3,337 matches
-
put să povestim pe rând toate câte ni se întâmplaseră în aceste luni din urmă, eu despre greutățile și succesele mele profe sionale și despre noua mea legătură, ce urma să pună cât de cât puțină ordine în viața mea agitată... Mihai mă ascultă cu atenție și apoi îmi povesti la rândul său despre importanța pe care o avea pentru dânsul, pentru liniștea și seninătatea lui sufletească, faptul de a fi scris și de a scrie în continuare aceste lucrări de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
imediat la dânsul așa cum era, îmbrăcat, căci are să-i comunice ceva de foarte mare importanță. Puțin cam mirat, Mihai se execută... Străbătu odăile și culoarele care-l separau de biroul direcției și intră. Înăuntru, alături de George Oprescu, cam palid și agitat, se aflau doi ofițeri de miliție în civil, care îl arestară... Toate aceste amănunte, precum și aproape tot ce va urma de acum încolo au fost culese de familie de la colegii de la institut, precum și de la deținuții eliberați din beciurile Prefecturii unde
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
avut un dialog scurt cu femeia și a primit niște bani pe care i-a introdus rapid, cu o dexteritate deosebită, în buzunarul de la spate al pantalonilor. Printr-o mișcare de translație prezentând evidente riscuri specifice profesiunii, pisica tulburată și agitată a trecut fără voia ei în brațele călăului. Femeia s-a strecurat în curte, a închis poarta și a tras zăvorul, ceea ce voia să semnifice faptul că afacerea s-a încheiat, iar mai departe fiecare să-și vadă de treaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la Reprentanta firmei Multitrade Limited. Este căsătorit și are doi copii reușiți: - Andreea, căsătorită, Marin - medic oftalmolog, care un copil Andrei 7 ani. - Țurcan Cristian Dragoș - inginer și economist relații economice internaționale care este om de afaceri. După o viață agitată, în care a parcurs toată ierarhia domeniului respectiv, ajungând director la foarte mari Centrale industriale românești sau străine, cu multă muncă dar și cu mari satisfacții, se pensionează în anul 1999. Deși locul de muncă și de trai este tocmai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93335]
-
care notau conștiincios, pe același tip de blocnotes, indicațiile de la tribună. Zeci de miniaturi, demne de o expoziție. Își freacă mâinile de bucurie: le-a făcut-o! Dorin și Mircea. Umorul și rezistența (sau disidența?!) la români. * Primesc un telefon agitat: — Vino repede, a înnebunit Octav! Fii atentă, a pus portretul lui Ceaușescu pe șina de tramvai... — Și ce dacă, întreb candid. — Văd că ai înnebunit și tu! Păi nu știm încă dacă... Vorba aceea... Închid telefonul și mă întreb oare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și mitingul pentru Monica, dar m-am plictisit să bat apa în piuă. Iartă-mă, prietene, cred că te-am zăpăcit complet cu textul ăsta haotic. Poate că tu așteptai un eseu savant de la mine, dar eu sunt un om agitat - mai bine zis, „un om revoltat“ - și am atâtea pe cap. Știi, de când am împlinit șaptezeci de ani, sunt foarte solicitată, în viața mea totul e pe dos, Germania mă primește cu surle și fanfare, confrații români cu o oarecare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
zona nealterată de scamă, fețele oamenilor - serioase, preocupate, impor tante. Strada se făcea din ce în ce mai mare, de parcă și-ar fi apropiat ochiul imens de celalalt ochi, mai mic și cu o scamă în el. Întreaga navă devenise minusculă, înghițită de oceanul agitat și multicolor. Se izbi de parbrizul unui Rover ce trecea în mare viteză, fu proiectată într-un indicator pe care scria „ONE WAY“ și de-acolo căzu pe căldarîm. Pe parbrizul Rover-ului rămăseseră cîteva picături roșii și, la cîțiva centimetri
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
numai exterioară, n-ar fi decât un efect de perspectivă, dovadă că n-o prețuim decât după ce ne-am îndepărtat de ea, și cu cît ne-am îndepărtat de ea mai mult, între copilărie, zic, și între tinerețe, tinerețea tumultuoasă, agitată, adeseori tulbure și presărată de tot felul de primejdii, adolescența ne apare, în cele mai multe cazuri, ca epoca cea mai senină a existenței. E fără trecut, căci copilăria e prea aproape de ea pentru a exercita vreo influență asupra-i, fără trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
asigura o viață prosperă și o glorie durabilă, poziția sa centrală între Carpați, Nistru și Dunăre, importanța strategică a așezării sale, în mijlocul colinelor care-l adăpostesc, fertilitatea și bogăția regiunei, încântătoarea frumusețe a locurilor, el n-a cunoscut totuși, în agitata-i existență, decât o strălucire îndoielnică și de scurtă durată. Așezat pe unul din cele mai înalte podișuri, la încrucișarea marilor drumuri care, străbătând Moldova, legau Răsăritul de Apus, Polonia de gurile Dunărei, Țarigradul de unele ținuturi apropiate de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în trecutul lui bogat. Să nu ne înșelăm însă... Istoria nu se repetă întotdeauna. Sunt lucruri care se întâmplă o dată, o singură dată. În istoria civilizației umane, Renașterea, de pildă, a fost un fenomen unic, definitiv. După epoci tulburi și agitate, viața s-a mai reînnoit adeseori; în împrejurări asemănătoare se va mai reface și de acum înainte. Înainte de a-și fi epuizat toate rezervele de energie și de credință, omenirea va reîntineri de multe ori. Minunata înflorire a gândirei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
convins că un om "normal", psihic și moralmente normal, adică bine echilibrat în toate, moderat, decent, prudent, nu poate fi sau deveni un bun ziarist). E adevărat că, în ce mă privește, înclinația aceasta precoce n-a însemnat mare lucru. Agitată și discontinuă, cariera mea de ziarist nu contează. Mai ales că, oricât loc a ocupat în viața mea interioară, ea n-a format în cea publică, aproape niciodată, câmpul principal al activității mele. N-aș putea spune același lucru despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
venit însă vremea să le aruncăm crudul adevăr în față. Iar adevărul e că suntem o țară în care oamenii se spală pe cap cu detergent. Vorba fostului ministru de Externe: iam făcut! (2007) Pumnul și palma Femeia se îndreaptă agitată spre scenă, cu o hârtie făcută sul, în mână. Zice ceva de faptul că a fost nedreptățită și că no ajută nimeni, deși are și un copil handicapat. Domnul de pe scenă, cu geacă portocalie, se lasă pe vine și îi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mod de-a crea suspansul. Și ce suspans! Cam ca la Reve lion, „la cumpăna dintre ani“. Ba mai mult, întocmai ca la respectiva cumpănă, Realitatea TV a dat și scurgerea ultimelor secunde. Când a venit momentul epocal, șampania, deși agitată bine înainte, a făcut doar un mic fâs. În vremea asta, românii erau pe la terase, scoși din case de prima zi de caniculă, și își ciocneau halbele de bere. (2009) Cotcodăceala politică Când am avut la un moment dat ocazia
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care s-a sfărmat vizibil precum un glob de sticlă pe care nu-l mai poți recupera vreodată.” Carlina se așeză pe marginea unui pat, frecându-și genunchii cu palmele ca și când ar fi durut-o. Noaptea îi fusese somnul cam agitat, dar spre ivirea zorilor îl visă pe Nicky militar, într-o imagine clară, alergând unul către altul și îmbrățișându-se. Răsuflarea i se acceleră prin somn, devenind inegală și se trezi strigând: „Băiatul mamei!” Visul îi fusese de scurtă durată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cap și aproape strigând: - Sunt un idiot! Un prost...am pierdut! Incredibil, dar adevărat! Toate pierderile aceste se datorau încrederii, curiozității și speranței că nu va fi învins. Masa la care jucase acum i se părea o mare întinsă și agitată în care nu exista ceva de care te puteai agăța pentru a te salva. Era cuprins de un acces de furie, umblând de colo-colo. Cuprinzându-l deznădejdea, Alin simți că ar putea fi primejdios. Nu era nimeni în jurul lui care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
singur înseamnă că îți lipsește ceva absolut, iar el știa exact ce anume îi va lipsi așa de mult. Nici farmecul vieții, nici cei din jurul tău nu pot săți înlăture acel profund sentiment. După ce făcuse această descoperire se simțea mai agitat ca înainte. Capul îi zvâcnea de durere. - Mamă, te rog fă-mi și mie un ceai. - Da. Tocmai îmi făceam și mie unul. Cel mai indicat este cel de mentă cu mușețel. Te liniștește cel mai tare. Carlina mai adăugă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o adresă la o locuință spațioasă, să vizitezi și să te afli uneori în locuri frecventate de lume bună, să poți arunca priviri unor domnișoare pe măsură și să îți saluți prietenii. Poate era pentru prima oară, după toate trăirile agitate, când le cântau sufletul și tinerețea. Cu ambiție și perseverență își împlinise multe vise și speranțe. Acum, după mulți ani, aveau voie să nu se mai gândească nici unul, nici altul la amintiri veștede, la învălmășagul de temeri cu care se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
destinul artistic: „Merită văzut - nu comentat”. Cel mai atent observator rămâne criticul de artă Radu Ionescu, ale cărui bogate prezentări înglobează relevant trăsăturile temperamentale ale pictorului Viorel Huși, îi periodizează creația și descrie aspectele majore ale lucrărilor sale: „temperamentul sau agitat, continuu neliniștit, impermeabil impulsurilor sau acțiunilor dinafară, chiar când acestea îi corespund structural” (p. 59); anul 1940 este de răscruce în structura psihică și în viziunea artistică, cănd „liniilor scurte, viguroase, nuanțate, le ia locul linii scurte, drepte, egale, acoperind
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fie pradă unor astfel de concepții... Treaba ei! strînge Vlad din umeri. A, apropo, tresare el, a sunat de cîteva ori o doamnă din oraș. Te-a rugat să-i telefonezi imediat ce vii aici. Am notat numărul ei. Părea tare agitată. Indiferent, ce naiba mi se mai poate întîmpla?! formez numărul notat pe hîrtie și cer interiorul notat acolo: 604. Da, aud o voce stinsă, de femeie. Sărut mîinile, bună seara! spun. Vă rog să mă iertați! Mi s-a spus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încurcată. Tu ce părere ai? Urmează un moment de tăcere încordată, și inima începe să-mi bubuie. O, Doamne. O, Doamne. Poate că o să... Poate că are de gând să... — A! Domnișoara de onoare! Vicarul vine în întâmpinarea noastră ușor agitat și Luke și cu mine tresărim. Pregătită să porniți spre altar? — Ăă... cred că da, spun, conștientă de privirea lui Luke fixată asupra mea. Da. — Foarte bine! Haideți înăuntru! îi spune vicarul lui Luke. Doar nu vreți să scăpați momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-o cu mine. Uite! Janice deschide dosarul și începe să răsfoiască diverse fotografii laminate cu femei care arată de parcă ar fi fost machiate în anii ’70. — Uite, stilul ăsta se cheamă Regina balului, e pentru o fată mai tânără, zice agitată. Uite, aici avem Mireasa Primăvară Radioasă, cu rimel rezistent la apă... Sau, uite, Cleopatra, poate vrei ceva mai expresiv! — Super! zic cu voce abia auzită. Poate ne uităm pe ele atunci, mai aproape... Să creadă Janice c-o s-o las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
adaug și izbucnim amândouă în râs. Ajung la La Goulue la ora unu fix, dar Elinor încă nu a venit. Sunt condusă la masă și cer un pahar de apă minerală, să am ce face până apare. Locul e foarte agitat, cum e mereu la ora asta, plin de femei foarte elegante. În jurul meu e pălăvrăgeală de bonton, strălucire de dinți și bijuterii scumpe, și profit de ocazie ca să trag cu urechea fără cea mai mică jenă. La masa de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
privirea și îl văd pe fratele lui, Randall, traversând etajul, spre noi. Mă întreb pentru a mia oară cum naiba de Randall și Danny au ieșit atât de diferiți, din aceiași părinți. Danny e slab ca o scobitoare și mereu agitat, Randall umple perfect costumul la două rânduri și are mereu pe față aceeași încruntătură dezaprobatoare. — Bună, Daniel, zice și mă salută din cap. Becky. — Bună, Randall, zic și îi trântesc un zâmbet, sper cât mai natural posibil. Ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Marino? În curînd voi avea un articol în Scînteia . Ca și la Bacău, aici înseamnă o reducere la tăcere a cîrtitorilor. </citation> (41) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”11 aprilie 1969”> Dragă Costică, În seara aceasta, venind acasă, agitat, ros de îndoieli și presimțiri tulburi, găsesc în cutie epistola ta. O vagă speranță a încolțit în mine, dar vestea privitoare la carte m-a descumpănit mult mai tare decît îmi închipuiam . Presimțirea, pe care o înlocuiam cu iluzia vană
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
A urmat, din cauza slăbirii, o gripă, cu zece zile de stat în casă. Starea alergică ce-o aveam din vara trecută s-a accentuat puțin, după intoxicație, așa că îți dai seama că trebuie să devin mai metafizic, și mai puțin agitat. Și e greu să fii mai metafizic aici, în urbea culturii, unde sunt mulți inculți și impostori, atmosfera fiind de continuă încordare și luptă. Eu, care voiam să mă retrag pentru o vreme din publicistică, trebuie să constat că numai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]