3,069 matches
-
știa că tata o plăcea. Ochii ei reveniră asupra mea. Nu am văzut niciodată un nas atât de inteligent. Și își lovi ușor nasul cu degetul arătător. — Nu era nici o mirodenie pe care nu o putea identifica. Cea mai slabă adiere de miros de cârnați, a oricărei mâncări și putea să îți spună. Paprika, cimbru, rozmarin, nucșoară. Nu conta cât de multe erau și cât de exotice. Domnul van Pels le știa pe toate. Era foarte sensibil. Nici o asemănare cu bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și totuși ea nu este mecanică. Dar eu contest că ar fi o artă; după cum nu este nici știință. La arte și științe ajungi prin gândire, la poezie nu, căci ea este inspirație; fiind concepută în suflet din clipa primei adieri. N-ar trebui numită nici artă, nici știință, ci geniu.” J. W. Goethe 194. „Anumite cărți par a fi scrise nu pentru a învăța din ele, ci ca să se știe că autorul a știut ceva.” J. W. Goethe 195. „O
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Ne rătăcim și cântăm vechea cărare, pe care adesea nu o mai găsim în noi. Sau nu-i mai aflăm înțelesul. Iar când se pare că am intrat în pustiu, nentâmpină gândul unui nou început.” Miu Florea 667. „Cărțile sunt adieri ale unor lumi de departe, care urcă în noi, sau care există în noi. Ne sfiim să le știm atunci când nu ne este sete. Dar glasurile lor răsună înăuntrul nostru și e în firea lucrurilor să le auzim.” Miu Florea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a apărut în spate. Și tu ai făcut greșeli, i-a zis Alice. Irene s-a întors către ea. Alice le dezvăluise toate secretele, cu excepția unuia secretul despre care nimeni nu vorbea: toate patru erau de vânzare. Jina pentru o adiere din trecut, Mary pentru un alt fel de viitor. Există un preț pentru care orice om e dispus să-și vândă sufletul, iar în cazul lui Alice și Irene prețul acesta era sfâșietor de mic. Ele nu voiau decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nici o problemă, spuse Diehl. — Ați fost deja testat? — Nu. Dar eu știu cum să falsific rezultatele de laborator. Barry Sindler se lăsă pe spate, în fotoliu. Perfect. Capitolul 4 Sub cupola înaltă a copacilor, jungla era întunecată și tăcută. Nici o adiere de vânt nu deranja ferigile uriașe până la nivelul umerilor. Hagar își șterse sudoarea de pe frunte, aruncă o privire în spate, spre ceilalți, și continuă să înainteze. Expediția avansa tot mai adânc în jungla din zona centrală a Sumatrei. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
susținerea financiară a lui Karen, Rick era la mila deloc plăcută a celuilalt investitor principal, Jack Watson. Iar asta nu era liniștitor deloc. Avea nevoie de bani noi. Acolo, pe terenul de golf, în lumina strălucitoare a soarelui și în adierea slabă a vântului, le servi micile sale discursuri despre minunile viitoare ale biotehnicii și despre forța citochinelor produse de linia de celule Burnet, achiziționată de BioGen. Era o adevărată oportunitate să te implici într-o companie care urma să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sunt începute vara-n cimitir - răcoare nerâvnită printre rădăcini nici-un nor pe cer - un zumzet de albine printre albăstrele vacanță de basm - fetița vede-ntre nori ursul și vulpea pescăruși în zori - încet-încet nisipul prinde culoare teiul încărcat - la orice adiere praf de lumină cântec de greieri - mă prinde iarăși dorul de chitară secetă în sat - din când în când albine pe bluza cu flori ceas vechi în gară - măsurând așteptarea ultimul greier “Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
pierde în negura vremilor... Într-un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an școlar... Nici un zvon de glasuri, râsete sau șoapte... Doar adierea vântului prin frunzișul salcâmilor copleșiți de atâta risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la Școala de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu trăsături ale
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
nițte amărâți. Nenorociților, vai de capul vostru! BATCA Cum zilele toride ale lui iulie nu ne mai lăsau parcă nici să respirăm, m-am retras cu un grup de prieteni la Oglinzi, în Tg. Neamț, unde liniștea spațiilor largi și adierea răcoritoare de la poalele pădurii ar fi putut să ne facă să uităm pentru câteva zile de tumultul vieții cotidiene. într-una din zile, dis de dimineață, când soarele se oglindește în picăturile de rouă, am pornit cu prietenul Ion Balan
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
școală pe care le am. Mulțumesc pentru că ai făcut ca școala să devină din locul 50 necunoscut din unele zile, locul care ne-a pregătit intrarea în viață. VARA Este vară. Dimineața razele soarelui mângâie pământul. Cerul este senin. O adiere de vânt mișcă frunzele copacilor, iar gureșele păsărele ciripesc voioase printre ramuri. La prânz soarele este fierbinte și usucă pământul. De multe ori este secetă, alteori sunt ploi torențiale cu trăsnete și potop de apă. Zilele sunt mai lungi, iar
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci până la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! Zâmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vântului. Să nu uitați, vă rog, să vă luați și bilete la loterie... — Ne luăm, cum să nu, spune mama. Și ne Întrebam.. Îi zâmbește. Nu-i puteți da Emmei liber măcar o jumătate de oră, să stea cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă scrutează atent. — Lasă-mă cu chestia asta. Cum să nu tragi cu urechea ? Trebuie să fi auzit ceva. Haide, Emma. Ce anume ? Mintea Îmi face un flash rapid spre seara respectivă. Cum stăteam pe bancă și savuram cocteilul roz. Adierea Îmi răcorea chipul, iar Jack și Sven vorbeau În spatele meu În șoaptă... — Nu mare lucru, spun fără prea mare chef. Parcă l-am auzit că-i spunea că trebuie să transfere ceva... și despre un plan B... și despre ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Într-un râs nebun. — E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbându-ne În jurul curții pustii, cufundate În Întuneric. Singurele zgomote care se aud sunt pârâitul pietrișului sub pașii noștri, adierea vântului și vocea seacă a lui Jack, vorbind. Și spunându-mi totul. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE E incredibil cât m-am putut schimba În doar câteva zile. E ca și cum m-aș fi transformat brusc Într-o altă persoană. Sunt o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
unei contiguități edenice, ocrotitoare, lângă care îndrăgostiții se visează duși prin somn mai departe / De-acest râu fără moarte, râul fiind nu doar personificat, fiindcă știe de-o urmare, ci având chiar superioritatea pe care i-o dă șansa veșniciei. Adierile meditative din primele volume sunt la fel de delicate ca și imaginarul poetic înfățișat: Mâna cât o ridic / Smulg o frunză verde / Copacul o pierde / Eu n-o câștig (amintind vag de Ienăchiță Văcărescu și a sa Într-o grădină) sau sugestia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca o demonstrație a necesității visului în lupta cu grava conștiință a existenței de efemeridă: Să fim regali măcar o clipă / să fim ai fericirii pentr-o zi. Pe acest fond de luciditate amară, cu ecouri din eminescianul Memento mori, adierea tristeții, venind dinspre instabilitate, se îndreaptă chiar și spre poezie: să tragă spiritul din pipă / otrava falsului din poezii. De asemenea, limitat de șubrezenia ființei, poetul remarcă - amar - o antinomie aproape organică: N-am să pot niciodată să-nghit / câtă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc, sângele curge năvalnic, dând impresiei o mișcare inițială grabită. Prin fantele înguste vin zvonurile lumii pentru a sufla peste nervii lirei umane
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
câte un picior de munte mai înrăzneț îi dădea parcă un ghiont, îl frângea în două, și drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. De la o vreme, însuși vântul fu biruit de arșița covârșitoare a zilei și adierea lui răcoroasă se shimbă într-o suflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gâturile de văi largi ale munților învăpăiați. Tăiarăm la dreapta prin huceaguri și la o cotitură mai largă, unde Bistrița obosită oarecum de iuțeala mersului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
compunere cu următorul început: „Primăvara e o duminică a pământului și florile pomilor sunt drăgălașe ca surâsul unui copilaș din leagăn.” Introduceți expresiile: albastrul imens și intens al cerului, joc de culori, orizont clar,gâze cu aripi străverzii, calde ploi,adiere lină. Alegeți un titlu potrivit.
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nefirească, atmosfera se limpezește și, curând, apar pe cer stelele, curate, strălucitoare, ca desenate cu mâna. De peste tot se aud, atunci, pocnete de obloane ridicate. Asybariții deschid larg ferestrele, ca să intre în case aer proaspăt. Acea minunată pace, când nici o adiere nu mai mișcă frunzele rododendronilor, majestuoși, mari cât eucalipții (în Asybaris, nimeni nu știe că rododendronul e, de fapt, un arbust), durează vreo săptămână. Apoi, vremea se tulbură din nou. Începe să sufle "vîntul din nord", aducător de ploi. Ploi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la fiecare pas să mă uit în jur, bănuitor, și pe urmă să merg mai departe. Am devenit și din necesitate egoist, închistat în mine, ursuz. Egoismul a jucat rolul "zidului" de care a trebuit să mă sprijin. 48. O adiere răscolește frunzele oțetarilor. Un nor pătează cerul decolorat de secetă. Va ploua? Pendulele Monseniorului și monologurile doctorului Luca sunt, la fel ca amintirile, tot un soi de zid. Încerc să uit de boală. De aceea bat câmpii, într-o zi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doi vlăjgani Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai adună niște mortăciuni de pe șosea... Nu, nu el, zise Logan lovind parbrizul mașinii cu degetul. El. Crezi că se scoală de dimineață și se gândește: „Știu, o să mă Îmbrac astfel Încât toată lumea să Îmi vadă curul la cea mai mică adiere“? Ca prin minune, chiar atunci o rafală de vânt Îi flutură kiltul, făcând să se vadă un petec de bumbac alb. Watson ridică o sprânceană. — Mda, mă rog, spuse ea În timp ce depășea un Volvo albastru. Măcar are chiloți curați. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
față, când în spate - ca un copil căruia i s-a îndeplinit o dorință... Ajunsă “acasă”, a intrat închizând ușa ca un vis... Resemnat, am intrat în chilioara mea. Într-un târziu, am căzut într-un somn adânc, fără nici o adiere de vis. În zori, când soarele abia își arăta fruntea pe buza cerului, m-am trezit... Am zăbovit multă vreme la izvor. La întoarcere, am băgat de seamă că ușa chiliei mele era deschisă. “Cine să fie înlăuntru?” - m-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ușii. Mă așteptam să aud pași. Mi se părea că timpul s-a oprit în loc. Bătrânul mă privea cu chipul invadat de lumină. Bucuria i se revărsa ca un val de căldură. Continuam să aștept cu sufletul la gură. O adiere de mișcare de dincolo de ușă m-a făcut să tresar, ca și cum aș fi fost legat de o șină de cale ferată și s-ar fi auzit fluierul locomotivei care se apropia. Parcă nu-mi mai simțeam nici un mădular. Eram doar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tînăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr-odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întîi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întîi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În bezna jilavă a grotei nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]