6,178 matches
-
din Est. Într-o măsură limitată, acest lucru se datorează faptului că partidele tradiționale există încă, deși numărul lor a scăzut considerabil. Printre ele pot fi incluse partidele tradiționale columbiene și anumite partide din unele republici central-americane, din câteva țări africane precum Lesotho, din state ale Asiei de Sud-Est precum Malaezia și din țările mai mici ale Asiei Centrale și de Vest. Aceste partide au scopuri conservatoare și doresc să mențină un status quo inegalitar, în care membrii unei oligarhii (și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
majoritatea partidelor din lumea a treia puteau fi definite ca aparținând acestui tip, deși între ele au existat variații mai mari decât între partidele liberal-democratice, autoritare egalitare sau tradiționale, unul din exemplele cele mai concludente fiind cel al Uniunii Naționale Africane din Tanzania (TANU). În toate aceste cazuri s-a pus accent pe "dezvoltare" și pe participarea populară, în esență de tip "mobilizator". Aceste partide au fost adesea conduse (și alcătuite) de lideri "carismatici". În anii '90, unele dintre aceste partide
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la o inserare limitată a membrilor partidului în comunitate. Astfel, asemenea partide sunt rareori cu adevărat "de mase", chiar dacă cifrele apartenenței partinice sunt ridicate. Partidele comuniste beneficiau de o apartenență partinică ridicată, și totuși s-au prăbușit. Unele partide populiste africane aveau un număr extrem de mare de membri, și totuși, adesea, sprijinul de care beneficiau era redus. Într-adevăr, apartenența partinică este uneori ridicată pentru a ajuta partidul să facă prozeliți în rândul populației. Ca rezultat, în aceste partide există o
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
creat, devin mai slabe. Cele trei grupuri de partide autoritare variază în funcție de măsura în care își propun să introducă scopuri noi și de măsura legitimității lor. Un partid populist precum PRI mexican este mai legitim, spre exemplu, decât majoritatea partidelor africane, iar diversele asociații legate de el sunt și ele relativ mai puțin dependente de acesta. În general, cu cât scopurile partidelor sunt mai "progresiste", cu atât dependența de asociații este mai mare, la niveluri de legitimitate echivalente, deoarece nevoia de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
singur partid impuse pe cale legală nu au existat doar în statele comuniste sau cvasi-comuniste precum Etiopia sau fostele colonii portugheze, care au adoptat pentru o vreme un sistem de guvernare în întregime marxist. Ele au apărut și în unele țări africane, conservatoare sau "progresiste", precum Zair și Malawi. În aceste cazuri, concepția partidului a fost uneori diferită de cea predominantă în țările comuniste în Malawi și Zair, fiecare cetățean era obligat să devină membru al partidului. În al doilea rând, sistemele
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unei interdicții legale, așa cum s-a întâmplat în Kenya, Zambia și Germania. Opoziția este reprimată și pot apărea fuziuni forțate între partide, precum în Germania de Est la sfârșitul anilor '40 între partidele socialist și comunist, și în unele state africane. Exemplul cel mai reușit de sistem cu un singur partid creat prin mijloace extraconstituționale este cel al PRI din Mexic, care a reușit să rămână o forță dominantă copleșitoare timp de jumătate de secol, fără ca țara să fie vreodată, legal
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din această zonă, celelalte patru fiind Birmania, Iran, Siria și Cuba. În timp ce în unele din aceste patru țări ar putea fi restabilit un sistem de partide pluralist, acest lucru este mai puțin probabil în cazul unui număr substanțial de țări africane din grup. Multe dintre acestea au avut o conducere pluralistă nereușită și de scurtă durată imediat după obținerea independenței: așa s-a întâmplat în Nigeria, Ghana și Sudan, ca să nu mai vorbim de Burkina Faso, Rwanda, Somalia, Togo și Zair. Cazul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partide în lumea a treia. Un număr de studii au avut în vedere "întoarcerea la democrație" din America Latină; vezi Transition from Authoritarian Rule, ed. G. O'Donnell, P. Schmitter și L. Whitehead (1986). Există de asemenea studii specifice ale partidelor africane sau asiatice privind anumite partide sau anumite țări; vezi Political Parties in the Third World, ed. V. Randall (1988) pentru o examinare a unui număr de cazuri importante. Capitolul 11 Partidele, alegerile și democrația directă Introducere Partidele sunt principala legătură
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
centrale. Într-o confederație, guvernarea centrală există doar pentru că statele membre sunt dispuse să o păstreze. Astfel, Parlamentul britanic este "suveran" și are un control absolut asupra diviziunii muncii între autorități în cadrul statului. Dimpotrivă, Organizația Națiunilor Unite și Organizația Unității Africane pot face doar acele lucruri pe care statele individuale sunt dispuse să le permită, atât timp cât acestea din urmă cooperează în acest sens. Din punct de vedere istoric, conceptul de "cale de mijloc" reprezentat de federalism a apărut într-o perioadă
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nu sunt federale sunt puternic centralizate, deseori ca rezultat al caracterului foarte autoritar al regimurilor de care sunt conduse, sau pur și simplu pentru că există un nivel scăzut al tradiției autonomiei locale, sau aceasta este chiar inexistentă. În multe țări africane și din Orientul Mijlociu, de exemplu, nu există autorități locale descentralizate, deși acesta este mai ales cazul fostelor colonii ale Franței sau Portugaliei decât al fostelor colonii britanice. Aceste state sunt prin urmare în mod evident mai centralizate chiar decât cel
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
organizații sunt mai mult decât alianțe convenționale; ele unifică statele membre într-o amplă varietate de domenii de politică publică. Mult mai slabe și adesea foarte divizate, dar aspirând totuși spre un rol politic important, sunt Liga Arabă, Organizația Unității Africane și Commonwealth-ul. Ideea de scop comun este rară în aceste organizații, în special în ultimele două acestea pot fi considerate ca un punct intermediar între modelul confederal și o formă de forumuri de discuție. Supranaționalismul și Comunitatea Europeană / Uniunea Europeană În
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
state comuniste estice au format un grup mult mai mare, deși nici în aceste cazuri nu au alcătuit o majoritate. În prezent există o oarecare redresare, dar încă anevoioasă. Legislatorii sunt de obicei de vârstă mijlocie, deși în forurile legislative africane sunt mai tineri decât în America Latină sau în Vest. Aceasta înseamnă că, în general, reprezentanții sunt aleși doar după ce au deținut o altă slujbă, adesea pentru mult timp (Blondel, 1973: 17-20) Profesia respectivă tinde să fie asociată clasei mijlocii. Există
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
De exemplu, parlamentarii britanici au dreptul să ia cuvântul în medie aproximativ o oră și jumătate pe an, în ciuda faptului că dezbaterile în Camera Comunelor se țin aproape zilnic; o situație asemănătoare este caracteristică și altor țări vest-europene. Membrii parlamentelor africane au chiar și mai puțin timp la dispoziție pentru a lua cuvântul în sala de ședințe, în timp ce aceia din parlamentele comuniste, cu excepția poate a reprezentanților polonezi și unguri în ultimii ani ai regimului, aproape că nu au avut nicio posibilitate
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Discutarea legislației ocupă cea mai mare parte a timpului în majoritatea adunărilor reprezentative; este adevărat, unele nu au niciodată dezbateri generale asupra politicilor, probabil ca rezultat al presiunii guvernului. Acest lucru este valabil în mod tradițional în cazul multor parlamente africane. Dezbaterile legislative Chiar dacă dezbaterile legislative constituie principala activitate în plenul camerei, este posibil să nu aibă loc prea multe dezbateri adevărate și să nu se poată face prea multe schimbări la textul propus de guvern, ca rezultat al acestor discuții
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
semnificativ; În multe țări din lumea a treia, dacă nu chiar în toate, au loc unele dezbateri, dar acestea privesc mai ales proiecte de lege de importanță relativ limitată; * În majoritatea sistemelor autoritare în care există legislative (Orientul Mijlociu, unele țări africane și statele rămase comuniste), legiferarea nu conduce la dezbateri în adevăratul sens al cuvântului liderii țin discursuri despre politicile guvernamentale generale. Odată cu mișcarea spre liberalizare care s-a petrecut în Europa de Est și în Africa Neagră la sfârșitul anilor '80 și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
astfel create pentru a se asigura de faptul că guvernarea obișnuită (compusă de obicei din personal administrativ) a dus la îndeplinire politicile conducătorilor militari. Această formulă, care a luat naștere în Birmania în 1962, a fost adoptată de multe state africane, precum Nigeria; a existat pentru o vreme și în Portugalia, după sfârșitul dictaturii în 1974. Aceste acorduri au fost variabile ca durată și succes (Blondel, 1982: 78-93, 158-73). Membrii guvernelor Formația socială și profesională În deceniile de după cel de-al
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Este discutabil dacă tipul de conducere unică este singurul "normal", în condițiile în care există destule exemple de conduceri duale care au rezistat timp de zeci de ani. Conducerea duală a fost prezentă în statele comuniste, în multe președinții autoritare africane în care există un prim-ministru, în cele câteva monarhii în care monarhul împarte conducerea afacerilor statului cu un prim-ministru, dar și în cele câteva țări semiprezidențiale liberale precum Franța, Finlanda și Sri Lanka. Cea din urmă a introdus un
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
precum India, Malaezia și Sri Lanka. Ele durează mai puțin decât regimurile comuniste, și chiar și mai puțin decât multe regimuri bazate pe conducerea unui președinte carismatic, indiferent dacă este sprijinit sau nu de un partid unic, ca în multe state africane Senegal, Coasta de Fildeș, Kenya și Zambia. Regimurile militare sunt trecătoare pentru că suferă de slăbiciuni structurale. Acestea le contrabalansează puterea, afectând capacitatea forțelor armate de a conduce guvernul în mod eficient. În plus, forțele armate nu pot asigura legături între
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
că regimurile militare pure rezistă numai perioade scurte de timp nu sugerează totuși că au dispărut motivele pentru care au apărut aceste regimuri. Uneori, procesul de "de-militarizare" are succes, ca în Mexic; pe de altă parte, în multe țări africane și asiatice nu s-a întâmplat așa. Începe astfel un nou ciclu, cu alte puciuri care pot avea loc în viitor, cel puțin atâta timp cât țara nu atinge un nivel de dezvoltare matură. CASETA 19.1 Apariția și dispariția conducerii militare
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unele părți din Asia. Totuși, puterea acestor partide asupra populației este de obicei mai mult aparentă decât reală, așa cum am văzut. Nici măcar partidele comuniste dezvoltate nu par să fi avut un efect profund asupra "mentalităților"; partidele unice alcătuite în țările africane sunt de obicei atât de limitate ca dimensiuni încât ating doar o mică parte a populației (care este în principal rurală). Astfel, doar în unele țări, mai ales în Commonwealth, modelul partidului mobilizator a fost cu adevărat reușit, cel puțin
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
o mică parte a populației (care este în principal rurală). Astfel, doar în unele țări, mai ales în Commonwealth, modelul partidului mobilizator a fost cu adevărat reușit, cel puțin câțiva ani după independență: Partidul Congresului din India și Uniunea Națională Africană din Tanzania sunt poate cele mai bune exemple de organizații care s-au bucurat în acea perioadă de un sprijin larg în rândul populației din țările respective. Mobilizarea competitivă din Vest Legătura dintre partid și popor poate fi directă și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de dezvoltare J.D. Barkan și J.J. Okumu, ed., Politics and Public Opinion in Kenya and Tanzania (1979) New York, NY: Praeger. P. Cammack, D. Pool și W. Tordoff, Third World Politics (1988) London: Macmillan. G.M. Carter și P. O'Meara, ed., African Independence: The First Twenty-five Years (1985) Bloomington, Ind.: University of Indiana Press. N. Chazan, R. Mortimer, J. Ravenhill și D. Rothchild, Power and Politics in Contemporary Africa (1988) Basingstoke, Hants: Macmillan. C. Clapham, Third World Politics (1985) London: Croom Helm
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
288, 291 și justiția, 356 și monarhul, 300 și partidele politice, 145, 180 și referendumul, 203 și sistemul electoral, 197 și Uniunea Europeană, 253 Olsen, J.S., 26, 28, 40 Olson, M., 31, 35 ombudsman, 270, 351, 358, 360-362, 394 Organizația Unității Africane, 245, 253 Ostrogorski, M., 142, 149, 160 Output-uri, 33, 63, 71, 276, 391 Oyediran, O., 340, 343 P Paige, G.D., 309 Pakistan, 24, 339 Panama, 95 Panebianco, A., 160, 394 Papua Noua Guinee, 95, 184 parlamente, vezi legislative (foruri), Parsons, T.
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
va spune ca inspirat: - Dă-mi bani sau orice altceva - nu-i dați ascultare; dacă în schimb vă cere ajutorul pentru alți nevoiași, nimeni nu trebuie să-l judece”. Iar această adversitate față de bani continuă și în secolele următoare. Conciliile africane din anul 345 și cel din Aquisgrana (789), considerau dezonorantă uzanța pretinderii cametei. Dacă sus-amintitele concilii au interzis oamenilor Bisericii împrumutul cămătăresc, în perioada succesivă interdicția a devenit absolută și generală pentru toți creștinii. De ex. [Decretul lui] Gratianus socotea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
membru de-al Lui din inima noastră săvârșim o minciună. E ca și cum am voi să-l împărțim pe Cristos. Noi trebuie să ne împărtășim cu Acela pe care Sf. Augustin (+430) îl numea 'Cristos total'. «Dacă într-adevăr, continuă sfântul african, veți primi cu demnitate ceea ce aparține Noului Testament, aceea prin care sperați moștenirea veșnică, observând porunca cea nouă de a vă iubi unul pe altul, veți avea viață veșnică în voi... Având deci viața în El, veți fi împreună cu El
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]