4,504 matches
-
a voinței de Unire cu România. La mijlocul lunii noiembrie situația din Timișoara se complică și mai mult. În baza unei Convenții Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia retrasă la nord de râul Mureș. Teritoriul evacuat trebuia ocupat de forțele aliate. Pe acest temei, unitățile militare sârbe intră în Banat și la 14 noiembrie 1918 ocupă Timișoara. Comandamentul sârb preia administrația militară, dizolvă Gărzile naționale, iar mai târziu preia și administrația civilă. În 1919 Banatul a fost împărțit între România și
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
cu puțin timp înainte de moartea sa, Athanaric a fost primul rege barbar care a vizitat capitala Constantinopol. A încheiat un tratat de pace cu noul împărat Teodosie cel Mare (Flavius Theodosius), tratat prin care a obținut pentru vizigoți statutul de aliați oficiali ai imperiului. Astfel, poporul nou colonizat a primit o autonomie cum nu fusese niciodată permisă popoarelor supuse de romani. La câteva săptămâni a survenit decesul regelui vizigot, însă tratatul bilateral a rămas în vigoare până la moartea împăratului Teodosie, în
Athanaric () [Corola-website/Science/302053_a_303382]
-
Moldova și în Cetatea Neamțului. Domnitorul se afla în scaun de numai un an și pusese biruri și pe mazili (boieri fără funcții publice), motiv pentru care mulți dintre aceștia îi doreau sfârșitul. Trupele austriece și ungurești, împreună cu trupe moldovenești aliate, au jefuit târgurile aflate în calea lor. Domnitorul Mihai Racoviță, neavând bani să plătească mercenari și dispunând numai de o gardă de oameni credincioși, ""se mutase în Cetățuie, și nici acolo în Cetățuie nu mâne, ce, mâne câte la un
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
Europei și a forțele sale militare au început lupta împotriva Uniunii Sovietice, aproape cucerind capitala sa, Moscova. Cu toate acestea, înfrângerea în bătălia de la Stalingrad și în Bătălia de la Kursk a devastat forțele armate germane. Acest lucru, combinat cu debarcările aliate occidentale în Franța și în Italia, a dus la un război care a epuizat forțele armate ale Germaniei și a dus la înfrângerea Germaniei în 1945. Italia a fost condusă de dictatorul fascist Benito Mussolini, în numele Regelui Victor Emanuel al
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
a Armistițiului Moscova, pe 19 septembrie 1944. Conform termenilor de armistițiu, Finlanda a fost obligat de a expulza trupele germane de pe teritoriul finlandez, care a dus la Războiul Laponia. În 1947, Finlanda a semnat un tratat de pace cu Puterile Aliate. Slovacia a devenit independenta în 1939, după separarea Cehoslovaciei, ca un stat aliat Germaniei Nazista. A luat parte la invadarea Poloniei pentru a recâștiga teritoriile rapițe de Polonia în 1938 și cele oferite acesteia în 1922, care erau contestate de
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
Articol principal: Statul Independent Croat Serbia pro-nazistă a fost guvernata de generalul Nedici. In august 1942, Belgradul a fost declarat "judenfrei" ("curățat de jidani"). A fost un protectorat italian pana la capitularea Italiei în 1943, când Muntenegru a devenit stat aliat Axei. Articol principal: Regatul Albaniei (1943 - 1944) Articol principal: Statul Elen (1941-1944) A fost un teritoriu guvernat de ruși din fostul teritoriu al Uniunii Sovietice ocupat de Germania Nazista. Articol principal: Republica Lokot Articol principal: Franța Vichy Dupa capitularea Italiei
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
ai Consiliului, alegerile cu Consiliul judecătorilor Curții Permanente și controlul bugetului. În practică, Adunarea devenise forța de coordonare generală a activității Societății. Consiliul Societății funcționa ca un organ executiv care controla activitatea Adunării. Consiliul era compus din reprezentații principalelor puteri aliate (Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia) și din patru membri nepermanenți aleși pe termene fixe. Primii patru membri nepermanenți ai Consiliului au fost Belgia, Brazilia, Grecia și Spania. Structura Consiliului a fost, ulterior, schimbată de mai multe ori. Numărul membrilor nepermanenți
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
fost primul membru fondator care s-a retras (14 iunie 1926), iar Haiti a fost ultimul (aprilie 1942). Irak, alăturându-se în 1932, a fost primul membru al Societății care fusese anterior mandat al Societății Națiunilor. După sfârșitul Primului Război Mondial, puterile Aliate se confruntau cu problema eliminării fostelor colonii germane din Africa și din Pacific și a câtorva provincii ne-turcești ale Imperiului Otoman. Conferința de Pace a adoptat principiul că aceste teritorii trebuie administrate de diferite guverne în numele Societății - un sistem
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
de la 15 noiembrie 1920 la 1 septembrie 1939. Urmările Primului Război Mondial înregistrează și multe dispute lăsate să fie rezolvate între națiuni, inclusiv poziția exactă a granițelor naționale și care regiuni se vor alipi țării. Majoritatea acestor probleme erau tratate de Puterile Aliate victorioase în instituții precum Consiliul Suprem Aliat. Aliații obișnuiau să se ocupe numai de aspectele deosebit de dificile. Asta însemna că, în primii trei ani din 1920, Societatea a jucat un rol nesemnificativ în rezolvarea crizei care a dus la izbucnirea
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
1921, Societatea și-a anunțat decizia; insulele vor constitui o parte din Finlanda, dar cu asigurarea protecției locuitorilor, inclusiv a demilitarizării. Cu acordul reticent al Suediei, acesta a devenit primul acord internațional european încheiat în mod direct prin intermediul Societății. Puterile Aliate au ridicat problema Sileziei Superioare la Societate după ce nu au reușit să rezolve disputa teritorială. După sfârșitul Primului Război Mondial, Polonia avea pretenții teritoriale asupra Sileziei Superioare, care făcea parte din Prusia. Tratatul de la Versailles recomanda un plebiscit în Silezia Superioară pentru
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Societății a stabilit o comisie de investigare. Comisia a decis să cedeze teritoriul Memel în favoarea Lituaniei și să-i ofere regiunii drepturi autonome. Convenția din Klaipėda a fost aprobată de Consiliul Societății pe 14 martie 1924 și. apoi, de Puterile Aliate și Lituania. Republica Hatay a fost o entitate de tranziție politică care a exista oficial din 7 septembrie 1938 până pe 29 iunie 1939 pe teritoriul sangeacului Alexandretta sub Mandatul francez pentru Siria. Pe 29 iunie 1939, statul a fost anexat
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
internaționale impuse printr-o acțiune comună.” O mare parte din timpul și efortul Societății Națiunilor a fost dedicat acestui scop, deși guvernele membrilor acesteia erau sceptici că o asemenea dezarmare vastă poate avea succes sau nici nu era dorită. Puterile aliate erau, de asemenea, obligate, conform Tratatului de la Versailles, să încerce dezarmarea, iar restricțiile de armament impuse asupra țărilor învinse au fost descrise ca fiind primul pas către o dezarmarea mondială. Pactul Societății Națiunilor impunea Societății misiunea de crea un plan
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
unui alt război mondial. Au existat mai multe motive pentru acest eșec, multe fiind legate deficiențele generale din cadrul organizației. În plus, puterea Societății a fost diminuată de refuzul Statelor Unite de a se alătura. Originile Societății ca organizație creată de Forțele Aliate ca parte a inițiativei de pace pentru a pune capăt Primului Război Mondial a fost privită ca „Liga Învingătorilor”. Neutralitatea Ligii avea tendința de a se manifesta ca o nehotărâre. Era nevoie de un vot unanim din partea a nouă, ulterior cincisprezece, membri
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
marginile de sud și de nord ale continentului Antarctica . Atunci când biologii privesc vietățile, ei observă că acestea aparțin unor grupuri care au ceva în comun. Charles Darwin a explicat că aceast lucru urmează firesc dacă ""admitem paternitatea comună a formelor aliate, împreună cu modificarea lor, prin variație și selecție naturală"". De exemplu, toate insectele au în comun un plan de organism de bază, al cărui dezvoltare este controlat de gene de reglementare de bază. Ele au șase picioare, au părți dure pe
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
Temistocle, uitând de vechile dușmănii politice, admite ca Aristide și Xanthippos să fie rechemați și numiți în posturi de conducere militară. Pe când Xerxes se mai afla încă în regiunea Hellespontului, unele cetăți din Tesalia au trimis un mesaj comandamentului suprem aliat cerând ca să trimită ajutoare grabnice pentru apărarea pasului de la Tempe. Acest ajutor a fost trimis dar, când comandanții militari și-au dat seama că armatele lui Xerxes puteau ușor ocoli valea Tempei și coborî prin alte trecători, au renunțat la
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
din Pelopones, majoritatea arcadieni, din focidieni, tebani, locri și alții era deținută de Leonidas, susținut de o gardă personală de 300 de spartani. Cum trupele terestre ale perșilor și cele militare oprau în strânsă cooperare, era necesar ca și flota aliată să întâmpine corăbiile din flota lui Xerxes. Grecii au opus flotei inamicului un număr de 324 trireme și 9 pentecontere, dintre care 200 de trireme erau ateniene. Punctul de stațiune al flotei grecești era Artemision, un promontoriu în nordul Eubeei
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Atena odată cu flota sa care a ancorat la Phaleron. Orașul era părăsit. Asediul Acropolei a durat nu mai puțin de 2 săptămâni. Toți cei refugiați acolo au fost uciși, iar templele jefuite și arse (sept 480). După căderea Acropolei grecii aliați au ținut un Consiliu de război în care s-a hotărât apărarea Istmului de Corint, ceea ce însemna abandonarea Eginei, a Salaminei, unde se găseau refugiați atenieni și megarieni. Temistocle a hotărât să împiedice cu orice preț punerea în aplicare a
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
la războiul din 1877-1878 în modul cel mai activ și mai onorabil, ea a adus servicii de seamă acțiunii militare dusă în comun. În timpul cât s-au purtat lupte, România a avut în chip notoriu și oficial rolul unui stat aliat și nu a precupețit nimic pentru a-și îndeplini cu lealitate acest rol.”". Românii aduseseră un aport militar foarte important, în anumite momente hotărâtor pentru campania antiotomană, în interesul general al tuturor popoarelor balcanice asuprite de Semilună, care a ușurat
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
antică dezbinată, cu atât mai mult cu cât multe dintre orașele-stat care intrau în componența ei erau în război unele cu altele. Congresul s-a ținut din nou în primăvara lui 480 î.Hr. O delegație tesaliană a propus ca forțele aliate să se adune în îngusta vale Tempe, la granița Tesaliei și astfel să țină în loc oastea lui Xerxes. O armată de 10.000 de hopliți a fost trimisă acolo, pe unde credeau că vor trece perșii. Ajunși acolo însă, au
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
000 de perși, dar mărturia sa este incompletă și pe alocuri vădit neclară (de exemplu, susține că bătălia de la Plateea a avut loc înaintea celei de la Salamina). Armata greacă era alcătuită din cca 7.000 de oșteni trimiși de către cetățile aliate. După Herodot și Diodorus Siculus armata aliată era alcătuită din următoarele forțe: Diodorus sugerează că în bătălie au intrat 1.000 de lacedemonieni și alți 3.000 de peloponeziaci, adică un total de 4.000 de oameni. Herodot întărește această
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
incompletă și pe alocuri vădit neclară (de exemplu, susține că bătălia de la Plateea a avut loc înaintea celei de la Salamina). Armata greacă era alcătuită din cca 7.000 de oșteni trimiși de către cetățile aliate. După Herodot și Diodorus Siculus armata aliată era alcătuită din următoarele forțe: Diodorus sugerează că în bătălie au intrat 1.000 de lacedemonieni și alți 3.000 de peloponeziaci, adică un total de 4.000 de oameni. Herodot întărește această cifră într-un pasaj, citând o inscripție
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
rămas (300 de spartani, 700 de thespieni, 400 de tebani, probabil 900 de hiloți și 1.000 de focieni amplasați deasupra trecătorii, mai puțin pierderile suferite în zilele precedente). Din punct de vedere al strategiei, prin apărarea trecătorii de la Termopile, aliații greci își foloseau în cel mai bun mod cu putință forțele de care dispuneau. Atât timp cât puteau opri înaintarea trupelor persane în Grecia, nu trebuiau să se angajeze într-o bătălie decisivă și astfel puteau rămâne în defensivă. Mai mult, prin
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
doilea Război Mondial, la doar câțiva metri depărtare de locul confruntării antice. În a cincea zi după ce persanii au ajuns la Termopile (care a avea să devină prima zi a bătăliei), Xerxes s-a hotărât în sfârșit să atace trupele aliate ale grecilor. Pentru început a trimis mezii și cisienii în luptă, să-i ia pe greci prizonieri și să-i aducă în fața sa. Ostașii lui Xerxes au pornit un asalt frontal asupra pozițiilor grecești. Aliații se luptau în fața zidului focian
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
bune trupe ale sale, „Nemuritorii” (un corp de elită de 10.000 de oameni), în al doilea atac al zilei. Cu toate acestea, Nemuritorii n-au izbutit o ispravă mai glorioasă decât mezii, nereușind să facă vreo breșă în zidul aliat. Se pare că spartanii au simulat o retragere și apoi s-au întors brusc și au nimicit trupele inamice care îi fugăreau. În ziua a doua, Xerxes și-a trimis din nou infanteria să atace trecătoarea, „crezând că dușmanii lor
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
pentru a-și organiza apărarea, întrucât credeau că persanii au venit să-i atace. Nevroind să fie întârziați de o luptă neprevăzută, persanii le-au trimis un stol de săgeți înainte de a continua marșul lor de încercuire a principalei armate aliate. Aflând de la un curier că focienii cedaseră cărarea din munți, Leonidas a convocat un consiliu de război în zori. Unii dintre aliați au susținut retragerea, dar Leonidas s-a hotărât să rămână în trecătoare împreună cu spartanii. Multe dintre contingentele aliate
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]