10,591 matches
-
înălță capul, oftând. Contemplă umbrele lungi ale copacilor pe pajiște, tufele de arcoantus pline de flori albastre. Totul în jurul lui răspândea atâta seninătate... O rază de soare se strecură printre frunzele platanului și îi lumină mâinile sprijinite pe masă. Câteva albine bâzâiau în jurul lor. — Sunt obosit, șopti. Se gândi la fratele său, care nu voise să-i vorbească. Îl durea refuzul lui dictat de ranchiună. Valerius ar fi vrut să-l ucidă pe Vitellius acolo, în pulvinar, dar Antonius îl împiedicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se lăsa și se descrețea, umbrind imaginea sa rece și bățoasă. Fiica lui Malhotra se arsese în asemenea hal că devenise prea neagră pentru un mariaj rezonabil, iar apa, dacă se întâmpla să curgă la robinet, împroșca și opărea tot. Albinele zburau îmbătate de nectarul care se alcoolizase; polițiștii dormeau toată ziua în crângul de bananieri, judecătorul din oraș mituise un funcționar de la Imigrări și plecase la fratele său din Copenhaga. Străinii cu autocarele lor făcuseră stânga-mprejur și se duseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din cap, întrebându-se ce se-ntâmpla cu ei. S-o atace pe mama ermitului! Ce le venise? — Baba, de ce suntem câteodată așa agresivi și lacomi, iar alteori suntem bucuroși doar să stăm sub copacul tău? — Într-una din zile, albina zumzăie mai tare, iar într-o zi cu ploaie stă în liniștă în stupul ei, le răspundea Sampath. Deși nota plin de religiozitate tot ce auzea, spionul încetase să mai încerce să-l înțeleagă pe Sampath. Cu cât vedea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
transparente ițindu-se ridicol de sub carcasa lui dură ca o scoică; părea o dovadă vizuală a absurdității propunerii tatălui său. Treptat, se calmă. Cât erau de frumoase insectele acestea din jurul lui, cât de incredibil de frumoase: fluturi uriași, împodobiți cu generozitate, albine cu limbi lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dădea de bănuit, spionul încerca să nu o piardă din ochi pe Kulfi, dat fiind că uneori o pornea la-ntâmplare, alteori cu țintă precisă în sus pe coasta dealului, dovedind cam tot atâta preocupare pentru menținerea drumului cât o albină. Kulfi începuse să se simtă puțin plictisită de ceea ce găsise până atunci în pădure. Căută sub o piatră, lângă un arbore cu lalele, de-a lungul unui pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
De G. Coșbuc Ieri vedeam pe luncă flori... Mândri fluturi zburători, Și vedeam zburând albine! Ieri era și cald și bine. Azi e frig și nori și vânt, Frunzele cad la pământ, Florile stau supărate, Veștejesc de brumă toate. Ieri era frumos pe-afară Ca-ntr-o caldă zi de vară. Azi e toamnă pe
ZILE DE TOAMNĂ. In: POEZII PENTRU CEI MAI PICI COPII by G. Coşbuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/315_a_600]
-
-mi dau seama că dialogul ei, atât de direct, era foarte alert, și că tocmai de aceea era plătită. Fielding spusese că Doris e o prințesă evreică. Fără îndoială că o puteai privi ca pe o mică minune, o adevărată albină din Africa de Nord, cu un ten satanic, cu ochi negri și fierbinți, cu o gură de foc, gata să sfâșie... Doamne! Nu e de mirare că se uita așa la mine. Probabil că nu îți poți stăpâni o asemenea privire. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în retragere - dar în toată acreala și electricitatea din atmosferă se făceau simțite fărâmele unei veselii disperate. Pe terasa Martinei sunt o mulțime de flori, în ghivece, hârdaie, în console. Flori mari, flori mici, roșii, albastre, cărora le dădeau târcoale albine grase, cu armuri la fel de bogate și strălucitoare ca pietrele întunecate de pe fundul râului. Metalice, superdinamice, aceste ființe de joasă înălțime roiau în jurul meu ca niște demoni complici, atât de grei încât, atunci când planau, păreau să atârne de fire invizibile. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
micile lor filme, jucând totodată în ele, și porumbelul trăiește într-un ritm rapid. E firesc să prefere mâncarea rapidă. Viața unui oraș se desfășoară pretutindeni. Viespea murise. Acul ăla fusese ultimul ei cartuș. Muștele au momente de amețeală și albinele au probleme cu băutura. Ulcerul psihosomatic și colesterolul fac ravagii printre prihori. Pe alei, câinii își scuipă plămânii tușind de atâta fumat și drog. Florile gârbovite suferă în straturile lor noroioase din cauza durerilor de spate și a calviției, din cauza stresului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vreo ruină, va plânge iar o cucuvea; Pe urmă, nu va mai fi timp... voi fi uitatul muncitor; Va fi și pentru mine lumea un fenomen întîmplător... Despre iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi, Poate-n oglindă vreo albină compătimind se va lovi- Plângând în zori cu fața în soare mă voi simți fără de rost, Mă voi gândi la toată jalea poeților care au fost... Un corb va trece peste casă și iarba mă va îngheța, Orașul, prin ninsoare
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
muncind pe ogoare; o vedem în fabrici și uzine meșterind la banc, mașină sau război; o vedem peste tot; ea învățătoarea omenirii, cea fără de care flacăra oricărei patrii s‐ar stinge, ea este și maică a pământului românesc”. ( Din revista „Albina” nr. 3 , martie 1984 ). * „Omagiu mamei“ se intitulează și tableta semnată de preotul Anton Frunză și publicată la 21 ianuarie 2001, ca meditație pentru fiecare. S‐o lecturăm ! „De când m‐am despărțit de sat și de casa părinților,nu mi
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
balansându-se regește, cu mișcări domoale, asemenea copacului. Nici măcar în grădina Cerkasovilor nu se afla vreun copac pe măsura frasinului și nici un leagăn care să se compare cu acesta. Ceața era azi rară, soarele cald și aerul vibra de bâzâitul albinelor, ce-și cedeau de treburile lor. Iată: un fluture scânteiază și fâlfâie din aripi printre săgețile de lumină ce străpung umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un țipăt. A ieșit afară să se uite, dar nu a văzut nimic. La următoarea lor plimbare Elfrida l-a lăsat s-o țină de mână. La următoarea s-a lăsat sărutată. Iar la următoarea, într-un bâzâit puternic de albine, i-a permis - și lui dar și ei înseși - un al doilea sărut. Un timp n-a vrut să meargă mai departe, dar în cele din urmă l-a lăsat s-o alinte. Mâinile lui au mângâiat-o, la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost îndepărtat de Dumnezeu ca sa nu mai fie murdărit cu răutatea omului. În legenda „Slujba Vântului” se povestește cum vântul trimis de Dumnezeu a spulberat pânză groasă a unui păianjen care dorea să umbrească Pământul. În legenda Ariciului și a albinei se subminează atotînțelepciunea divină care se presupune că ar fi apelat la inventivitatea ariciului care a contribuit involuntar la modelarea lumii. Atribuirea tuturor acestor categorii organice câte un sens divin demonstrează o importantă caracteristică a spiritualității poporului român și anume
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
nostru în atâtea nemiloase încercări. Pentru că-i întărit, iertat și cu calea arătată odată cu botezul. Toate celelalte sunt doar alegere în vâltoarea clipelor. La capătul drumului, coborârea se închide în palma Lui. Prisăcarul așteaptă întotdeauna, răbdător, îndurător, întoarcerea norodului de albine... Nu am, totuși, încă în mine starea de rugăciune. Nu simt în mine, profundă, smerenia încât să mă rog Domnului cu toată încrederea devoțiunii. Rugăciunile mele au încă, chiar în pura lor sinceritate, fața unui târg pe care încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici curată, nici necurată. Nu ai nevoie de ele... Descurcă-te cum poți...”. O perioadă Oliver s-a descurcat cum a putut. Apoi a apărut ispita. Mai Întâi femeia-șarpe, apoi femeia-girafă, atrase de eflorescența lui sălbatică și de zumzetul de albine, au Început să-i dea târcoale. Oliver n-a zis nimic când a venit femeia-șarpe și i s-a Încolăcit, urcându-se, pe trup. Alunecând, solzii ei, destul de aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l Înfierbîntă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui galben-verzuliu, așezându-se Încet pe frunze, pe flori și ramuri. Chiar și apa râurilor fusese afectată de pistrui. Privind la cele ce se-ntâmplau, Oliver Își frământa În poale mâinile de teamă. Și peștii, și broaștele, albinele și buburuzele, furnicile și lăcustele cu cap de cal verzui ce săreau de pe un fir de trifoi pe altul se pricopsiseră, desigur, fără vina lor, fie pe solzi, fie pe aripi, pe mandibule sau labe sau alte părți ale pământescului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această melodie, dar de pe buzele-i Întredeschise, de data asta, ieși ceva ce semăna c-un chițcăit sau scâncet. Tocmai atunci Începu să bată toaca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vin și zile mai frumoase și, la poarta timpului bate încet-încetinel, delicatul clopoțel. Radu: Cine e? Prezentator: E gingașul ghiocel care anunță negreșit: Primăvara a sosit!” Alina: Oare vine singurel? Prezentator: Nicidecum, el aduce după sine, flori și gâze și albine Și aduce o scrisoare de la păsări călătoare. Care-anunță, că în zare vor să vie, rândunele, pițigoi, sturzi berze și cintezoi. Rândunica: Bun găsit! lată-ne, noi am sosit din alte zări de soare pline dar și pe-aici e cald
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În cazul în care avem în astral probleme cu obținerea unei clarități mentale optime, este indicat să nu consumăm alimente înainte de demararea procesului de decorporalizare (cu excepția unui pahar cu apă în care a fost dizolvată o linguriță de miere de albine sau de glucoză lipsa alimentelor solide în tubul digestiv va mări gradul de claritate mentală); 2. CAMERA DE DECORPORALIZARE - recomandăm utilizarea unei camere cu pereții din materiale naturale, lipsită de aparatură generatoare de câmpuri electromagnetice (televizoare, frigidere, telefoane mobile, cabluri
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Litere, în amfiteatrul cel mare, care cuprindea atâția elevi, sau de două ori pe atâția ai clasei a II-a, câte licee erau în țară. Sumedenie! Un zgomot, de-ai fi zis că te afli într-un uriaș stup de albine. Și toți elevii vorbeau odată... Parcă erau strânse la un loc cinci, șase clase! La ora 8 și 10, gălăgia încetă ca prin farmec! Intrase profesorul. După ce ne dete câteva instrucțiuni, luă creta și scrise subiectul pe tablă: O poveste
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
întrucât de-a lungul vieții vei întâlni indivizi care vor considera că afinitatea cu anticii e semnul că ești un bărbat cult. Va trebui să le înfrunți înțepăturile cu stoicism, crede-mă că este pentru binele tău. E adevărat că albinele din grădină transferă polenul fără a face deosebire între flori, însă n-o să găsim dalia încrucișată cu delfinium sau geranium cu gențiana. De ce? Pentru că sunt atât de diferite în esența lor. La fel și băieții. Fiecare are felul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le culege din jurul pantofilor uzați ai lui Noble realizează că nu lui îi fuseseră adresate vorbele, ci unei mici făpturi de pe plantatorul din fața lor, ale cărei petale strălucitoare sunt colorate galben cu roșu. — Ophrys apifera, cunoscută sub denumirea de Orhideea Albină. Da, draga mea, tu ești aceea. Cu alcătuirea ta de albină femelă grațioasă, cu parfumul tău incitant. Destul de bună ca să-l ademenească pe bietul bondar, lovit de pasiune. Destul de frumoasă ca să-l atragă iremediabil. Noble se apleacă spre Jonathan, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui îi fuseseră adresate vorbele, ci unei mici făpturi de pe plantatorul din fața lor, ale cărei petale strălucitoare sunt colorate galben cu roșu. — Ophrys apifera, cunoscută sub denumirea de Orhideea Albină. Da, draga mea, tu ești aceea. Cu alcătuirea ta de albină femelă grațioasă, cu parfumul tău incitant. Destul de bună ca să-l ademenească pe bietul bondar, lovit de pasiune. Destul de frumoasă ca să-l atragă iremediabil. Noble se apleacă spre Jonathan, care adună cioburile de pe podea. Noi nu ne-am născut, domnule Bridgeman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
artificial, pentru exotic, pentru bizar. Dar când am realizat că imaginea mea ca estet în proprii mei ochi nu ducea la nimic bun, am intrat la clasă. Așa am ajuns aici. Iată-mă. Își întoarce atenția din nou asupra Orhideei Albină, mângâind cu afecțiune petalele care imitau atât de bine insecta. — De ce să ne luptăm pentru naturalism? Asta era întrebarea noastră. Arta adevărată nu se dezice niciodată. Bridgeman, de ce-mi spune domnul Hoggart că nu este prea încântat să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]