7,971 matches
-
pe care o palmă între degetul mare și podul palmei, iar cu limba umflă falca, creandu-mi impresia că are bilă în gură. După care înghiți mimând. - Bravo! Ai învățat ceva... Întunericul se lașase peste oraș. Drumul spre casă ne alunecă sub tălpi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Materializare în cuvânt / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 293, Anul I, 20 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MATERIALIZARE ÎN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354354_a_355683]
-
bătute de vânt behăie luna nebună-n călduri dolofană fântânile cântă țâșnind din izvoare toate râurile noastre se grăbesc către mare rapsodice sunete se-aud de la soare răsare în cer spânzurată privighetoarea spintecă singură cerul și zarea dealul și valea alunecă lin prin memorie amintindu-ne de copilăria în plină glorie în pădure concertul nu s-a terminat orchestra se-aude pe scena din deal și naiul, și cornul, duiosul caval, s-au unit într-o orgă de magice sunete sub
SPECTACOLUL PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354433_a_355762]
-
șerpuiește că o panglică printre pintenii stâncoși. În stânga se ridică pieptul de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă pe fiecare colț de stâncă ce răsare printre brazi sau împunge cu aplomb oceanul albastru al cerului. În regatul munților te apropii din ce in ce mai mult de sufletul naturii și spiritul pietrei milenare, fascinat în aceeași măsură de multitudinea de imagini care
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
-te cumva pe undeva. Lumini și soare, voci, o melodie a blândului ceresc, O teamă că te pierd și cad într-un necunoscut, Am vrut să-ți spun atunci că te iubesc Dar n-am putut iubite, n-am putut... Alunecând ușor eu am căzut, M-am smuls din brațul tău și m-am născut... Silvana Andrada Tcacenco 20.04.2016 Referință Bibliografica: DECLARAȚIE DE DRAGOSTE / Silvana Andrada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1938, Anul VI, 21 aprilie 2016. Drepturi
DECLARATIE DE DRAGOSTE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354509_a_355838]
-
da de tine - un ulcior spart în partea stângă răsare o floare a nu știu cui poate-i iubirea veștedă a gândului că ești bucuria întârzie e o lecție grea când în tine hărțile rădăcini cresc graficianul orb întărește liniile pe spirale aluneci în neștire sunt noduri multe noduri unele atârnă de gardurile grădinii valorilor și tu speri și speri... lași mâinile prinse în zgarda principiilor false și te strigi printre nodurile lemnoase odată îți vor redezvălui glasul toacei când clopotele își termină
SCULPTURĂ ÎN PIATRA IUBIRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353782_a_355111]
-
Toate Articolele Autorului Perechi de ochi văd cerul, plin de componentele care își joacă rolurile pe diafilmul spațiului și traduse de timp, fără să distingă cele două linii trasate, ca plan al vieții. Una este orizontala pe care ne naștem, alunecăm la vale până cuprindem cu mâinile și cu picioarele cealaltă linie verticala, ne agățăm de ea, ne cocoțăm pe altitudinea ei, cât de mult putem până când oboseala ne readuce pentru a reîntâlni orizontala. Amândouă liniile sunt veșnic trasate, neșterse de
LINII TRASATE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353871_a_355200]
-
la mine, Ce cauți aici? ,întrebăm în același timp. Un porumbel ne urmărește cu coada ochiului. Doar astfel înțeleg rolul meu în natură. Restul sunt frunze, pene, vorbe, valuri, timp. Sunt obosit să mai pierd. Ba nu mă loghez,ba alunec pe gheață. Nimic nu are rost,zice prostul. Nimic nu iese bine, rușine. O ușă în viață. Totul pare prea ușor ori prea greu. Gândești dihotomic, dihanie. Rateul ca formă de viață. Să nu te-ntorci cu spatele la mine, tu, Poesie
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
la mine, Ce cauți aici? ,întrebăm în același timp. Un porumbel ne urmărește cu coada ochiului. Doar astfel înțeleg rolul meu în natură. Restul sunt frunze, pene, vorbe, valuri, timp. Sunt obosit să mai pierd. Ba nu mă loghez,ba alunec pe gheață. Nimic nu are rost,zice prostul. Nimic nu iese bine, rușine. O ușă în viață. Totul pare prea ușor ori prea greu. Gândești dihotomic, dihanie. Rateul ca formă de viață. Să nu te-ntorci cu spatele la mine, tu, Poesie
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
murdare pete, Tu femeia, tu etern condamnata De cel ce se cheamă un Dragobete. Alungă-mă din viața ta Până nu va fi târziu; Să nu fii tu abandonata Și eu în sentimente chiulangiu. Alungă-mă din viața ta Mizer alunecând pe-o pantă, Uitând că te-am iubit cândva - Deși erai o arogantă. Alungă-mă din viața ta Acum cât încă mi-s un zvâcnet, Plin de trăiri intense poate Prin amanterii fugar analfabet. Alungă-mă din viața ta Nu
ALUNGĂ-MĂ DE LÂNGĂ TINE ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353956_a_355285]
-
apărare, încercare sortita să piară. Cerul a părut a fi o pătură cenușie care tremura asupra pământului negru, ca un scaun de lemn putrezind, legănând un copil care vărsă lacrimi pe podea. Primii stropi de ploaie, mari și grei, au alunecat șerpuind către întunecatul sol pentru a-l corupe. Vântul a biciuit necontenit și a scuturat inocentele frunze, prinzându-le într-un dans satanic al morții. Eu, stăteam la biroul vechi și rece din propriul dormitor, și ascultam urgia vijeliei paranormale
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
închis ușa în față. Era un om ce nu socializa mult, și se înconjura în munca sa. Cu zâmbetul pe buze și ideea unui eseu în cap, mă aflam pe bordură, uitându-mă în jur. Soarele apusese și unele mașini alunecau către parcările caselor scăldate în lumina oranj, râsete de copii auzindu-se din când în când. Visul american. Totuși, o singură problemă. Eu cum ajungeam acasă? Brusc, mi s-a rupt filmul. Întunericul mi-a căzut pe ochi, încetul cu
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
mai departe curiozitatea face valuri. Cum necunoscutul se lasă greu pătruns, ploaia nici ea prietenă cu soarele din amiaza înaltă privește din umbră la muze desculțe cu ierburi înflorite sub pași. Numele lor era scris pe nisip. Pe umerii le alunecă buzele zilei seara îmbracă crepusculul în culori vii păsările se strâng și se miră. Referință Bibliografică: Poem cu muze desculțe / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1570, Anul V, 19 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
POEM CU MUZE DESCULŢE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353986_a_355315]
-
din leagăn pe timpul legănatului. M-am așezat jos pe iarbă lângă leagăn și cu o mână legănam și cu cealaltă mă jucam cu copiii. Bebelușul a început să plângă, eu îl legănam tot mai tare și prin legănare bebelușul a alunecat spre picioare până când bărbia lui a ajuns la jnurul de asigurare. Plângea tot mai tare, eu îl legănam tot mai tare. Bunica Fica auzind plânsetul copilului a venit la mine în grădină să vadă ce facem. Spre surprinderea ei copilul
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
bătea cu pumnul în masă dacă nu i se făceau poftele-i capricioase. Într-una din nopți, când la conac toată lumea dormea cufundată în lumea viselor, doar el rămase treaz. Se ridică ușor din pat, deschise fereastra, trecu pervazul și alunecă pe lângă zid în grădină. Se furișă printre tufele de trandafiri, apoi alergă pe o alee către păduricea din apropiere. Ajunse la cimitirul conacului și zâmbind crucilor și morților din morminte, se apropie de locul unde odihneau pe veci primii stăpâni
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
când castelul era pustiu, își aplica în liniște planurile. Astfel, puse în practică o magie ca să se strecoare prin nișă și să coboare din turn. Într-una din zile, când Vlad consideră că este pregătit suficient, trecu prin nișă și alunecă încet pe zidul abrupt până la următorul acoperiș, iar de acolo printr-o spărtură a peretelui ajunse la niște scări și coborî în curte. Era în culmea fericirii că totul decursese conform planului. Devastă dormitoarele vampiricelor pe care intenționa să le
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
mânuirea sforăriilor. Și Ionel avea de furcă cu oponența cârmei pe care o dirija strigând comenzi pentru matrozi, adică Anica. Ce mai, comandant de navă! După mici peripeții au ajuns în larg frânți de oboseală. Cu pânza în vânt barca aluneca acum plăcut pe apă spre zările albastre. Era o zi frumoasă cu un soare darnic - Asta numești tu mâna de ajutor al prietenului vânt? - A fost doar plecarea de la țărm unde vântul este mai capricios. De-ar fi lacu-ocean am
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Sânziana. - Pot să cred orice când e vorba de fiul meu. - Fiul nostru, mormăi Udor întunecat. Ionuț se ridică, cuprinse mâna prințesei și îi dărui inelul primit de la mama lui. - Vrei să-mi fi soție? De îndată ce prințesa acceptă și inelul alunecă pe degetul ei de simplă muritoare, Pădurea Neumblată prinse viață. Ramurile copacilor de îndreptară, lăsând soarele să pătrundă printre ele, florile își arătară fețele prin poienițe, animalele începură să se fugărească printre ierburile înalte, iar păsările prinseră să cânte voios
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
pe burtica dumneaei, apoi mai jos. Abia mă mai țineam și făceam eforturi supra...acariene să mă ridic acolo, între sâni. Sigur veți spune dumneavoastră, domnilor care mă invidiați, că este un deliciu să urci pe corpul frumoasei doamne, să aluneci pe pulpe, să mângâi șoldul fără urme de slănină, să alergi în extaz pe circumferința taliei și să te culci în văgăuna aia parfumată, numită buric.Apoi, beat de fericire, să te urci pe sâni și să te dai pe
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
toate... Să bem, mai dorim, doamna mea, azi, licori din potir cu iluzii, să uităm de-ntomnare și golul din noi, să uităm de dureri și confuzii. Așteptăm primăvara s-o-mpărțim, iar, la doi! Șoapte de toamnă Vânt ruginiu ți-alunecă pe umeri și țipă cald pământul în pledu-ți de aramă aș vrea, din plumburiul norilor, să numeri argintul tâmplelor ce strălucește-n ramă. Se-nchide întomnarea astăzi ca o carte și răscolește-n viață, printre frunze ruginii, trecute amintiri. Iubito
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
nu e o vastă spațialitate, ci câțiva metri de scenă, în care se desfășoară o lume. Lira muzicală e vulturul sunetului, dalta e lira statuii, candelabrul e lira trupului fragil al balerinei...! Ce e, atunci, actorul?! Un deget înfiorat ce alunecă precum nisipul din pumn, din viața lui în viața eroilor pe care îi joacă, pe strunele lirei propriului timp! Ei, actorii, multiplică lumea de jos în mai multe lumi înalte, și le cântă! Alteța Sa Regală Principele Radu al României, cunoscând
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. LIRA THALIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353204_a_354533]
-
sublimului cu înverșunarea din ce în ce mai întreagă și deslușită în aspirația spre copilăria estetizată de educația pentru viitorul ce nu caută umbră decât de la floare! „Tu ești scumpa care mi-a adus flori pe scenă!”, i-a spus maestra, unei fetițe, parcă alunecate dintr-o cutie cu jucării, în valurile mării de spectatori de la recitalul extraordinar susținut la Bacău, necrezut nici de visătorii nevindecabili. Da, soprana Angela Gheorghiu, a cântat pentru prima dată în țară, pe o scenă din afara Bucureștiului, la Bacău, când
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
se recăsătorește la Atena, cu Principesa Elena a Greciei și Danemarcei. La 25 octombrie 1921 s-a născut la Foișor, Sinaia, fiul cuplului princiar, Mihai. Principele, Principesa și fiul lor vor locui la București, într-o casă de pe șoseaua Kiseleff. Alunecat în veleități contrastante cu educația primită în Familia Regală, cu protocolul și eticheta Casei Regale și Coroanei, întreaga viață a Principelui Carol denunță pasiunea pentru complicări iresponsabile, pentru distrugerea valorilor moralei familiei, pradă slăbiciunilor și vanității care oglindesc lipsa proceselor
REGELE CAROL AL II-LEA FILE UMBRITE, UNEORI CHIAR ÎNTUNECATE, DAR ŞI LUMINATE, DE ISTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353233_a_354562]
-
rămâne o încercare nereușită de stopare a răspândirii ideei creștine (și) prin mită. Mariana Cristescu sintetizează, într-un bob de rouă, tocmai acel moment crucial al răstignirii lui Hristos și a creștinismului, care devin fapte pur materiale. Ideeile mărețe vor aluneca mereu din mâini haine, precum peștii uzi. Nu a fost și peștele un simbol în epocile de început ale creștinismului? ... ... ... ... ... ... Lui Nicolae Băciuț. „Cred că va trebui să scriu această carte,/ până la urmă,/ ca pe o altă naștere, după moarte
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > FLUTURE ÎN REGATUL MĂTĂSII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului S-a întipărit un surâs regal pe chipul tău, de pe umeri alunecă purpura-n eșarfe, simt cum se descompune îndrăzneala în mine dragostea punând în loc o rază timidă. Fluture în regatul mătăsii... Cum ma alinți în memoria princiara? Lași seară să treacă și o umpli cu greieri, sub piele iubirea ta asemeni
FLUTURE ÎN REGATUL MĂTĂSII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352578_a_353907]
-
adânci devin felinare contopite în cioburi de stea umbli azi hai-hui prin sufletul meu oferindu-mi șoapte din dorurile tale de ducă de lac de drag de plopi de stele... de ea... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri de umbre se ascunde în teii care ard în neliniști și tremură prin tăcerea cerului aud murmur din ultimul dor la ziua ta nemărginirea cântă Referință Bibliografică: Și azi plopii sunt fără soț (lui Eminescu) / Ana Maria Gîbu
ŞI AZI PLOPII SUNT FĂRĂ SOŢ (LUI EMINESCU) de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352623_a_353952]