8,806 matches
-
n-k noduri (unde k este numărul maxim de noduri care pot lipsi). De exemplu, 1-plex - sunt acceptați ca membri ai unei clici de mărime n toți actorii care au n-k legături în clica respectivă (au n-k legături adiacente cu membri ai clicii). Nucleu de mărime k Numărul minim de legături directe al unui nod ce face parte dintr-un subgraf sau numărul minim de legături adiacente care trebuie să existe. De exemplu, nucleul de mărime 2 - sunt acceptate
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
care au n-k legături în clica respectivă (au n-k legături adiacente cu membri ai clicii). Nucleu de mărime k Numărul minim de legături directe al unui nod ce face parte dintr-un subgraf sau numărul minim de legături adiacente care trebuie să existe. De exemplu, nucleul de mărime 2 - sunt acceptate ca membri ai unei clici (substructuri) toate nodurile care au cel puțin două legături cu membri ai clicii respective (sau care au cel puțin două legături adiacente). Substructurile
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
legături adiacente care trebuie să existe. De exemplu, nucleul de mărime 2 - sunt acceptate ca membri ai unei clici (substructuri) toate nodurile care au cel puțin două legături cu membri ai clicii respective (sau care au cel puțin două legături adiacente). Substructurile de tip k-plex și nucleu de mărime k sunt subgrupuri coezive care se bazează pe ideea adiacenței membrilor unor subgrupuri (Wasserman și Faust, 1994: 263). Aceste substructuri rezultă din aplicarea unor restricții asupra numărului minim de actori adiacenți fiecărui
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
legături adiacente). Substructurile de tip k-plex și nucleu de mărime k sunt subgrupuri coezive care se bazează pe ideea adiacenței membrilor unor subgrupuri (Wasserman și Faust, 1994: 263). Aceste substructuri rezultă din aplicarea unor restricții asupra numărului minim de actori adiacenți fiecărui actor dintr-un subgrup. Astfel, substructurile de tip k-plex stabilesc numărul maxim de linii adiacente care pot lipsi în cazul unui membru, iar substructurile de tip nucleu de mărime k stabilesc numărul minim de linii adiacente care trebuie să
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
bazează pe ideea adiacenței membrilor unor subgrupuri (Wasserman și Faust, 1994: 263). Aceste substructuri rezultă din aplicarea unor restricții asupra numărului minim de actori adiacenți fiecărui actor dintr-un subgrup. Astfel, substructurile de tip k-plex stabilesc numărul maxim de linii adiacente care pot lipsi în cazul unui membru, iar substructurile de tip nucleu de mărime k stabilesc numărul minim de linii adiacente care trebuie să existe în cazul fiecărui membru. O analiză a subgrupurilor coezive (sau a substructurilor) dintr-o rețea
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
minim de actori adiacenți fiecărui actor dintr-un subgrup. Astfel, substructurile de tip k-plex stabilesc numărul maxim de linii adiacente care pot lipsi în cazul unui membru, iar substructurile de tip nucleu de mărime k stabilesc numărul minim de linii adiacente care trebuie să existe în cazul fiecărui membru. O analiză a subgrupurilor coezive (sau a substructurilor) dintr-o rețea socială se poate desfășura pe trei niveluri: (a) individual, (b) substructural (sau subgrupal) și (c) structural (sau la nivelul întregii rețele
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
datele au fost colectate prin administrarea directă sau autoadministrarea chestionarelor sociometrice. Un exemplu de eroare de introducere a datelor este asimetria neașteptată despre care am discutat mai sus. În procesul de introducere a datelor, analistul comite erori în construirea matricelor adiacente. Adică, într-o căsuță a matricei, i apare ca vecin al lui j, iar în altă căsuță a matricei, j nu apare că ar fi vecin al lui i. Gestionarea tehnică a asimetriilor neașteptate identificate la nivelul seturilor de date
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
limfocitelor T și NK), etc [197]. Din punct de vedere structural, receptorul prezintă 3 domenii [294]: domeniul extracelular, care asigură cuplarea cu ligandul (numit în acest caz contrareceptor), ce poate fi o moleculă din matricea extracelulară sau de pe o celulă adiacentă; porțiunea transmembranară, care fixează întregul complex; domeniul intracitoplasmatic, ce interacționează cu elementele citoscheletului celulei proprii. Prin intermediul acestor tipuri de receptori (de adeziune) se formează o adevărată rețea cu celulele învecinate și cu matricea extracelulară de care se ancorează, conferind stabilitate
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
care reprezintă de fapt mesagerul de ordinul 2. Mecanismele care intervin în procesul de transducție sunt multiple. La nivelul substratului lipidic al membranei au loc o serie de fenomene: deplasarea laterală a receptorilor, dimerizarea acestora, interacțiunea porțiunii citoplasmatice a receptorilor adiacenți cu fosforilarea lor încrucișată, interacțiunea dintre receptori și diverse proteine localizate pe suprafața internă a membranei plasmatice [252]. Imediat după activarea receptorului sunt recrutate numeroase proteine care participă la formarea complexului de transducție a semnalului (particula de transfer) situat pe
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
limfocitelor T și NK), etc [197]. Din punct de vedere structural, receptorul prezintă 3 domenii [294]: domeniul extracelular, care asigură cuplarea cu ligandul (numit în acest caz contrareceptor), ce poate fi o moleculă din matricea extracelulară sau de pe o celulă adiacentă; porțiunea transmembranară, care fixează întregul complex; domeniul intracitoplasmatic, ce interacționează cu elementele citoscheletului celulei proprii. Prin intermediul acestor tipuri de receptori (de adeziune) se formează o adevărată rețea cu celulele învecinate și cu matricea extracelulară de care se ancorează, conferind stabilitate
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
care reprezintă de fapt mesagerul de ordinul 2. Mecanismele care intervin în procesul de transducție sunt multiple. La nivelul substratului lipidic al membranei au loc o serie de fenomene: deplasarea laterală a receptorilor, dimerizarea acestora, interacțiunea porțiunii citoplasmatice a receptorilor adiacenți cu fosforilarea lor încrucișată, interacțiunea dintre receptori și diverse proteine localizate pe suprafața internă a membranei plasmatice [252]. Imediat după activarea receptorului sunt recrutate numeroase proteine care participă la formarea complexului de transducție a semnalului (particula de transfer) situat pe
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
proteice. Se pare însă că numai un singur "deget" nu pare a fi suficient pentru legarea la ADN și activarea transcripției. DBD conține aminoacizii care servesc la recunoașterea specifică a elementului de răspuns hormonal (sau steroidic), localizat în ADN, genomic adiacent genelor țintă. S-a sugerat că primul "deget" conține informația primară pentru specificitatea secvențială de legare, în timp ce cel de-al doilea "deget" stabilizează legarea receptorului la elementul de răspuns al ADN. Adiacent "degetului de zinc" C-terminal se află o
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
răspuns hormonal (sau steroidic), localizat în ADN, genomic adiacent genelor țintă. S-a sugerat că primul "deget" conține informația primară pentru specificitatea secvențială de legare, în timp ce cel de-al doilea "deget" stabilizează legarea receptorului la elementul de răspuns al ADN. Adiacent "degetului de zinc" C-terminal se află o secvență scurtă care pare a fi, cel puțin în parte, responsabilă de localizarea intranucleară a receptorului. Un alt semnal de translocare nucleară hormono-dependentă ar putea fi localizat în partea C-terminală, acoperind
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
obligatoriu pentru toate pacientele internate în clinică, având în vedere că starea ganglionilor participă la stadializarea leziunii, în funcție de care se stabilesc etapele protocolului terapeutic. Adeopatiile au fost caracterizate din următoarele puncte de vedere: localizare, mărime, număr, consistență, mobilitate față de planurile adiacente. Elementele clinice de suspicionare a invaziei ganglionare sunt: diametrul egal sau mai mare de 1 cm, duritatea, neregularitatea, fixarea, ganglioni multipli sau grupați. Datele obținute prin evaluarea clinică a status ului ganglionar au fost comparate cu cele obținute prin metode
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
și prin metoda radioactivă, utilizând 99 Tc. Coloidul radioactiv este injectat peritumoral, cu 2 ore înainte de intervenția chirurgicală. Cu ajutorul unui dispozitiv special (gamma cameră) este identificat gabglionul santinelă, acesta având radioactivitatea de cel puțin 3 ori mai intensă decât țesuturile adiacente. Metoda cu izotopi radiomarcați are fiabilitate foarte mare, dar necesită investiții importante și echipă antrenată în lucrul cu astfel de aparatură. Rezultate Examinarea clinică a ariilor ganglionare axilare, sub și supraclaviculare a furnizat numeroase date care au permis încadrarea stadială
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
volumul tumoral, semnificație pare a avea și localizarea tumorală. Invazia ganglionară a fost prezentă în 70 % din localizările din cadranul supero-extern, în 51 % din tumorile situate în cadranele interne Invazia spațiului vasculo - limfatic Invazia vaselor limfatice și a celor sanguine adiacente tumorii reprezintă un factor de prognostic advers foarte important. Riscul de invazie ganglionară, reprezentat de invazia limfatică și vasculară, nu este bine precizat. Opinia nu este unitară, unii considerând acest element ca fiind un factor de risc, alți autori considerând
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
și prin metoda radioactivă utilizând 99 Tc. Coloidul radioactiv este injectat peritumoral, cu 2 ore înainte de intervenția chirurgicală. Cu ajutorul unui dispozitiv special (gamma cameră) este identificat ganglionul santinelă, acesta având radioactivitatea de cel puțin 3 ori mai intensă decât țesuturile adiacente. Metoda cu izotopi radiomarcați are fiabilitate foarte mare, dar necesită investiții importante și echipă antrenată în lucrul cu astfel de aparatură. Rezultate Examinarea clinică a ariilor ganglionare axilare, sub și supraclaviculare a furnizat numeroase date care au permis încadrarea stadială
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
volumul tumoral, semnificație pare a avea și localizarea tumorală. Invazia ganglionară a fost prezentă în 70 % din localizările din cadranul supero-extern, în 51 % din tumorile situate în cadranele interne. Invazia spațiului vasculo - limfatic Invazia vaselor limfatice și a celor sanguine adiacente tumorii reprezintă un factor de prognostic advers foarte important. Riscul de invazie ganglionară, reprezentat de invazia limfatică și vasculară, nu este bine precizat. Opinia nu este unitară, unii considerând acest element ca fiind un factor de risc, alți autori considerând
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
un proces de încurbare în forma literei S, atriile fiind poziționate dorsal de tractul de ejecție, care reprezintă brațul superior al literei S. Ventriculii reprezintă brațul mijlociu al literei S, iar atriile brațul inferior. Recesurile dorsolaterale ale stratului pericardic splahnopleural adiacente miocardului se adâncesc și se apropie unul de celălalt, pereții opuși fuzionează, completând spațiul dintre miocard și peritoneul parietal. Această plică de țesut mezodermic numit mezocard dorsal este tranzitorie, dispare precoce a 4-a săptămână, stabilind un pasaj în lungul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
este formată prin migrarea celulelor crestelor neurale, celule care produc media elastică specifică. Tardiv, o masă de celule derivate din crestele neurale migrează în jurul vaselor și se diferențiază într un fenotip elastogenic. Aceste celule se diferențiază progresând în sens cranio-caudal adiacent vaselor, de la trunchiul arterelor la ramurile arcului aortic, până când toate devin dobândesc caractere elastogenice. Concomitent, celulele musculare netede originale dispar în lungul marilor vase până la punctul de origine al primei ramuri aortice. Datorită tranziției de la circulația placentară la cea pulmonară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
de trunchi de piramidă patrulateră, turtit anteroposterior, cu baza mare situată inferior. Pericardul fibros este menținut în poziție prin aderența de vasele mari, sprijinul pe centrul tendinos al diafragmei și suspensia prin ligamentele sale, ce-l ancorează de formațiunile anatomice adiacente: ligamente sternopericardice, superior (manubriopericardic, care limitează inferior spațiul ocupat de timus (loja timică)), și inferior (xifopericardic); ligamente frenopericardice o anterior, reprezintă zona de maximă aderență a pericardului la diafragma; o drept, cel mai lung; o stâng, slab reprezentat, uneori absent
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
continuă cu valva stângă a orificiului venei cave inferioare. În 15¿ din cazuri planșeul fosei ovale nu este complet obturat ceea ce în principiu nu are nici o semnificație fiziologică deoarece presiunea crescută din atriul stâng comprimă planșeul fosei ovale de fața adiacentă a limbusului. La fel ca și ventriculul drept, atriul drept este structurat ca o unitate complet definită. Spațiile interpectinate și sinusoidele tabesiene sugerează adesea topografia căii de conducere și a sinusului nodal. Orificii atriale drepte Orificiile atriului drept includ următoarele
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pulmonar părăsește extremitatea superioară a tractului de ejecție (infundibulum) prin inelul fibros pulmonar limitat de 3 cuspe semilunare (anterioară, dreaptă și stângă). Fiecare cuspă prezintă câte o lunulă crescentică care are un nodul îngroșat dispus pe arcul său liber. Cuspele adiacente sunt interconectate prin comisurile valvulare. * Atriul stâng Generalități Atriul stâng formează 2/3 din baza cordului, primește sânge prin venele pulmonare și descarcă acest sânge spre ventriculul stâng. AS are formă ovoidală (alungită transversal), pereții mai groși, iar volumul mai
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
vena pulmonară stângă inferioară. Morfologia internă a ventriculului stâng Cavitatea ventriculului stâng este separată prin cuspa anterioară a venei mitrale într-un tract de injecție și un tract de ejecție, orientat spre dreapta. Partea netedă a tractului de ejecție situată adiacent valvei aortice o constituie vestibulul aortic. Trabeculele cărnoase, mai numeroase sunt interconectate și mai bine dezvoltate la nivelul apexului și a peretelui posterior, și absente în vestibulul aortic. La nivelul cavității ventriculului stâng se descriu doi mușchi papilari: mușchiul papilar
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
aortice. Fiecare cuspă a valvelor semilunare aortice prezintă o margine liberă numită lunulă centrată de o proeminență nodulară numită nodulul lui Arantius. Valva semilunară pulmonară prezintă noduli similari care întăresc porțiunea centrală de apoziție a cuspelor în timpul diastolei. Există lunule adiacente interconectate prin comisuri ce asigură scheletul fibros al marginilor cuspale. * Joncțiunea atrioventriculară Din perspectivă atrială joncțiunea atrioventriculară definește un complex structural anatomic format din următoarele entități: valva aortică, valvă mitrală, valvă tricuspidă, artere coronare dreaptă și stângă, descrise anterior. * Sistemul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]