3,081 matches
-
exista scuze, nu mi-am bătut capul, poate l-a scris sub presiunea timpului, sub insistențele editorului etc. Ei bine, omul m-a sunat și mi-a mulțumit pentru cronică, am simțit (sau mi s-a părut!) o undă de amărăciune în vocea lui, dar nu m-a certat pentru că nu i-aș fi înțeles romanul și altele. Eu însumi sunt din categoria mâzgălitorilor de hârtie care consideră că cititorii și criticii au totdeauna dreptate, chiar și când n-au dreptate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
față de Ov. S. Crohmălniceanu sau Paul Georgescu. Strâmbăm din nas când dăm de figuri martirice ale detenției precum Radu Gyr sau ale diasporei suportate până la capăt precum Vintilă Horia sau Horia Stamatu. Mai întâi de toate însă ne umplu de amărăciune șicanele, minimalizarea la care-i supunem din ce în ce mai des pe cei doi corifei ai rezistenței noastre întru cultură și nu numai, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Un impuls concurențial, o gelozie acră par a străbate, sub unele condeie critice, comentariile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dorite: îl critică pe preotul Giovanni Bulgarul, care, după ce slujise vreme de nouă ani la Huși și la Bârlad, a fugit în Dobrogea, stăpânită atunci de Poarta Otomană, în orașul Babadag, unde se găseau catolici, din cauză lipsurilor și a „amărăciunilor pricinuite de monseniorul vicar”. În locul acestuia, a fost trimis să slujească părintele magistru Giovanni Battista del Monte. Iacob Dluski, episcop catolic polon, numit la 22 decembrie 1681, la recomandarea regelui Poloniei (Iași, 19 iulie 1683), nota următoarele: „Acum știu cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ale fratelui său. Nicolae Iorga îl citează pe Melchisedec, care, în cunoscuta sa lucrare Chronica Hușilor, nu îl critică, ci îl „plânge” pe Meletie Istrati „pentru pieirea înainte de vreme (și-a dat obștescul sfârșit la 31 iulie 1857, n.a.) de pe urma amărăciunilor produse de politica nenorocită a fratelui său”. La 27 martie 1857, Episcopia a trimis ordin să se întocmească lista cu preoții cu drept de vot pentru alegera deputatului lor în divan. Au fost recunoscuți numai 28 de alegători, Melchisedec fiind
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
liniștesc. — De ce nu luați lucrurile mai în ușor? i-am spus. În fond povestea are și o latură comică, de ridicol: cum, dumneavoastră, antisemit? — Poate că ai dreptate, a admis el, dar numai de formă. Erau totuși de înțeles supărarea, amărăciunea lui Benador în împrejurarea de care a fost vorba mai sus. Alături de I. Peltz și de Ion Călugăru, Ury Benador este unul dintre evocatorii plini de har ai lumii evreiești din România antebelică, în reprezentări cu amplitudine de frescă. Ghetto
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de întâlnire, se interesa de fiecare scriitor. Știa cum trăiește, ce necazuri are și dacă putea să-l ajute, nu pregeta (Vasile Voiculescu în Steaua nr. 8, 1967). În cazul de față, după ce au discutat, gazda i-a zâmbit cu amărăciune și a încheiat oarecum nostalgic: „Așa tinerețe aș fi vrut să am și eu”... Cu Magda Isanos discuția li s-a încheiat altfel: „Dumneata, i-a spus medicul-poet, acum și redactor de radio, trebuie să scrii numai poezie ! Nimic altceva
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
neîmplinit și s-a topit încet, în oftări și lacrimi puse în versuri. Dacă m-am oprit un moment asupra acestei părți a vieței noastre intime, este pentru că ea n-a fost fără înrâurire asupra activităței noastre literare. Bucuriile și amărăciunile noastre de atunci, lacrimile ce vărsam unul în sânul altuia, n-au rămas neroditoare. Atunci a luat naștere un șir lung de poezii izvorâte din pana lui Iacob Negruzzi. Atunci a luat naștere Durerea lui Leon Negruzzi, Dorul lui Șerbănescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce ciudate îmi par acum toate aceste privite din departarea unei vieți de om, și unde a fi eu în stare să descriu emoțiunele ce au mișcat atunci sufletul meu, să descriu bătăile de inimă, nopțile nedormite, micile bucurii, marele amărăciuni ce mă înecau rând pe rând; ar trebui să mă întorc mult îndărăpt spre acele timpuri binecuvântate ca să pot da acestor vibrări sufletești tonul viu și proaspăt de atunci. Aci sunt silit să mă opresc un moment ca să fac o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
țăranii scăpau de iobăgie și de corvezi. Cînd nobilimea locală a încercat să stopeze acțiunea, țăranii s-au organizat și s-au pregătit să reziste. S-a declanșat o răscoală de mari proporții, în cadrul căreia participanții și-au vărsat toată amărăciunea acumulată de secole, ai cărei conducători erau Horea, Cloșca și Crișan. Ca în toate tulburările de acest gen, au fost comise atrocități de ambele părți. Au fost incendiate conace și s-au înregistrat foarte mari piederi de vieți omenești. La
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tot cuprinsul Europei Centrale și al Peninsulei Italice. În 1849, fusese trimisă în Transilvania o armată rusească ca să pună capăt revoluției maghiare și să mențină dominația habsburgică. Incapacitatea Vienei de a plăti datoria aceasta în 1854 a provocat o mare amărăciune în Rusia. Acțiunile habsburgilor din timpul războiului Crimeei au adus practic pagube extrem de mari cauzei rusești. După sfîrșitul conflictului, oamenii de stat ruși erau hotărîți să-și ia revanșa. Nu numai că Sfînta Alianță s-a destrămat, dar a fost
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
palmă - așa cum numai țăranul nostru, totdeauna demn În respectul pe care Îl arată celor mai mari, știe să găsească acele mijloace de expresie care mărturisesc, cu aluzii abia transparente și Îndepărtate, de care n-ai cum să te superi, toată amărăciunea, sila și Înfruntarea lui, ca răspuns insolențelor și grosolăniilor fudule ale târgovețului. Turcu Ion fusese brancardier pe front, dar nu din cei care des puiau de verighete, bani și ceasornice răniții și morții - și pentru care, după asemenea fapte, se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui Pierre Louÿs și Miriam Harry. Cine mai citește astăzi ase menea dulcegării turcești, haitiene, japoneze, siriene, egiptene, cambodgiene, persane și marocane, care i-au stabilit scriitoru lui francez o imensă celebritate? Dar, În numărul următor, revista ieșeană mărturisea cu amărăciune, Într-o notiță prizărită la „Miscelanea“, că a fost victima unui plagiat, cuvânt cu cuvânt, după La mort de Philae de Pierre Louÿs, carte abia apărută. Crasa ignorare a actua lității literare din partea redacției nu fusese mai prejos de nerușinarea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1649): „Este de observat că În dragoste simți ca un fel de căl durică În piept, iar digestia se face mai ușor, așa că pasiunea dragostei este utilă sănătății.“ Despre dragostea cu femeile, de care am avut cu toții parte egală cu amărăciunile ce Întotdeauna o Însoțesc, cititorul sau cititoarea vor găsi poate că-i dau o prea mare Întindere În capitolul VI ce urmează, unde fac oarecare caz de „libertinajul“ meu enunțat Încă din capitolul de față. E un cuvânt cu a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-l mai Întrebe pe taică-său, din al cărui cuvânt nu ieșise până acum, lăsându-l consternat și inconsolat de măritișul singurului său odor de fată, În a cărei dragoste filială se Încrezuse prea mult și se refugiase cu toate amărăciunile celor șaptezeci de ani ai lui, cu sensibilitatea lui de bun părinte și cu marele lui har de poet al vârstei copilăriei și al bucuriilor lui de tată. [...] Exercițiul funcțiunilor senzuale este un moment esențial al vieții. și totuși, foarte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cra vata fără personalitate și haina de croială sportivă, avantajând (dându-mi ele să-nțeleg) vârsta implacabilă. ...Ați observat cât de prăfuiți, fizicește și sufletește, sunt băr bații prea Îndelung respectuoși angajamentelor lor [?] Eu Însumi Îmi recunosc, cu silă și amărăciune, un oarecare iz de formulă perimată de viață În ticuri, manii și tabieturi sclerozante. Datorez, așadar, femeilor - și numai [a]celora din afara vieții mele conjugale - succesul parțial al eforturilor lor stărui toare spre Înnoirea mea continuă și În pas cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Colec ția Cărților Galbene“, articol apărut În Ideea Europeană la 18 iulie 1920, menționa: „și Beldie era matur, dar maturi ta tea sa avea cu totul altă poveste. Copil nerăsfățat de Împrejurări, ajunsese om numai printr-o luptă grea cu amărăciunile vieții și particularitatea culturei sale și-o căpătase nu atât În cadrele rigide și reci ale școalelor noastre publice, cât mai ales pe ală turi. Nu cartea Îl formase, ci Întâmplările propriei sale vieți... Era pentru mine fenomenul cel mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-și arate măiestria, ca în capitala aceea europeană, aici croia încălțări obișnuite pentru oameni obișnuiți, iar în anii din urmă nu prea mai avea decât comenzi de încălțări ieftine pentru oameni necăjiți. Și situația asta îi umplea sufletul de amărăciune, îl îmbolnăvea pur și simplu. Cum l-ar îmbolnăvi pe un violonist care a triumfat pe scenele stălucitoare ale lumii dacă ar ajunge să cânte prin cârciumi prăpădite de provincie, pentru urechile unor cheflii de doi bani. Nenorocul lui a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fi avut ceva să-i reproșez mamei vreodată, să mă fi nemulțumit ea cumva vreodată, mama mă uimește cu felul ei, n-am mai întâlnit pe cineva ca ea. Mama voastră are vocație de sfântă, zice tata, cu o anume amărăciune, fiindcă el nu prea are. În fiecare zi tata, în afară de lectura din cărticica lui, mai are neapărat în program ceva: stă cu prietenii săi la taifas, la un pahar, pune în discuție acele subiecte dificile care pe mine mă depășesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să-și ridice case din chirpici: cu o cameră și bucătărie sau cu două camere și bucătărie, după cât de priceput era fiecare, ce posibilități materiale avea și cât de numeroasă îi era familia. În fața acestei încercări, tata a surâs cu amărăciune: visul lui din adolescență fusese să devină arhitect și ajunsese la matematici numai fiindcă ratase examenul la proba de desen, dar rămăsese pasionat de arhitectură, acasă consacra multe ceasuri proiectând utopice imobile de vis. Acum avea prilejul să-și arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lor soartă. Aproape nu mai dormeau, aproape nu mai mâncau. La școală se duceau de formă, silindu-se să nu trădeze față de ceilalți adevărata lor stare. Dacă în primele clipe fuseseră în extaz, finalul revoltei îi aruncase, evident, într-o amărăciune vecină cu disperarea. În plus, fratele meu Victor era mâhnit și fiindcă o vedea pe mama cum se chinuie ca să-i întrețină pe el și pe Vlad, care plecase la București, la facultate: îi era din ce în ce mai greu, aproape nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ea, care observa tot ce e legat de tata, își dădea seama că el îi ascunde ceva, că există o zonă în sufletul lui în care ei nu-i este permis să pătrundă și asta o umplea de ciudă, de amărăciune, o arunca în depresie. Tata, atras altădată de lecturi, de conversațiile intelectuale cu amicii la cafenea, nu mai manifesta acum nici un interes pentru asemenea îndeletniciri: devenise un singuratic și cu aerul său absent își petrecea tot mai mult timp în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
decît orice altceva, mă fac să mă simt mai aproape de tatăl meu. Sper că vă vor plăcea și că-l veți putea Însoți În călătoria sa. Dacă veți avea vreodată ocazia să-i urmați cu adevărat pașii, veți constata cu amărăciune că multe lucruri au rămas neschimbate sau se găsesc Într-o stare Încă și mai rea, iar aceasta este o provocare pentru aceia dintre noi - precum acest tînăr care peste ani avea să devină Che -sensibili la datele realității care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Înconjurați de o atmosferă de dușmănie abia stăpînită; ei Încetează să mai fie tată, mamă, soră sau frate și devin doar un element care, În lupta pentru supraviețuire, Îi trage În jos pe ceilalți și, deci, și o sursă de amărăciune pentru membrii sănătoși ai familiei, care le iau În nume de rău boala, ca și cînd ar fi o insultă personală adusă celor care trebuie să-i Întrețină. Atunci, În ultimele clipe ale oamenilor al căror orizont nu a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
toată țara. Viitorul nostru - al studenților - era periclitat și nu zăream nicio auroră ce să ne surâdă în viitor spre încurajare. Așa am ajuns la Butea la părinții ce m-au crescut și care m-au primit cu o mare amărăciune în suflet, deoarece vedeau spulberat idealul lor. Totuși, preoții noștri superiori, ne-au admis să ne regrupăm câțiva teologi pe lângă parohia noastră franciscană din Adjudeni, jud. Neamț, unde era Pr. Anton Tălmăcel, OFMConv. care ne-a primit cu multă bunăvoință
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mea dorință. Eu vărsându-mi sângele pentru apărarea patriei, m-am arătat un adevărat soldat al ei. Iar acum vreau ca prin suferințele acestea să mă arăt adevărat urmaș al lui Cristos. Ca și el, eu vreau să beau paharul amărăciunilor până la fund. Părinte, nu îngădui ca să mi se împiedice realizarea acestei dorințe”. Iată ce comoară sunt suferințele. Însă cum trebuie să le primim ca să ne folosească, pentru ca să ne învrednicim de toate aceste foloase? Să le primim cu resemnare, lăsându-ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]