ortodoxă din Jimbolia, unde rămâne până la pensionare (1976). A debutat cu schița Urangutanul în calorifer, semnată cu pseudonimul Mark Abrams. A publicat texte avangardiste, teribiliste, ludice ori absurde, unele în stilul lui Urmuz, în diferite reviste: „Bilete de papagal”, „Adam”, „Zodiac”, „Contimporanul”, semnând cu pseudonimele Ionathan X Uranus, Uranus, I.X.U. A semnat Ștefan Adam o rubrică „Semne” în „Fapta” și cu numele propriu unele colaborări ocazionale
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
nu poate scăpa și de absurdul ce-i guvernează existența: acostează pe stradă o femeie și, victimă a împrejurărilor, ajunge la Miliție, unde, odată cu biografia, își scrie, prin punere în abis, și povestea recluziunii. Nedezicându-se de statutul său de personaj absurd, Nicolae Ostia acceptă acuzația pentru o vină care nu-i aparține, devenind emblematic pentru condiția individului într-un sistem social absurd. Următorul roman, Iubește tu (1978), marchează întoarcerea autorului la tema familiei și a conflictelor din interiorul ei. Cu o
BALANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
la „stimulentul obiectiv care este realitatea socială”. Din punctul de vedere al elaborării stilistice, sunt distinse, de la simplu la complex, procedeul comic (schemă lipsită de sugestie tematică), motivul comicului (care conține indicații despre tematica și intenționalitatea operei), modalitatea comică (grotescă, absurdă, ironică, umoristică etc., ținând de viziunea autorului și având efect selectiv și modificator asupra procedeelor și motivelor alese). În Romantismul (1970), C. afirmă că întrucât estetica romantică favoriza arta „formelor deschise” împotriva delimitării stricte a genurilor literare, studiul curentului ar
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
invalidului Miron Parasca (Așa de singur), echivalează cu moartea. Spiritul de grup este suportul energiei lor. Societatea în care viețuiesc este una închisă, cu reguli fixe. Niculae Mărginean (Strigoiul) este, în fapt, un paznic al respectării tradiției, chiar dacă aceasta pare absurdă; el practică ritualuri rustice, sumbre adesea, pe care toți sunt chemați să le păzească pentru că altfel mor, așa cum s-a întâmplat cu ai lui Gheorghe Mărginean. „Strigoiul” este forța coercitivă a societății închise, pentru care prezent și trecut se confundă
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Aliman, și editorial în 1971, cu volumul Laguna. A colaborat la reviste literare din țară și din străinătate („Podium”, „Pannonia”, „Log” din Viena, „Cahiers luxembourgeois”, „Drehpunkt” din Basel). Poemele din Laguna, conforme esteticii poetice din anii ’60-’70, propun peisaje „absurde”, pseudoalegorice, precum pictura unor Magritte sau Dali. Metaforele, numeroase, se succed fără a se articula în edificii semnificante la nivelul ansamblului. În placheta următoare, Nisipuri mișcătoare (1979), solilocviul liric înregistrează un spor de autenticitate și legitimitate artistică, captând vibrațiile afective
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
nu se folosesc judecăți critice la adresa ideilor exprimate; c) se fac asociații pe baza ideilor emise de alții (orice idee emisă în grup trebuie să servească la stimularea imaginației celorlalți); d) imaginația liberă este binevenită (chiar dacă ideile noi par extravagante, absurde). La final, un grup de experți sau specialiști evaluează și triază ideile, ierarhizându-le după valoarea și aplicabilitatea lor. BRONȘECTAZIE (< fr. bronchectasie, cf. gr. bronchos - trahee, ektasis - dilatație) - Afecțiune caracterizată prin dilatația permanentă și ireversibilă a bronhiilor de calibru mediu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
patologică de a minți. Se impun unele măsuri psiho-pedagogice și medico-pedagogice adecvate cum ar fi: evitarea constrângerilor, a brutalităților, asigurarea unui cadru educativ corespunzător; d) constituție paranoică, ce impune ca, încă din copilărie, să fie combătute unele atitudini: încăpățânarea, ambițiile absurde, spiritul dominant; e) afecțiunile psihosomatice se manifestă prin alterarea stării de sănătate mintală. Se recomandă: odihnă, evitarea eforturilor intense și de lungă durată, regim de viață ordonat, adaptarea solicitărilor la nivelul posibilităților reale (Athanasiu, 1983). CONTRACTIBILITATE (< fr. contractilité) - Proprietate a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
spirit) - Boală psihică, formă de schizofrenie, caracterizată prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. Debutează, în general, în perioada pubertății, adolescenței sau la adultul tânăr, antrenând și o rapidă deteriorare mintală. Comportamental are tendință spre acte antisociale cu caracter absurd. Reabilitarea comportamentală este cea mai potrivită cale terapeutică. După Larousse (2006), se caracterizează prin debutul încă din adolescență, prin aspectele deficitare intelectuale cu inhibiție psihomotoare și negativism și printr-o evoluție marcată adeseori de tulburări timice și de accese heteroagresive
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
directă. ― Un existențialist e o persoană care trăiește clipa. Nimeni nu mai vorbise cu mine așa vreodată. Îmi plăcea. În timp ce treceam cu mașina prin ținutul galben, Scheer mi-a spus și alte lucruri interesante. Am Învățat despre Ionesco și teatrul absurdului. Și despre Andy Warhol și Velvet Underground. E greu de exprimat cât de Încântat a fost un puști ca mine, din mahalaua culturală, auzind asemenea fraze. Brățările cu Talismane voiau să pară că sunt a fi din Est și bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vroiai să întrebi. Și el putea să citească în mintea unui om. Mintea unui om? Adică acele șoapte pe care le auzeam când cineva mă mințea erau din mintea altuia? Cum se putea așa ceva? Uimitoare perspectivă, dar în același timp, absurdă. Ce-ar fi această lume fără regulile după care evoluează natural? Ce-ar fi pentru mine? Mie mi-a ghicit numele de cum m-a privit. Mai mult chiar, mi-a spus numele soției mele și pe cel al fiului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aproape sigur că în continuare a șoptit și "iubitul meu", dar impresia asta poate fi din nou pusă pe seama oboselii mele groaznice și a dorinței arzătoare de a fi iubit de ea, năzuință care acum nu mai părea atât de absurdă cum era acum o săptămână sau cu câteva zile în urmă. Am stat așa, cu ea în brațele mele, cu capul pe umărul meu și cu mâna ei dreaptă de-a lungul pieptului meu, până când noaptea s-a așternut peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Drumul spre casă a fost mai plăcut ca seara trecută. Am vorbit, cu cei care m-au însoțit o bucată de drum, despre colegi, profesori, cunoștințe de-ale noastre, planuri pentru viitor, având grijă să nu divulg nimic din planul absurd de răscoală pe care-l cloceam cu atâta sârguință în minte. Mă gândeam la felul cum ar trebui să sune prima replică, prima instigare la revoltă, primul apel la independență, la munca de convingere pe care va trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
câțiva care pot, dar nu mulți. Din cei pe care i-ai întâlnit până acum, doar Baronul putea. Dar el citea doar fracțiuni de gânduri. Și atunci tu cum poți să știi ce gândesc eu uneori? Zâmbi. Realizasem această posibilitate absurdă din momentul în care mă completase prima dată, dar n-o crezusem niciodată reală. Era imposibil. Eu citesc... stările emoționale. Nici eu nu știu ce fac, dar pot să mă atașez de o persoană și starea emoțională prin care trece o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
creat o structură unică, un nou și extrem de particular microcosm. Este (în chip misterios și paradoxal totodată), marea taină, dar și perfecta lumină a artei - locul prin care se poate pătrunde în templul ei. Lucrarea profesorului Al. Poamă, întreruptă abrupt, absurd și revoltător de prea devreme, se include în orizontul indeterminat al timpului imperfect, a cărui acțiune fiind fără sfârșit, o cuprinde spațiul peren al amintirii. IAȘI, octombrie, 1997 Virgil Cuțitaru
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Uite-l cum se agită înfierbântat prin cameră, gesticulând ca un apucat și îndrugând verzi și uscate. Ce schimbat e față de ziua în care l-am cunoscut! Mai vrea oare să-și pună capăt vieții sau doar să câștige acest absurd război cu mine, al cărui sfârșit nu se întrezărește?" -... Oricum, cu permisiunea ta, aș prefera să fiu un strigoi care tânjește după viață, decât un om viu tânjind după moarte, își încheie Carol monologul. Moartea nu e un sfârșit, ci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Scopul nu era punerea pe fugă a victimei, ci distrugerea ei definitivă. Dar să ne oprim o clipă privirea și asupra temnicerului, continuă Carol. Condiția lui e demnă de plâns. În primul rând, pentru că este angajatul unei instituții prin definiție absurde: îNCHISOAREA. Societatea încă nu a găsit o formă de a răspunde la violență decât printr-o altă formă de violență. Cu ce este mai bună societatea decât nelegiuitul, când amândoi folosesc violența împotriva celuilalt? Și asta nu-i totul... Fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îndreptă spre ușă. Nu pleca! auzi Carol în urma sa și se opri în prag, surprins că ligheanul știe și alte cuvinte decât propriul său nume. Te rog, Carol, nu pleca! Îngăimă cu greu Filip. Știu că îți cer un lucru absurd. Este un bun și mult așteptat prilej să scapi de mine pentru totdeauna, dar... n-o face... Nu acum... Mă simt groaznic. Nu mă pot mișca. Ceva dinăuntru, din intestine mi-a luat toată puterea. M-ai otrăvit tu?... N-are-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unor cărți de joc într-o pasiență fără de sfârșit. Juca absentă și fără patimă, reluând mereu jocul ca o morișcă pusă în mișcare de curgerea timpului. Bătrânul recunoscu jocul. Era "Ofticoasa" o pasiență care nu ieșea nimănui, niciodată; o pasiență absurdă, căci un joc pe care nu-l câștigi niciodată sau pe care îl câștigi totdeauna nu mai poate fi considerat joc. Se spunea că pasiența a ieșit o singură dată, unui colonel mexican, care s-a îmbolnăvit subit de oftică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]