5,281 matches
-
ascundeau în tufișurile și ungherele grădinii mânăstirii. Natura era o carte imensă, mult mai grăitoare decât paginile cărților, dar nu era ușor de priceput acel limbaj al culorilor și al sunetelor, al glasurilor tainice, al nuanțelor, al tresăririlor părelnice, al aluziilor. Își zise: învăț mai bine din anatomia unei furnici și a unui fir de iarbă decât din toate cărțile scrise de la începutul veacurilor și până acum. Se gândi în toate zilele acelea, în care i se interzisese să-l urmeze
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care izbucni într-un hohot zgomotos de râs ce-i trezi din mâhnire pe cei de față: toți simțiseră nerușinarea batjocurii și iritarea călugărului. Tommaso își continuă vorba ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic, totuși își permise o mică aluzie precum că și domnii ar trebui când și când să-și lase fotoliile comode și iasă în lume: A călători e ca șl cum ai da piept cu vijelia vântului,e ca și cum ai simți cum ți se deschide mintea și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să mărturi sească : — Efrem nu zice nimic despre asta. Poate că nu are cu ce să se laude... — Dar tu ? nu se lăsă Papi. Tu cu ce te lauzi ? Filip privi lung spre Cosmina și răspunse, fără să ascundă o aluzie tristă, ca o piramidă întoarsă : — Ei, ce m-aș mai lăuda eu... Shiva bătu din cele două aripi și se înălță deasupra tuturor. Astfel încât, combinând și creând din bucăți de gheață, felii de portocală și sticle destupate, barmanul dădu tuturor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în prealabil candidații posibili. Nici un scrupul nu modera teribila sa obstinație. Gonzalv, tare pe tabloul său de profesori și candidați, nu se ferea să denunțe pe un competitor că a scris în defavoarea lui Pomponescu, dacă acesta era ministru, să facă aluzii la eliminarea din școală a unui copil al candidatului, pentru furt. Pierduse orice frână, orice conștiință a nedelicateții, ar fi fost în stare să furnizeze date la darea în judecată a unui profesor, spre a-i lua catedra. Ioanide îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Saferian. Arhitectul răspunse că acela va veni de jos, el însuși o luă apoi pe urmele Sultanei. Mai târziu, din aceeași direcție sosi greoi, sprijinit pe brațul unui servitor, Saferian Manigomian, căruia bineînțeles Hagienuș se feri a-i face vreo aluzie la cele văzute. El era un om discret, malițios, care se bucura când întîlnea pe cineva în situații dificile, fiindcă savura din ochi complicitatea secretă. Ioanide nu-i dădea nici o importanță, știind ce căuta Hagienuș la Saferian. Cunoștea calvarul casnic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mult de o jumătate de oră, cel mult un ceas, după care, epuizîndu-și doza de "perfect" și "da", își lua bastonul și trecea, după agendă, la altă reuniune, unde apărea purificat complet de ceea ce observase cu puțin înainte, nefăcând nici o aluzie la circulația sa, părând a nu avea altă intimitate decât a oamenilor pe care îi vizita în prezent. Gaittany trăia în sfere suprapuse, cu desăvârșire izolate între ele, în așa mod că niciodată nu se întîlnea într-un cerc cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deveni din ce în ce mai distant. Dar acum lucrurile luau o față neplăcută. Sub tonul măsliniu al obrazului se ghicea paloarea. Sultana slăbea, căpăta cearcăne în jurul ochilor. I se găsi un mic revolver sidefat în noptieră. Ioanide și Saferian, fără multe explicații, prin aluzii, înțeleseră situația. Lui Saferian îi venea greu să facă mărturisirea, la urma urmelor era mai nimerită o legătură a Sultanei cu un om inteligent ca Ioanide, ea ar fi putut fi salutară. Ar fi evitat orice semn că are vreo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
au concepția coabitării libere, tu nu te amesteci? Tudorel, lăsând puțin pleoapele, cu un zâmbet ce i se păru lui Ioanide foarte echivoc, spuse: - Ce drept avem să ne amestecăm în viața altora? "Să știi, bănui arhitectul, că ipochimenul face aluzie la mine. M-a văzut." Cu toate acestea, socoti că nu există analogie veritabilă între purtările lui și ale Pichii. Pretenția de filozofie a lui Tudorel îl intrigă. Își dădu seama că nu e nimic de scos de la el și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
resemnă cu o găină friptă sau cu ouă. Femeia gazdei își acoperi gura într-un gest de zădărnicie. - N-are, boierule, nimeni găini pe aici. - Nu sunt boabe, lămuri bărbatul, scumpe foc! Cântecul unui cocoș trâmbiță o dezmințire. Femeia, înțelegînd aluzia, urmă: - Ținem cîte-un cocoș și cîte-o găină pentru clocit, acumgăinile au căzut cloști și nu mai ouă. Puii, când ies, îi vindem să plătim și noi dările. Situația fiind desperată, se ținu un scurt consiliu între pietrar, gazdă, nevasta acestuia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
De aceea preferă să plece singur pe jos, în prada celei mai vii și comice agitații, izbind cu bastonul, gros ca o bâtă și răsucit, în trotuar. Agapa de care îi vorbise Gaittany și asupra cîreia în aceeași dimineață făcu aluzie și lui Saferian era într-adevăr plănuită pe seară, în grădina hotelului "Continental". Cu puțin înainte de a emite teribilul strigăt către servitor, Gaittany chemase la telefon pe Ioanide, vestindu-se ca de obicei cu tonul cel mai captivant din lume
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
insista asupra unor regretabile prostii, lui Gaittany îi era afară din cale reluctant să roșească pentru Ioanide. Într-adevăr, puțin după aceea Ioanide și Gaittany întîlnindu-se, acesta din urmă roși ("Nenorocitul!" comentă mental Ioanide) și, înțelegînd că nu poate eluda aluzia la album, zise numai: - Sper că ai primit albumul! Ți l-am trimis! - Evident, răspunse arhitectul. Atunci Gaittany, cu un "perfect" concluziv, schimbă vorba cu energie, grăbindu-se a scurta întrevederea. Ceea ce lui Ioanide i se părea o pură imbecilitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exultă sincer și regenerat, deși cu moderație, spre a nu șoca pe Pomponescu. Acesta rămase perplex, pradă celei mai penibile contrarietăți, G. Călinescu neputând lua nici o atitudine, paralizat pe scaun de aflicțiune. Laudele ditirambice aduse lui Ioanide îi cauzau invidie, aluziile însă la mediocritatea restului arhitecților și la școala stilului național, al cărei șef se considera, îi turnau otravă în sânge. Pomponescu, foarte sensibil, prin educație, la stima altora, considera critica mai ales față de femei ca o pierdere de prestigiu. Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și în România, și într-o ediție din Das Spehtrum Europas improvizase unele definiții ale românilor, nu mai fondate decât lecturile în cafea ale doamnei Valsamaky-Farfara. Unii intelectuali fuseseră scandalizați, alții, printre care și Gaittany, le găseau geniale. Suflețel făcea aluzie la aceste rînduri: "Der beste rumänische Witz ist tatsachlich byzantinisch; noch heute lebt În Rumänien eine Kunst des Epigramms, die seit der Antihe sonst nirgends auf der Welt mehr blüht"1. Pomponescu susținu că spiritul nostru e mai mult oriental
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aproape concepu posibilitatea de a conviețui în câmpul arhitecturii împreună cu Ioanide. Maman însă se arătă implacabilă: - Aici nu scrie că acest domn, căruia binevoiești a-i găsimerit, are și el o valoare, spune că e singurul arhitect român mare, face aluzie la tine, te atacă. Pomponescu deveni ușor nervos. - Maman, exagerezi, e un articol al vreunui prieten al luiIoanide, are și el partizanii lui, ce are de-a face toată chestiunea cu mine? Mai bine spune-mi cum stai cu sănătatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Părea mai bătrână cu douăzeci de ani. Poate că n-avea conștiința de a se preface, cădea brusc în infirmitate prin autosugestie. De ce făcea astfel? se întrebase de atâtea ori Pomponescu. Concluzia la care ajunsese, luând în examinare și câteva aluzii filozofice ale bătrânei, era că mamă-sa se temea de indiferența celorlalți dacă s-ar fi declarat sănătoasă. În fiecare bătrân există o frică de a fi abandonat și o nevoie de a ocupa conștiința celorlalți. Maman se menținea la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Madam Valsamaky-Farfara căută a repara atmosfera: - Ioanide, săracul, totdeauna paradoxal și cu capul înnori. Câte am auzit eu de la el? Trecea plin de var pe stradă, am pus servitoarea să-l scuture puțin. Pe Ioana o cunoaște de mică. Făcând aluzie la copilăria Ioanei, madam Farfara voise a atrage atenția că prezența lui Ioanide era cu totul paternă și inofensivă. Lui Pomponescu îi displăcu faptul că, plecat pe ușă, arhitectul plana încă în atmosferă, absorbea gândurile femeilor. Ioanide i se păru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să construiască în stil gotic, stil romanic etc., ci în stilul său, și după ce obținea G. Călinescu toate dezideratele de ordin practic își rezerva să inventeze singur complexul arhitectonic, refuzîndu-se în special hibridului. "Nu fac barăci, domnule! declara el, făcând aluzie la prăvăliile și la expozițiile în paiantă foarte frecvente în acești ani. O casă cu pretenții de palat, care se scutură când dau cu pumnul în ea, mă întristează, mai adăugă el, risipesc forțele în zadar. Parc-aș construi piramidele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-are (adevărul este că mințea). Copiii reveneau la șarjă, la alte mese, nedepășind niciodată tonul unei glume cam familiare, dar la urma urmelor respectuoasă, având în vedere că Hagienuș, ca tată, se afla oarecum în responsabilitatea lor. După faza aluziilor, urma somația. Băiatul cel mare zicea foarte dulce: - Vasăzică, tată, nu vrei să ne dai nimic. Îmi pare foarte rău că te porți așa cu noi. Asta e ultima oară când îți mai cerem. Hagienuș, atunci, pățit, încerca să se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca semne de temperament. La rândul lor, copiii îl considerau G. Călinescu pe Hagienuș șiret, vrednic părinte al lor. Lupta intestină endemică constituia într-un cuvânt formula existenței familiei Hagienuș. De data aceasta orientalistul se simți jignit și neliniștit de aluziile pe care i le tot făceau de la o vreme copiii că vâră bani în cărți și piese arheologice. Meditând să-și scoată lucrurile din casă și să le plaseze în altă parte, plecă într-o după-amiază, după conflict, cu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
săracă, sunt capabilă să-mi câștig singură existența. Cu un om ca tine, străbat pămîntul..." Scrisoarea continua astfel, consumând două coli de corespondență, plus o foaie, în total nouă pagini. Ioanide distinse, în ciuda expansiunilor, un ton pozitiv de caracter practic. Aluziile la comisioane nu erau vorbă goală. Saferian, cu care Ioanide vorbi după aceea, spuse cu mare înduioșare: - Fata asta are stofă de om de afaceri, posedă vocație.Nu oricine poate. La noi, meserie delicată, trebuie să ghicești, să lucrezi iute
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cu un zâmbet plin de atracție. Se cunoșteau bine între ei și, ca oameni în vârstă, știau să fie discreți și solidari. - N-ai mai fost de mult pe la mine, domnule Hagienuș,m-ai lăsat, zise madam Farfara făcând aluzie la o întrevedere veche în care amândoi pusese la cale o mică afacere. - Sunt supărat, madam Farfara, sunt foarte supărat. - De ce? - Ia, cu ale vieții. Copiii, griji familiale. Băiatul cel mare,ofițerul, are nevoie de bani, datorii vechi, fata are
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
opinia colegilor săi de conspirație. - Ce oroare! exclamă înspăimîntată doamna Ioanide. - Ne întoarcem la evul mediu, zise sarcastic Ioanide, șiîncă și mai rău. Atunci cel puțin se construiau catedrale. Nici arhitectul, nici doamna Ioanide nu turburară pe Tudorel cu vreo aluzie la cauza veritabilă a rănilor, doamna Ioanide chiar, dimpotrivă, îi reproșă delicat că nu-i atent când merge pe scări, osândind obiceiul de a se repezi pe ele. - Putea, adăugă ea, să ți se întîmple ceva și mai rău, să-țifrîngi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau între patru ziduri. De asemeni Gulimănescu, într-un stil mai potolit. Dan Bogdan însă, care când îmbrățișa o convingere cu încetul o păstra cu oarecare tenacitate, dimpotrivă, își destăinuia antipatia pe față, nu clamoros, însă într-un fel de aluzii mușcătoare și cu sarcasmul lui echivoc. Se pretindea chiar că face dificultăți la examene studenților pe care îi bănuiește a avea simpatii pentru Mișcare. În ciuda acestei dârzenii aparente, Dan Bogdan era fricos și oportunist, și când cineva îi demonstra cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
faci asta și alte dăți, să mergi și la alte cursuri.De ce tocmai la optică și acustică? - Mărturisesc că eram curios să cunosc și atitudinea ideologică a lui Dan Bogdan, deoarece știam că în ultima vreme făcea la curs dese aluzii. - Asta e mai plauzibil. Dar de ce-ai venit cu mașinaîncărcată de persoane? - M-au întîlnit unii prieteni pe stradă și i-am dus până laun loc. - Unul din ei are obiceiul să mănânce semințe de floarea-soarelui? - Posibil. - Nu posibil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
petrecut ceva neobișnuit. Mai multe Tudorel nu voi să spună; adăugă totuși că în acest caiet se află testamentul său moral, concepția sa de viață. Ioanide făcu în cursul zilei comentarii așa de sinistre asupra morții lui Dan Bogdan, cu aluzie la calea de pierzanie pe care o luase Doru, ceea ce produse o teribilă impresie asupra doamnei Ioanide, încît Pica, înspăimîntată și văzând că Tudorel întîrzie sa se întoarcă acasă, avu bănuiala că fratele ei a fost arestat. Închipuindu-și că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]